1,618 matches
-
mai mult decât averile, ascultă-mă pe mine, așa că n-ai risipit degeaba ! Spui că ți-au trecut destui bani prin mână ca să-ți fi cumpărat o căsuță ? Dar câți i-au trecut lui Margot ? Și-a ajuns să se prăpădească într-un subsol... Sărăcuța de ea, cum ajunsese s-arate ! Cu căciuliță de copil, roz-murdar, flaușată, înfundată până la sprâncene ! în zăpușeala aceea îngrozitoare de iulie, ea cu căciuliță pe cap ! De mirare că n-am gafat, că n-am îndemnat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam capu jos, ne și răzbea oboseala, da mămica, tot la gard sta, noaptea târziu, cu vecinele... Și acu zicea că i-a prăpădit pe nemți, și gata, se face pace, acu zicea că e tocma pe dos, că i-a bătut p-ai noștri, și vine nemții. Cum, cine zicea ? Lumea, femeile din mahala, ce știa ele ! Ce știa ele, ce știam io
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce să facă femeia ? Să stea ca o cucuvea ? Parcă și dacă stetea, mai putea să-l întoarcă ? Așa, baremi, să aibă și ea casa ei, omu ei... — Da, dumneata, mai practică... dar nu toată lumea... — Eee, că și dacă se prăpădea ea, el nu se însura ? Bărbații încă și mai repede se-nsoară ! Uite la fratele lui Reli-vecina : a stat treij-de ani cu nevasta, și la trei luni după ce-a vârât-o-n pământ, și-a adus alta. Ce să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cum de-acolo au fost aduși în lagăr. Lagărul în care i-a mutat pe urmă era de nemți și de unguri : la început fuseseră 1300 și până să-i aducă pe români rămăseseră doar 350, restul s-au prăpădit. Ei doi se împrieteniseră cu un ungur, un arhitect bătrân : un bărbat de vreo 60 de ani, înalt, cu gușă. Fusese cu soția lui la teatru și la ieșire rușii i au luat. Au spus : doamnele acasă, domnii - siuda. De
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt sfârșitul... Eu nu sunt o fire superstițioasă, dar când s-a prăpădit Muti, au fost tot felul de întâmplări... în primul rând, ușa de la camera ei a căzut din balamale. Pe urmă, ceasul acesta, dintr-odată, a stat. Pe urmă, bucătăria s-a umplut de gândaci roșii, ceea ce noi n-am avut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine strâns în pumnul stâng pastila, spre bucătărie. Se aude zăngănitul unui pahar, apoi ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc, nici pomeneală ! Nu s-a mai uitat apoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc, nici pomeneală ! Nu s-a mai uitat apoi nimeni la el. O dată, însă, eram aici, în sufragerie, cu Niki, ne beam, ca de obicei, cafeaua, și eu, într-o doară, l-am întors. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apărut ! Da avu noroc Ivona, că-n loc să vie-napoi cu coada-ntre picioare, veni cu scrisoarea lu fi-su ! Și odată i-a trecut toate ! A uitat de Pramatie, a uitat de gărgăunii ei... Păi, ce s-a prăpădit și ea, și mă-sa ei după băiat ! Se lăsa pe ele, și tot ce avea mai bun, pentru Tudor ! Și ăla, un mofturos și un lingav... — ...o lună dacă l-ați lăsa pe mâna mea, l-aș pune io
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țin la dumneata, din povestirile dumitale mi-am dat seama. Dar oamenii din ziua de azi sunt atât de ocupați, încât neglijează relațiile de familie, care altădată... De pildă, ce atenți am fost noi cu toții față de Larisa, după ce s-a prăpădit magistratul. Și eu, dar mai ales Margot, care ieșea cu ea peste tot, făceau vizite, vedeau spectacole împreună... Ajunseseră nedespărțite... Este drept că Larisa avea marele talent de a se face oricui agreabilă ! Apoi, se vedea că primise o educație
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a zis ? Nu tu ? Atunci cin-să-mi fi zis ? Niculaie ? Da când ?... Că pe Niculaie, uite, s-a făcut anu de când nu l-am mai văzut la față !... Dacă-ți spui ! Las’ că nu le-ncurc io ! Păi de când s-a prăpădit bietu unchi-tu cât e ? Numa opt luni, zici ? Numa opt luni... ca să vezi... Eee, las’ că-i bine, las’ că-i mai bine aici. Acasă stam, stam, și dacă nu nghițeam nimic, odată m-apuca... Și de făcut ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ditamai omu, să te așezi jos și să urli ca lupu... N-ai nici la cin’ să te plângi, n-ai nici la cin’ să spui, asta o știu de la biata Ivona, n-ai, dragă Vica, făcea, după ce s-a prăpădit bărba-su, n-ai cui să te plângi ! Și n-ai nici la cine, pentru că nu te-nțelege nimeni ! Eee, care Ivona ! Ivona Scarlat ! Ivona lu madam Ioaniu ! N-o știi tu, da vezi că ea te știa pe tine ! Te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tine și de fii-su... A vrut ei, și fii-su, și noru-sa, s-o ia la ei, da pân s-o ia, pân să i dea drumu să plece, n-a mai avut ce să ia, că s-a prăpădit... Că a vrut să ia și din lucruri, nu s-a-ndurat să lase o casă-ntreagă, cu de toate în ea, că ce vechituri era acolo ! Da ea nu se-ndura s-arunce niciun cap de ață ! Și dacă nu s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tîmpit... nu pare să priceapă cu adevărat ce se Întîmplă. Trebuia rămînem acolo să auzim și noi ce se vorbește. Nu cred că se uită cineva urît la noi. Noi nu sîntem armata, sîntem niște animale speriate, niște gîngănii, niște prăpădiți la fel ca ei. Mă reîntorc la cartea mea, o vreme turuie singur, apoi tace. — Tu ce faci acolo? mă Întreabă el ușor iritat. — Citesc, răspund Într-un tîrziu. — Ce citești? Ridic mîna În care țin cartea și Îi arăt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Încetați cu râsul! Ajutați-l! Cuvintele ei stârniră noi hohote de râs. Dar Nesta nu putea face nimic, pentru că Emma refuza mâna pe care i-o întinsese. Fata începu să alerge de jur împrejur, strigând: — Aduceți o scară! Tom se prăpădea de râs. Apoi, alergând la grilaj, îngenunche, și își vârî cu forță un genunchi ferm printre bare. Emma își așeză un picior pe genunchiul lui, reuși să se agațe cu mâinile de marginea de sus a unei bare și sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
serie de tineri șocant travestiți și mentora lor, Madame Diane a noastră. În cele din urmă, în complicitate cu camerista care i-a descuiat ușa din spate, George McCaffrey a reușit să pătrundă în casă, în timp ce fratele său Tom se prăpădea de râs afară. Ce s-a întâmplat în continuare nu știm. Au ieșit însă la iveală o serie de fapte grăitoare. Așa-zisa cameristă, Pearl Scotney, nu este altcineva decât sora susmenționatei Madame D. care, după cum se știe, este prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
povestim totul despre călătoria noastră. — William Eastcote a murit, îi anunță Tom. — Vai, îmi pare foarte rău, exclamă Greg, punându-și jos paharul. Îmi pare foarte rău, ce om minunat... și un vechi prieten al tatălui meu. Când s-a prăpădit? — Recent, răspunse Tom. Nu se simțea în stare să dea detalii, să socotească zilele, să descrie înmormântarea. — Păcat, un om foarte bun, spuse și Judy. — Mă duc să telefonez la Câinele în Goană, hotărî Greg și ieși din cameră. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stăm de vorbă! zicea. Poftim! i-am zis după ce mi-am ieșit din papuci, ia-ți nenorociții tăi de bani! Trei mii! Ia-ți-i și băgați-i în cur! i-am zis cu năduf. Iar tu râdeai să te prăpădești... Maică-ta mă fixa c-o privire încruntată... Uite-așa!... Bun, am înțeles, sigur c-am înțeles de ce se uita chiorâș la mine... Nu tre' să vorbești urât în fața copilului. Dar tu m-ai înțeles mai bine decât ea. Tu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și probabil că, dintr-un motiv care pe mine, copil fiind de vreo opt ani pe-atunci -, nu mă privea, trebuise să ne mutăm cu toții laolaltă. Se număra printre acele rude și mătușă-mea Varvara, cea care avea să se prăpădească la douăzeci și opt de ani de nefrită, singura dintre surori care n-a ajuns la vârsta de șaptezeci de ani; ca să nu mai spun că cea mai în vârstă, Margareta, a murit la nouăzeci și doi de ani. Curtea era neîngrijită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și uitat de incidentul cu elevul prins moțăind. Uneori adresează întregii clase întrebarea: Știți voi de ce fac eu glume din când în când?... Evident
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
curgea prea repede și nu puteam să fac vreo legătură între vizitele ei rare de după moartea tatei, cu doi ani și jumătate în urmă, și vizita ei neașteptată de astăzi. Așa că am tăcut și ea mi-a spus: s-a prăpădit maică-ta. Și mă privea pătrunzător, drept în ochi. Când, îndată după aceea, a adăugat, referindu-se la tata, " Repede a mai luat-o cu el!", nici nu-mi dau seama dacă a spus-o pe un ton de reproș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poet se familiariza și cu gândul morții, acesta avea să-i puncteze nu numai existența, ci și creația, legate indisolubil prin firele sufletului și transpuse adesea în imagini onirice, fiindcă, spune Mama (din Familia Popescu), Am auzit că dacă te prăpădești în somn, visul rămâne acolo, între tâmple,ca un cristal. Am să las vorbă să mi-l scoată cu grijă să nu-l spargă, ca să se uite Cristian la el când vrea... În Amurgul gândurilor, Emil Cioran face o afirmație
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care se suia Maria Zaharia pentru a dirija tirul de artilerie. Au tras cu tunurile în acea direcție. După câteva lovituri trase în gol, un obuz a căzut chiar la rădăcina acelui stejar, făcându-l surcele. Odată cu copacul s-a prăpădit și Maria Zaharia, copila eroină despre care aproape nimeni nu mai vorbește și nu mai scrie astăzi. Târziu, foarte târziu, cinematografia românească a realizat un film dedicat eroinei: „Baladă pentru Măriuca”. Un film emoționant, mai ales prin mesajul patriotic transmis
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
Giuliano, cine știe, nici n-are s-o citească, iar Ardinghelli o să se mândrească el cu această ultimă osteneală a mea. Nevoia în care mă aflu și care mă împinge de la spate mă îndemna totuși să i-o dau, căci îmi prăpădesc sănătatea și multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește. În afară de aceasta, aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar fi să car pietre la început; dacă pe
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
vorbea cu putere. 33. În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, și care a strigat cu glas tare: 34. "Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te știu cine ești: Sfîntul lui Dumnezeu." 35. Isus l-a certat, și i-a zis: "Taci și ieși afară din omul acesta!" Și dracul, după ce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieșit afară din el, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]