31,455 matches
-
flăcări zguduit între foc și friguri înțelegea însă că nu dor de casă putea fi ci un altul pe care nu-l mai simțise pînă aici dorul de valea cealaltă de ea doar auzise o cunoștea numai din ce-i povestiseră încă pe cînd era copil puținii bătrîni ai bătrînelor cuvinte lăsate acasă (de-ar fi avut acum măcar unul cu el i-ar fi fost de mare folos în împrejurările prin care trecea) și aceștia ce-și mai aminteau și
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
avut acum măcar unul cu el i-ar fi fost de mare folos în împrejurările prin care trecea) și aceștia ce-și mai aminteau și ei dintr-o memorie aproape ștearsă despre o vale a umbrei din ce le-au povestit și lor bătrînii bătrînilor lor singurii care trecuseră cîndva prin ea cîndva cînd la început nu era Cuvîntul și-a ridicat cu grijă de pe piatră capul să nu-l simtă dintre cei mici cel mai mic singurul născut în zodia
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
și ceilalți membri ai colectivului coordonat de Smaranda Vultur sînt membri ai comunității evreiești din Timișoara, Lugoj și Reșița, dintre cele cîteva mii de evrei, mai toți trecuți de 65 de ani, rămași în Banat. Unii dintre cei care-și povestesc viața (ca și relatările din volumul lui Zoltán Rostás, Chipurile orașului, avem aici de-a face cu niște récits de vie, în care accentul se pune totuși pe imaginea Banatului, pe identitatea iudaică și raporturile în timp cu celelalte etnii
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
pentru că tipul e susținut de "foarte sus" și mi-a propus să mă bage și pe mine în comisia de numărătoare a voturilor, unde e nevoie de oameni cinstiți, dar am refuzat, nepricepîndu-mă la operațiunile de acest fel. Mi-a povestit că au avut loc patru ședințe de consiliu și, deși la primele trei s-a hotărît ca Barbu etc. să nu fie admiși, la a patra, Corneliu Leu, ca secretar al Secției de proză, l-a propus din nou, iar
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
ele că se piteau adesea în clarobscurul indus de gestație în jurul burților materne acolo unde preaplinul cărnii începe să se reverse după treizeci și de ani sau că împungeau axilele mamei cu fontanelele de unde groaza țâșnea în jeturi groase ori povestesc înfiorate cum își strecurau palmele umede pe sub pânza ce se odihnea pe relieful de vulcan activ al sânilor materni aflați în necontenită ruminație, cerșind de la acest unghi un spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de întîlnire ale intelighenției băștinașe, locuri frecventate de el însuși cu asiduitate în calitate de reporter vînător de subiecte ori de autor teatral în căutare de personaje, situații, expresii. În paginile publicate ori inedite sunt enumerate cîteva duzini de stabilimente unde se povestea, colportîndu-se zvonuri și se glumea, bînd bere, sorbind cafea ori ingurgitînd mâncăruri tradiționale. Sunt amintite vechile hanuri (Hanul Roșu, al lui Manuc), noile hoteluri, mai mult sau mai puțin de lux ("Otelul" Continental, Hotel de Orient, "peste drum de Episcopie
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
prin grădina școlii împrejurul unui bazin cu pești roșii, îi amenința cu bastonul, strigând la ei: "Je suis le Roi Soleil". Mai târziu, fiind director la Editura Fundațiilor Regale, i-a publicat lui Al. Ciorănescu traducerea Stanțelor lui Moréas. Autorul povestește apoi cum i-a cerut Rosetti să-l ajute pe Alexandru Graur, persecutat și fără slujbă în timpul războiului, dându-i bani pentru articole dintr-o proiectată enciclopedie, pe care el, ca evreu, nu le putea semna. Când Graur ajunge director
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
uvertură la Tristan și Isolda și la muzica lui Wagner în general, care după cum auzise, începuse să se cânte și la posturile de radio israeliene, după lunga perioadă de ostracizare a ei. Orit era în extaz. - Ce minunate lucruri îmi povestești! Și la ce nivel! exclamă ea, pudrându-și nasul și aranjându-și buclele în oglinjoara de poșetă cu mâner de argint. Ce-ar fi să mă însoțești până acasă ca să mai continuăm puțin discuția pe drum? Soțul meu e plecat din
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
întrebări și de cele mai multe ori să nu primească răspunsuri. Întrebări și așteptări. Toată viața. Nu închise ochii până dimineața. Atunci sosi și băiatul. - Știu că sunt vinovat, mami, îți cer scuze, dar te rog nu-mi fă scene. O să-ți povestesc tot. - Oh nu, tu nu-mi povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea. Mirel arăta complet schimbat față de momentul când plecase de acasă. Tras
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
primească răspunsuri. Întrebări și așteptări. Toată viața. Nu închise ochii până dimineața. Atunci sosi și băiatul. - Știu că sunt vinovat, mami, îți cer scuze, dar te rog nu-mi fă scene. O să-ți povestesc tot. - Oh nu, tu nu-mi povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea. Mirel arăta complet schimbat față de momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
oprea din când în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui care-și modifica expresia din minut în minut oglindea exaltare sau suferință. - N-avea grijă, o să-ți povestesc. Nu-mi cere amănunte, o să-ți spun totul pe scurt, așa cum pot. Chiar dacă-mi vine la fel de greu ca întotdeauna să dau în vileag asemenea lucruri intime. Dar trebuie să știi și tu. E prietena ta. Și apoi e la mijloc
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
cu cineva, cu tine! Ce fac cu Joan? Îi spun tot? Nu-i spun nimic și o părăsesc fără nici o explicație? Sau îi spun doar că am ajuns la concluzia că nu sunt demn de ea? Și Mirel începu să povestească într-un stil sec și în același timp dezlânat, continuând să se fâțâie încolo și încoace, până când Natalia simți că amețește urmărindu-l. - Când am ajuns la ea m-a invitat să intru înăuntru să bem un păhărel de coniac
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
de casă de crepsatin roz și împrăștiind în jurul ei o undă de parfum îmbătător. Apoi, apoi... Natalia nu îndrăznea să-l întrerupă cu nici o întrebare sau comentar, de teamă că se va răzgândi și se va opri de tot din povestit. - Apoi a revenit lângă mine, a lăsat să-i cadă de pe umeri halatul și a rămas goală în fața mea. Sărută-mă, mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
mergînd pînă la înduioșare" (p. 74). O nouă mențiune, destul amplă, pleacă de la o "ciudățenie" a lui Pantazi ("...avea groază de ferestrele deschise...") - nu singura lui ciudățenie de altfel - pentru a se prelungi printr-o comparație a felului de a povesti, de a "zugrăvi ... peisagii" al eroului din Remember și al lui Pantazi: Mi-aducea uneori aminte de acel tînăr englez a cărui tristă istorie am scris-o. Avea același fel neprețuit de a tivi descrierile de călătorii cu amănunte istorice
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
nu se putea să nu afle cine era mortul. Frica lui e însă inutilă. Iar, mai tîrziu, cînd ar fi putut afla ce se întîmplase într-adevăr, de la un cunoscut "limbut peste măsură și în felul lui hazliu", căruia îi povestise misterioasa întîmplare ("...a fost dandana 3) mare", p. 52), naratorul refuză, argumentînd: "Împrejurările au făcut să întîlnesc în viață un crîmpei de roman care să-mi împlinească cerința de taină fără sfîrșit. De ce să las să mi-l strici?" După
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
adăuga eu, de pură plăsmuire) pe care o poate da. Există deci "vise ce parcă le-am trăit..., precum sunt lucruri viețuite despre cari ne întrebăm dacă n-au fost vis", dar dovada că întîmplarea pe care urmează s-o povestească e adevărată o constituie faptul că de atunci n-au trecut "decît șapte ani". Asta ar fi o garanție că memoria - redeșteptată de o scrisoare cu emblema "Remember" - nu-l poate înșela! Iar paragraful al doilea începe cu precizarea temporală
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cu distincția între "naratorul creditabil" ("reliable narrator" în terminologia lui Wayne Booth, care a elaborat primul această distincție) și "naratorul necreditabil" ("unreliable narrator"). Ne plasăm, evident, la nivelul la care cititorul crede (sau se face că crede) în ce-i povestește textul sau, dimpotrivă, se îndoiește. Și într-un caz și în celălalt ceva trebuie totuși să-l "țină", să-i stimuleze interesul, căci textul (autorul textual) vrea prin definiție să fie citit: de unde diferitele strategii narative, moduri de a prezenta
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
e, cum am spus, creditabil "pînă la proba contrarie" chiar și în confesiunea lui inaugurală că-i este greu să distingă între realitate și vis; el ne asigură totuși că poate face această distincție, că amintirea pe care o va povesti e destul de recentă, au trecut de la întîmplare "numai șapte ani", și suntem gata să-l credem; în plus, el are în mînă, cum aflăm ceva mai tîrziu, o dovadă concretă a existenței lui Aubrey, scrisoarea cu pecetea în formă de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
aventura eului care scrie. Benjamin Franklin, savantul fizician și omul politic american, va da în Autobiografia sa o scriere "tipică în cel mai înalt sens pentru un reprezentant al iluminismului", exponent și "ctitor al epocii sale". Este un extravertit și povestește doar ce a trăit "ca martor ocular". Prețuiește "fericirea de natură practică", afirmă "universalitatea rațiunii" și este, în chip esențial, optimist, încrezător în valoarea experiențelor și pragmatic. Crede în acțiunea formatoare a scrisului și vede în secolul său, al XVIII
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
într-un stadiu cu totul imposibil de imaginat. Făcu un efort să-și stăpînească tăria enervării lui și mi-a spus cu glas potolit: - Nimic altceva decît că mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele ce Victor Eftimiu va povesti. - Ce să povestească?, l-am întrebat cu stăruință. - Despre expediția mea estivală, despre plimbarea pe care am făcut-o cu trăsura. L-am privit cu o expresie nedumerită, nelăsîndu-l să-și încheie fraza. - Ce însemnează asta pentru dumneavoastră?, l-am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu totul imposibil de imaginat. Făcu un efort să-și stăpînească tăria enervării lui și mi-a spus cu glas potolit: - Nimic altceva decît că mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele ce Victor Eftimiu va povesti. - Ce să povestească?, l-am întrebat cu stăruință. - Despre expediția mea estivală, despre plimbarea pe care am făcut-o cu trăsura. L-am privit cu o expresie nedumerită, nelăsîndu-l să-și încheie fraza. - Ce însemnează asta pentru dumneavoastră?, l-am întrebat cu o
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Nicolae Tone domnița poesie face rondul de dimineață ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe gleznele ei luminau ca stelele la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului rotulele nu mai povestesc chiar ne orbeau ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
întrebare fără răspuns, profesorul Onu a zîmbit încîntat și i-a adresat cele mai ceremonioase și emoționate laude. Multă vreme după aceea, încerca să-l convingă pe poet să continue în direcția pe care atît de bine o înțelesese... Am povestit de mai multe ori (niciodată în scris) aceste două întîmplări, nu atît pentru anecdota lor, cît pentru un anume aer de emoționantă noblețe care m-a izbit de la început. Îmi pare foarte rău că le repovestesc într-un asemenea moment
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
-i atragem atenția că existăm? Mă privise însă cu ochi rugători. Cam tot așa ne privise și Petra, sora ei mai mare, astfel că... nu ne-am mai dus. Pe Grigorița, pe care o știusem doar din cât "ne-o povestise" sora ei, am cunoscut-o efectiv atunci, la Pietriceaua. Ea deja mă "legase" prin încrederea oarbă în tot ce spuneam. E drept, nici nu mă prefăcusem că ignor infirmitatea ei, o discutasem deschis, o și lăudasem pentru cât de bine
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
vrem,derulam povestiri și întâmplări. Nici Cezar nu avusese cum să plece, ba mai era și prăpăstios. Reușise să sune de la șeful de post la București, la el la slujbă și la mine la Centrală. Grupul nostru de trei deținute, povestise atunci Petra, s-a format încă de la Târșoru. Și chiar dacă nu a fost cu putință să fim mereu împeună, el s-a păstrat, în ciuda zidurilor, și la Mislea. Acolo am petrecut cea mai mare parte a condamnării. El s-a
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]