1,153 matches
-
Review of International Studies, 17:4, pp. 313-326, 1991; Idem (ed.), Critical Security Studies and World Politics, Boulder, Lynne Rienner, 2005; Idem, Theory of World Security, Cambridge University Press, Cambridge, 2007; Wyn Jones, Richard, "Message in a Bottle? Theory and Praxis in Critical Security Studies", Contemporary Security Policy, 16:3, 1995, pp. 299-319; Idem, Security, Strategy and Critical Theory, Lynne Rienner, Boulder, 1999; Idem, "On Emancipation: Necessity, Capacity and Concrete Utopias" în Booth, Ken (ed.), Critical Security Studies and World Politics
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Concepts and Cases, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1997. 453 Mutimer, David, "Critical Security Studies: A Schismatic History" în Collins, Alan, Contemporary Security Studies, Oxford University Press, 2007, p. 57. 454 Wyn Jones, Richard, "Message in a Bottle? Theory and Praxis in Critical Security Studies", Contemporary Security Policy, 16:3, 1995, p. 309. 455 Roach, Steven (ed.), Critical Theory and International Relations: A Reader, Routledge, New York and London, 2008, p. XV. 456 Buzan, Barry, and Lene, Hansen, Op. cit., pp. 206-207. 457
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
era de a explica raportul de dominație existent în societatea capitalistă. Prezentată în această manieră, ideologia devine un sistem de idei care exprimă interesul claselor dominante, reprezentând relațiile de clasă într-o formă iluzorie. Urmarea este dată de faptul că praxisul social, viața reală a oamenilor se reflectă în conștiința lor într-o manieră ideologică. Cu alte cuvinte, viața reală este falsificată de reprezentarea ideologică, imaginară, pe care oamenii o au asupra acestui proces. Rolul ideologiei este dat, ca atare, de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
primă etapă a gândirii sale, atunci când sublinia contrastul dintre ideologie și realitate. Odată recuperată această înțelegere, un alt pas ce trebuie făcut este cel de a o reformula și de a demonstra că ideologia nu se află în opoziție cu praxisul social ci, dimpotrivă, este conectat cu acesta. Argumentul său este că distorsiunea poate opera numai din spatele unui sistem simbolic preexistent: "Dacă realitatea socială nu are deja o dimensiune socială, și, ca atare, dacă ideologia, în sensul său evaluativ, mai puțin
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru fizică și cosmologie"134. Desigur, fiind indelebil legată de analiza realității sociale, ideologia rămâne prezentă în sfera științelor care construiesc teorii asupra acestei realități. Recunoaștem însă în cazul ideologiei și o acută latură acțională, care se insinuează în câmpul praxisului politico-social: "Fenomenul ideologic apare în toată originalitatea lui tocmai la nivelul caracterului semnificant, mutual orientat și socialmente integrat al acțiunii"135. Având în atenție acest aspect, Paul Ricoeur sugera, în cazul analizei ideologiei și a relației acesteia cu știința, aplicarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de a se rupe de o realitate căreia i se opune. Cu alte cuvinte, ideologia consolidează prezentul, în vreme ce utopia creionează un viitor artificial, spre a-l contrapune unui prezent real: "Acolo unde ideologia consolidează ceea ce tânărul Marx numea viața reală, praxis, utopia duce la pierderea realului însuși în favoarea unor scheme perfecționiste, la limită irealizabile"264. În viziunea istoricismului utopic, istoria este un veritabil organon. Istoricismul, cu deosebire cel de factură pronaturalistă 265, consideră că istoria ar putea fi folosită drept instrument
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
aceea de integrare-identitate comunitară, la care se adaugă, din plan secund, cele de legitimare și de distorsionare. Modelul interpretativ de analiză a ideologiei privește, așadar, mai mult înspre relația pe care aceasta o întreține, în mod imanent, cu realitatea, cu praxisul socio-politic și mai puțin înspre caracterul "științific" sau "non-științific" al enunțurilor pe care ideologia le vehiculează. Fiind indisolubil conectată cu realitatea socio-politică, ideologia contribuie la construcția acesteia și se constituie, astfel, într-un instrument al cunoașterii sale. 3.1.1
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
devin imuni în fața criticilor 367. În fine, există și o a treia perspectivă, conturată de către filosofii științei, care, adoptând un ton critic, subliniază că epistemologia ia rar în considerare faptul că o influență sensibilă asupra cunoașterii științifice o deține și praxisul social-politic, praxis care emerge în zona interfaței existente între instituțiile științifice și cele politice sau economice 368. Mai mult decât atât, aceste instituții politice și economice determină existența anumitor efecte nu doar în planul priorităților cercetării, ci și în cazul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în fața criticilor 367. În fine, există și o a treia perspectivă, conturată de către filosofii științei, care, adoptând un ton critic, subliniază că epistemologia ia rar în considerare faptul că o influență sensibilă asupra cunoașterii științifice o deține și praxisul social-politic, praxis care emerge în zona interfaței existente între instituțiile științifice și cele politice sau economice 368. Mai mult decât atât, aceste instituții politice și economice determină existența anumitor efecte nu doar în planul priorităților cercetării, ci și în cazul ipotezelor care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologiei trebuie conectată dezvoltărilor survenite în domeniul filosofiei limbajului și acțiunii, întrucât "(...) aceste dezvoltări marchează tranziția de la o filosofie a limbajului bazată pe noțiunea de limbaj ca medium al descrierii lumii la o interpretare a limbajului care îl evidențiază ca praxis sau ca pe o "altă față" a acțiunii"376. Relația dintre ideologie și limbaj dezvăluie, dintr-o astfel de perspectivă, faptul că cele mai subtile și interesante forme de manifestare a ideologiei sunt acelea încastrate în practicile sociale cotidiene, cele
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dintre ideologie și utopie: "Ideologia și utopia operează la trei niveluri în viața socială: ca distorsionare, ca legitimare și ca integrare / identitate. Ele nu reprezintă, pur și simplu, lumea socială așa cum este, ci funcționează în moduri diferite în relație cu praxis-ul. La cel mai superficial nivel, ideologia acționează prin distorsionarea realității, în vreme ce utopia nu reprezintă nimic mai mult decât o fantezie. La următorul nivel, ideologia servește pentru a acoperi distanța dintre pretenție [de legitimitate, n.n. D.Ș.] și credință [în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape tuturor 1. Preluând o imagine din Cesare Pavese, autorul imaginează o întâlnire între doi tineri îndrăgostiți, aflați către cumpăna nopții sprijiniți de o balustradă la marginea unui balcon în aer liber. „Ce anume se va întâmpla acum? Oare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două straturi. Un prim nivel de argumentare este cel istoric și relevă pluralitatea de perspective asupra ascezei în tradiția creștinismului timpuriu. Un al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gestul elementar al dezproprierii despre care vorbește etica creștină 3. Credința sau milostenia, de pildă, sunt forme de uitare a falsului sine (le moi haïssable, cum îl definea Pascal) și de abandonare în Autoafectarea/Autodăruirea Vieții 4. Revenirea la făptuire (praxis) ca modalitate primară de supunere la dinamica Vieții permite tematizarea unor paradoxuri specifice creștinismului și, în primul rând, a structurilor afective care exprimă modul de a fi în lume al creștinului. Afectul nu deține calitățile joase ale unui sentiment oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu cel de agape („iubire”, caritas - lat.). Inspirat de gândirea lui Augustin, profesorul britanic articulează limbajul iubirii prin apelul la gramatica donației (iar „actul dăruirii este el însuși conținutul a ceea ce este dat”2). Pentru că iubirea integrează toate nivelurile cunoașterii (praxis, poiesis, theoria), ea „poate fi exersată și în situații negative de sărăcie și slăbiciune”3. Iubirea (ca stare de grație) este mai puțin dobândită, cât predată în prietenia cu Dumnezeu (ceea ce pentru Aristotel, care credea în autarhia sufletului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Public Management is Dead - Long Live Digital-Era Governance”, Journal of Public Administration Research and Theory, vol. 16, nr. 3, pp. 467-494. Felts, Arthur; Jos, Philip, 2000, „Time and space: The origins and implications of the New Public Management”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 519-33. Geyer, R., 2000, „The State of European Union Social Policy”, Policy Studies, vol. 21, nr. 3, Carfax Publishing. Green-Pedersen, C.; Kersbergen, K.; Hemerijck, A., 2001, „Neoliberalism, the «third way» or what?”, Journal of European
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Leeuw, F., 2002, „The Performance Paradox in the Public Sector”, Public Performance & Management Review, vol. 25, nr. 3, Sage Publications, pp. 267-281. Timney, Mary M.; Kelly, Terrence P., 2000, „New Public Management and the demise of popular sovereignty”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 555-569. Tullock, G., 1997, „The Economic Theory of Bureaucracy”, în Michael Hill (ed.), The Policy Process: A Reader (pp. 87-96), Prentice Hall/Harvester Wheatsheaf, Londra. Ventriss, Curtis, 2000, „New Public Management: An examination of its
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
The Policy Process: A Reader (pp. 87-96), Prentice Hall/Harvester Wheatsheaf, Londra. Ventriss, Curtis, 2000, „New Public Management: An examination of its influence on contemporary public affairs and its impact on shaping the intellectual agenda of the field”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 500-518. Ward, G., 1993, „Reforming the Public Sector: Privatisation and the Role of the Advisers”, The Political Quarterly Publishing Co. Ltd., Blackwell Publishers. Zanetti, Lisa; Adams, Guy B., 2000, „In service of the Leviathan: Democracy
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
and the Role of the Advisers”, The Political Quarterly Publishing Co. Ltd., Blackwell Publishers. Zanetti, Lisa; Adams, Guy B., 2000, „In service of the Leviathan: Democracy,ethics and the potential for administrative evil in the New Public Management”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 534-544. www.guv.ro/obiective/afis-docdiverse-pg.php?iddoc=255. www.mai.gov.ro/index 16.htm. www.mie.ro/ documente/dialog Ro UE/Raportul progreselor RO Aug2006.pdf. www.modernizare.mai.gov.ro/documente/Adm.public.pdf. www.modernizare.mai
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
The Policy Process: A Reader (pp. 87-96), Prentice Hall/Harvester Wheatsheaf, Londra. Ventriss, Curtis, 2000, „New Public Management: An examination of its influence on contemporary public affairs and its impact on shaping the intellectual agenda of the field”, Administrative Theory & Praxis, vol. 22, nr. 3, pp. 500-518. Vlădescu, Cristian (coord.), 2004, Sănătate publică și management sanitar. Sisteme de sănătate, CPSS, București. Colecția ziarului Adevărul, 1994-2006. Viața Medicală, 21, 26 mai 2006. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Noul management public în politicile de
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
cu cea calitativa, Howard S. Becker 10 identifica cinci diferențe definitorii pentru ultima: credință că realitatea poate fi doar aproximata și utilizarea mai multor metode (inclusiv cantitative); căutarea de noi criterii alternative pentru evaluarea cercetării (verosimilitatea, emoționalitatea, responsabilitatea personală, credibilitatea, praxisul politic, textele "mai multor voci", dialogurile cu subiecții); surprinderea punctului de vedere al individului; investigarea constrângerilor vieții cotidiene prin apelul la viziunea emică, idiografica și la studiul de caz; asigurarea descrierilor ample prin utilizarea mai multor surse. Pierre Paillé a
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
cervicale; apofiza spinoasă, la nivelul vertebrelor; apofiza stiloidă, la nivelul cubitusului, radiusului, peroneului, temporalului; apofiza transversală, la nivelul vertebrelor; apofiza unciformă, la nivelul osului cu cârlig al mâinii; apofiza zigomatică, ce corespunde pomeților. APRAXIE (<fr. apraxie, cf. gr. a - fără, praxis - acțiune, practică, prattein - a acționa; engl. apraxia) - Incapacitatea de a efectua mișcări coordonate, dobândite ontogenetic, de a realiza mișcări adaptate unui anumit scop, de a executa corect unele acțiuni pe care le dorește sau care sunt solicicitate de către terapeut. Execuția
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Dificultăți respiratorii manifestate subiectiv prin „sete de aer”, concretizată prin tulburări ale ritmului, amplitudinii sau frecvenței mișcărilor respiratorii. Cauzele pot fi datorate obstrucției căilor aeriene, bolilor care afectează țesutul pulmonar sau bolilor cardiace. DISPRAXIE (< fr. dyspraxie, cf. gr. dys - dificil, praxis - acțiune, practică, prattein - a acționa) - Incapacitatea de a exprima și coordona gesturile sau de a efectua mișcări, acțiuni adaptate la un scop, fără ca aceasta să fie urmarea unor tulburări motoare elementare. Dispraxia este pusă în evidență prin simptome caracteristice: motricitate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate în praxie pot fi interne
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]