9,158 matches
-
altă parte./ ajung pe un pod: malul celălalt nu există,/ dincolo de pod nimic nu e./ caut biserica, n-o găsesc -/ biserica e lichidă și curge." (orașul meu). în cele din urmă o strivește un Logos al pieirii: "din slăvi se prăbușește un cuvînt uriaș,/ ne face praf și pulbere/ pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de odinioară ajunge a secreta tristețe, o
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
placidității e de preferat prima, căci deși entropic și confuz, poți totuși să spui ceva, pe cînd în a doua stare, deși ești calm și clar, ești cu mult mai deplorabil: temperatura ți-a scăzut și percepția afectivă s-a prăbușit pînă la pragul unei nepăsări inapte de a mai sesiza ceva. Așadar, entropie, temperatură, informație și dezordine. Patru termeni în jurul cărora gravitează o bună parte din mecanica cuantică. Exemplul de mai sus este o rezumare grosieră a ceea ce se întîmplă
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
Ilici Iliescu, nu poți supraviețui la nesfârșit agitând drapelul purpuriu, iar la suflet să fii mai negru decât Ghionoaia din poveste. Dacă în primele săptămâni ale conflictului cu Traian Băsescu, pesedeii păreau pe cai mari, iată că acum s-au prăbușit la limita unui partid de nișă. Ce s-a observat în recenta și aiuritoarea "campanie" e tocmai caracteristica de bază a pesedismului: lipsa de seninătate și grație. Bolovănoși, primitivi, greoi în gesturi și lipsiți de flexibilitate în limbaj, pesedeii creează
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
că vor încerca repetarea aceleiași mișcări într-un interval care să nu mai facă posibilă ținerea la timp a nici unui tip de alegeri. Există o mică fisură în tot acest eșafodaj care funcționează perfect în faza de concepție, dar se prăbușește cu zgomot în etapa de execuție: antipatia pe care-o iscă pesedeii - cu șeful lor cu tot - pe zi ce trece. Căderea dramatică în sondaje nu poate fi ignorată de absolut nimeni, oricât de subiective s-ar dovedi instrumentele de
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
jurnal al unui om lipsit de iluzii, străin de orice urmă de bovarism, care descoperă "orașul lumină" purtând în suflet povara cruntei boli care i-a lovit fiul. Un document de suflet impresionant (poetul are tăria de a nu se prăbuși în melodramă) al unui înstrăinat, pe care destinul l-a lovit dureros și care încearcă disperat să regăsească normalitatea tihnită a vieții. O experiență limită căreia Gheorghe Mocuța a reușit să-i dea o admirabilă expresie artistică.
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
dragoste a fost în spatele magaziei tatălui ei, fostul proprietar fusese fermier, dar Dresda începuse să înghită satele din jur și ferma era împărțită în nouă loturi de pământ, familia Annei îl deținea pe cel mai mare. Pereții magaziei s-au prăbușit într-o după-amiază de toamnă - "prea multe frunze pe acoperiș", glumea tatăl ei - și, în ziua următoare, a făcut pereți noi din rafturi, pentru ca înseși cărțile să separe înăuntrul de înafară. (Acoperișul nou, în consolă, ferea cărțile de ploaie, dar
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
subsecvent, între versuri incredibile, ce taie răsuflarea, și texte mediocre, aproape jenante. Și Manifest anarhist, și Ursul din containăr erau de o inegalitate izbitoare: pentru că o revoluție făcută în spațiul liric are întotdeauna asemenea efecte colaterale. Zidul tradiției nu se prăbușește cu una, cu două, părul albit de moloz al revoluționarului devine uneori și o imagine comică... Cel care dorea să zguduie scena societății și a poeziei este în prezent un burghez cuminte, un revoltat lobotomizat. Nu mai apare ca un
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
se comporta ca scos din minți, plângea și Încerca să-și rupă hainele și părul, Îi privea pe cei doi cu mare dragoste și recunoștință, vorbea sacadat, cu greu putându-se Înțelege ceva. La un moment dat, cerul s-a prăbușit peste olari: Eu mă predau, plec și mă predau la Securitate! Nu mai pot! Nu mai pot să trăiesc așa, nu mai rezist să văd asemenea scene și să vă pun Într-o situație atât de periculoasă, ce vină aveți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
covor. În rest, de jur împrejur, totul avea un aspect dezolant. Își aminti cum arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în urmă, căci peste pietrele căzute la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind îndelung prin spărtura din zid spre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ridică ochii, dar nu văzu pe nimeni. —Tu ești, Pidot, nu-i așa? întrebă glasul. — Unde ești? întrebă Charlot. Sunt aici, firește. Urmă o pauză, apoi glasul se auzi șoptindu-i parcă la urechi, ca glasul conștiinței: Văd că ești prăbușit rău, terminat. Aproape că nu te-am recunoscut. Ia spune, vine cineva? — Nu. Când era copil, la țară, oamenii credeau că în pădurea din spatele satului Brinac se aud voci venind pe neașteptate din cupele florilor sau din rădăcinile copacilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la expresia din ochii celuilalt. Aceasta a fost singura persoană, în afara copilului său, care a remarcat asemănarea. Din fericire pentru Braddon și pentru pasagerul de lângă el, acesta coboară din avion la prima escală. La jumătatea drumului spre Mexico-City avionul se prăbușește și toți pasagerii, cu excepția lui Braddon, își pierd viața. Braddon este aruncat din avion. Își rupe un braț, are tăieturi pe față și își pierde memoria. Accidentul are loc noaptea, iar el, ca un om precaut, și-a golit dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vocali într-o vreme, figuri importante, ca Gabriel Liiceanu de pildă, s-au retras complet din spațiul public. Cei mai mulți evită astăzi să mai adopte poziții publice, pentru a nu mai fi asociați cu un Guvern, un partid și un președinte prăbușiți în sondaje. Un studiu Oxford Analytica, publicat în 16 septembrie, evaluează pesimist șansele redresării României: „Profesioniști talentați și bine calificați emigrează, dezamăgiți de salariile mici și, deseori, de corupție și nepotism. Mulți dintre ei au ajuns la concluzia că România
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Miniștrii cu ambiții politice în interiorul partidului nu pot fi imaginați riscând măsuri nepopulare care le-ar periclita cariera. Viitorul lui Emil Boc depinde de greii partidului, greii partidului fug de reforme din spirit de autoconservare. În acest timp, țara se prăbușește din cauza unor interese meschine. Cu astfel de guverne, România e condamnată la moarte sigură. Leneșul descurcăreț român, ceva mai bleg totuși decât confratele sau grec, populează astăzi întreg sistemul public, sector ținut în viață de un procent mic de oameni
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
filmului cu eroul care tot moare în reluare, ca în producțiile Mosfilm, să fie grăbit de decizia Curții Constituționale. Revolta UDMR riscă să pulverizeze coaliția și să amplifice blocajul politic. Imaginile de pe ecran se pun iarăși în mișcare, Boc se prăbușește, sfârșit. Cine vor fi însă eroii din noul film? și mai ales: ce soluții propun? Regizorul e tot la Cotroceni. P.S. Are mai puțină importanță dacă Emil Boc va fi scos din priză mâine sau în primăvară, puțin înaintea congresului
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ca și statul, s-a birocratizat excesiv, iar prețul pe cap de jurnalist a ajuns prea mare în raport cu slaba performanță: prea mulți angajați, prea mult părerism și tocat nimicul, prea puțină informație, prea puțin conținut de calitate. Cotidianul s-a prăbușit în viteză când Cornel Nistorescu l-a transformat într-o România Mare zilnică. Nistorescu însuși a reclamat că a preluat de la cațavenci un dezastru contabil, însă fostul mare gazetar a reușit performanța de a ucide în câteva luni și brandul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
câteva sute și câteva mii de euro. Cu toții au practicat sau încă practică șantajul soft sau hard. În vremuri de criză, agresiunea la adresa banului public crește progresiv, fiind singurul disponibil într-o piață în care veniturile din publicitate s-au prăbușit la jumătate. Am descris în amănunt acest mecanism în textul La moartea presei cu etaj, publicat în ianuarie 2010. Modelul primitiv, brutal, de a stoarce bani s-a îmbunătățit și sofisticat în ultimii ani în interiorul marilor trusturi: contracte de consultanță
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fie dusă de râpă, după o singură zi, de o biată molimă, te întrebi revoltată de ce trebuie ca până și fluturii să sufere de boli, viața este în continuare plină de neprevăzut, ești cu ochii în patru, tunetele încă se prăbușesc pe cerul celorlalți, șapte constelații strălucesc pe cerul tău, cel de deasupra. te hrănesc cu mine viața m-a hrănit cu pași, reverențe ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
luat-o de nevastă împotriva voinței ei. nouă în al treilea loc: sub greutatea fulgilor albi și vii ai plopului uriaș, fulgi care s-au depus fără știrea ta pe acoperișul grădinii suspendate a dragostei tale, covertina cea mare se prăbușește, grădina cade sub încărcătura nemaivăzută a fulgilor albi mișcători, este o capcană întinsă de împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi, el a făcut cadou de nuntă frumoasei fete virgine, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ușoară, de care ai legat multe alte fire de papură albă uscată de vântul cald khamsin, dinții și ghearele arhimedice se sfărâmă în împletirea ta, vecinul de jos nu are nici o vină pentru atacul acesta cumplit, acoperișul grădinii tale se prăbușește în capul tău, dar coiful tău din papură albă ușoară, împletită după calapod, te protejează, covorașul din papură albă ușoară, desăvârșit la războiul vertical de cusut, face cinste războiului tău și rezistă, pământul reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tare se învârte pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului uriaș, drumul nu îți mai este drept, te clatini, te prăbușești în abisul uitării. până la sfârșit însă, nici un pericol. nouă în al cincilea loc: treci în tărâmul pictatelor-plante-carnivore-subterane, îți antrenezi ochii să vadă culori, nisipul e alb, e ușor să vezi orice culoare, plantele carnivore sunt foarte frumos pictate, simți că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care trebuie să poarte efigii pentru a ajunge dragostea ta pe care ceilalți nu o văd, dragostea cea schimbată și limpede, de la izvorul întregii dragoste, de la buzele lui dumnezeu, la care de la început a fost cuvântul. ești tristă s-au prăbușit atomii de hidrogen peste privirea ta verde, țâșnind din ochii căprui atomii de carbon peste povestea noastră din beijing, unde oxigenul lua forme de dansatori pe străzi ultimele stive de toamnă, ruginii și cu miros proaspăt de apă ne întâmpinau
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care mi te aduc pe șinele de oțel ale trupului. aștept îmblânzirea leilor în iarnă, cu inima bătând în palme, binefacerea atingerii o avalanșă care să ne poarte pe spinarea ei nărăvașă, unul către celălalt o crevasă care să ne prăbușească unul într-altul un colind care să ridice, cristalin, fiecare floare a împreunării noastre. șase în primul loc: dacă te vei uita în oglindă cu perseverență, până la urmă te vei zări și îți vei da seama că tu ești și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, ulcioare de lăptișor de matcă, sticle pline de lacrimile urșilor clanului abenakis și alte asemenea produse de cea mai bună calitate, care necesită multă hărnicie și pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în 28 iunie 1948 prin această sperând că partidul să procedeze la înlăturarea să din conducere și să-l înlocuiască cu o persoană dependența de Moscova.104 Stalin se aștepta ca, fără ajutorul sau, regimul impus de Tito să se prăbușească. Ca răspuns la acest atac, Tito a afirmat în fața Comitetului Central al Partidului din Iugoslavia următoarele: "Tovarăși, țineți minte că aici nu este în discuție o problemă teoretică, niciuna a unei erori comise de către Partidul Comunist din Iugoslavia, a unei
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc, cu tresărire de inimă. Fără voie, privirea li s-a ridicat spre cerul senin... „Aista nu-i tunet. Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]