3,904 matches
-
cel de la scrima, Mihai Covaliu, campionul olimpic de la Sydney. În așteptarea evoluției din semifinale a americanului nu am ratat șansa unui interviu „sinteză”, la sfârșitul Jocurilor. Covaliu, băiat inteligent,a punctat fără ocolișuri că sportul românesc se află pe marginea prăpastiei, stare sa fiind strâns legată de cea a nației. Optimist, după ce am vorbit de criză acută de tehnicieni tineri, Covaliu a subliniat că perioada de patru ani până la Tokyo nu i se pare prea scurtă și că, dacă, se vor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92385_a_93677]
-
Tsushin au scăzut dramatic la bursă. Shigeta a extins Hikari Tsushin în jurul a noi domenii, iar această expansiune, combinată cu tacticile de vânzări agresive ale lui Shigeta, au făcut ca el și compania sa să se întoarcă înapoi de pe marginea prăpastiei. Bill Gates, fondatorul Microsoft, a pierdut titlul de cel mai bogat om din lume în anul 2010 după ce a donat miliarde la fundația lui de caritate. Averea lui curentă este estimată la aproximativ 67 de miliarde de dolari. Investitorul și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92460_a_93752]
-
și noi, parafrazându-l pe Vladimir Streinu, că, prin acest colosal album, Theodor Răpan reușește să evite, în măsură notabilă, ,,metronomia parnasienilor pedeștri și în general a versificatorilor tradiționali, care se extenuau în ritmuri exclusiv matematice’’. Aventurându-se pe creasta prăpastiei dintre ,,tăcerile germinative’’ și ,,cuvântul meteoric’’, Theodor Răpan nu-și trăiește, aidoma lui Mallarmé, ,,cu discreție mandarinatul și asceza’’. Dimpotrivă, le clamează cu energie și nonșalanță de trubadur medieval autentic. Sonetele sale, de un rafinament irefutabil, dau seama despre un
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de la ELITE Business Women afirmă că reprezentantele sexului frumos din România au făcut pași foarte importanți, în ultimul deceniu, pentru a stinge acest decalaj între sexe, iar româncele au nevoie de mai multă încredere în puterile proprii pentru a închide prăpastia socială mult mai devreme decât preconizează studiul internațional. “La ora actuală, femeile din România au reușit să egaleze sau chiar să îi depășească pe bărbați la capitole importante, precum realizările educaționale sau chiar performanțele manageriale în mediul de afaceri, însă
Studiu: România, locul 77 într-un top al inegalităţii între sexe [Corola-blog/BlogPost/92797_a_94089]
-
face parte din viața noastră. Am cunoscut și putem contura (prin cuvânt și rodul muncii fiecăruia dintre noi) momentul virtuții, spre care omul mileniul trei, supranumit Omul Trei, n-are a-și mai putea imagina. Între cele două perioade istorice, prăpastia adună încrustații. Noi, Generația liceeană 1965 privim cu alți ochi acest prezent, și-l cântărim, cu discernământ. Cu aceste sentimente am călcat pragul Complexului Școlar Bârlad, fost Liceul „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, actualmente, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Și după o jumătate de
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
gândești, are rost doar să spui: ascultați-vă sau citiți și voi ce spuneți. Fiți puțin atenți și vedeți ce spuneți și gândiți-vă dacă chiar spuneți ceva important sau vorbiți numai așa, de dragul polemicii. Se spune că e o prăpastie între voi generația tânără de actori și generația mai în vârstă. Simți acest lucru? Eu m-am înțeles bine cu toată lumea peste tot pe unde am lucrat. Și la Deva în spectacolul acela în care jucam cu domnul Cornel Răileanu
„Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.” [Corola-blog/BlogPost/93471_a_94763]
-
lucru? Eu m-am înțeles bine cu toată lumea peste tot pe unde am lucrat. Și la Deva în spectacolul acela în care jucam cu domnul Cornel Răileanu, cu toții ne-am înțeles foarte bine cu dumnealui și nu a existat nici o prăpastie. E un actor mare și om extraordinar. Și aici la Teatrul Anton Pann, unde am lucrat cu Radu Constantinov, cu Iulia Antonie, care sunt mai în vârstă decât mine și ne înțelegem foarte bine. Și la Mureș am lucrat cu
„Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.” [Corola-blog/BlogPost/93471_a_94763]
-
le-o arate, și s-au pus cu toții pe un plânset cu suspine și își treceau hârtia dintr-o mână în alta, nevenindu-le să creadă că au primit-o, de parcă ea ar fi fost vinovată cu ceva și nu prăpastia pe care se obișnuiseră să o privească zi de zi peste îngrăditura din fundul curții. Iar eu cu Ernsti, când terminam de hrănit porumbeii, ne distram urcându-ne pe îngrăditură și aruncam de acolo avioane de hârtie, care se duceau
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
aripi, neținând seama de crăpăturile din ce în ce mai largi ale pământului, ca și cum, în caz de pericol, urma să fie fără întârziere ridicat în văzduh. Dar într-o dimineață, abătându-se pe acolo, ca de obicei, a văzut în locul casei deschizându-se hăul prăpastiei, și oricât a încercat să distingă ceva pe fundul ei întunecat, n-a putut zări decât valuri de pământ și câteva ramuri din imensa coroană a nucului din curte. Ce s-a ales de porumbei, nu și-a putut da
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
printre genuni, încercând să-și recunoască păsările între înaripatele sălbăticite ce cuibăreau în fisurile pereților de sare. Adeseori îl însoțeam și eu, Teritoriul nu mă mai înspăimânta, îndrăzneam să privesc fără nicio reținere spre adâncurile lui și aruncam de pe buza prăpăstiilor resturile de mâncare uitate de copii prin băncile școlii, pe care păsările se buluceau să le prind din zbor. Dacă Ernsti și-a recunoscut între ele măcar câteva dintr-ale lui, n-am aflat până la urmă. Ce importanță mai avea
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
arzi Și focul nu vrei să îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie, cu ochii de jad Nu știu cât de 'nalt pot să fiu Probabil la fel ca un brad Cu
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
cer este susținut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
care nu intraseră. „Castelanul i-a împușcat din spate, nici nu și-au dat seama de unde se trage...” au fost de părere alții. „E un labirint, nu mai găsesc ieșirea!” „Mai este una, dar dincolo de munte, precis; dă într-o prăpastie, nu se poate coborî decât cu echipament de alpinist...” „Înăuntru, din loc în loc, sunt puțuri; dacă nu le știi, te prăvălești în ele...” Spre ziuă s-au mai avântat în tunel câțiva inși, cu același rezultat, iar înaintea prânzului încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
neant. Continuând să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru al privirii lui, după care Își Întoarse și el privirea În jos și se Îngrozi. Se afla pe buza unei prăpăstii. Nivelul naosului era despicat dintr-o parte În cealaltă. Un abis se căsca În mijlocul pardoselii, ca și când o greutate enormă s-ar fi precipitat de sus, sfărâmând dalele de piatră pentru a-și deschide calea spre măruntaiele pământului. Lucifer căzut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oprit la vreme. Lui Dante i se păru că surprinde o notă falsă În Îngrijorarea lui. Îl dădu la o parte cu un gest brusc al mâinii și se lipi de perete, străbătând cu grijă traseul Îngust de-a lungul prăpastiei. Putea desluși limpede micul grup de bărbați Înarmați care stăteau rezemați de peretele absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața lor: un bărbat Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și el Înapoi, Însă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lumina ei slabă dezvăluia doar o pădure de umbre. Locul părea pustiu. Și totuși, era sigur că nimeni nu alergase până la portal. Dinaintea lui se Întindea groapa Întunecată a bolții prăbușite. Poate că exista o modalitate de a coborî În prăpastie, ori cripta avea o ieșire secretă. Se apropie precaut, ținând opaițul mereu deasupra capului. Pentru prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de glasuri care se jucau de-a prinselea În prăpastie. În acel vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adunat la fața locului. Își impuse să-și Învingă teama recurgând la rațiune. Agresorul care Îl lovise În naosul superior era o ființă corporală, iar faptul că fugise imediat constituia dovada acestui lucru. Prima dată, atunci când riscase să cadă În prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai apoi, probabil că creștinii o transformaseră Într-o catacombă aflată În afara zidurilor, departe de privirile păgânilor. După ce, pe fundațiile construcției, fusese clădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâna peste frunte. — Tu? Necunoscutul nu spuse nimic, mărginindu-se să Îl privească la rândul său. — Aș vrea să-ți mulțumesc, pentru ieri noapte la San Giuda, murmură poetul Întinzându-i mâna. Steaua mea cea bună te-a adus lângă prăpastie. Celălalt Înclină ușor din cap. În această mișcare, lungile plete blonde ieșiră pentru o clipă din umbră, strălucitoare. — Noi ne aflăm acolo unde suntem chemați, replică, uitându-se În continuare În sus. Deasupra. Ești așteptat, mai zise. Cine te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
20 În aceeași zi, pe la miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
NOU LA OSPĂȚ în vremea asta, în Moldova, datorită faptului că nu erau coapte încă toate condițiile socio-economice necesare trecerii la o nouă orânduire, ospățul lui Sima-Vodă era, din păcate, în toi. Cu acea inconștiență specifică claselor aflate pe buza prăpastiei, nebănuind că peste numai două veacuri vor fi înghițiți treptat de burghezie, boierii benchetuiau așa de veseli, de umani în fond, încât, dacă nu ți s-ar fi făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia bătrânelului și-i căzu învârtindu-se în poală. Dacă bunul nostru tată, surugiul, auzind ce ni s-a întâmplat, nu s-ar fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea și cu ochii închiși, lăsându-se astfel o modestă pensie viageră, cine știe cum am fi stat astăzi de vorbă cu tine, vajnice căpitan - zise Amada, uitându-se languros pe sub gene. Episodul 160 CONVERSAȚIA Privirea încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]