2,626 matches
-
plantat acolo în jur de 30 de pomi fructiferi din toate speciile care intrase pe rod când am vândut gospodăria. Via cu struguri de masă și pentru vin erau o frumusețe. Parcă văd și azi cum sătenii care treceau prin preajmă, se opreau-admirau iar uni chiar invidioși spuneau: "uite ce face Cadăr asta". Toate locurile din România sunt frumoase dar pentru mine grădină din acea vreme din satul Colonia Gepiu, poziția ei pe harta comunei a fost cea mai frumoasă și
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]
-
iată-mă în așteptarea evenimentului. Carevasăzică, mi-am amenajat (căptușit!?) un mediu aseptic, un fel de “robinson(i)adă la domiciliu” de un voluntariat “liber consimțit și acceptat” (de nu e cumva o tautologie!), oricum cu nimeni și nimic prin preajmă pentru a distrage și perturba, a-mi influența o audiție “pură și civilizată”, propice unui spațiu fonic fără cusur. După declanșarea pe fond muzical a semnalului emisiunii o voce caldă, calmă, cu tonuri vibrante și catifelate în funcție de ritmicitatea melodică și
SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355380_a_356709]
-
pe care eu nu o pricep și o tratez mai firesc cu refuz în speranța că mâine se schimbă și-mi va fi mult mai bine și nu mă mai las prins de tristețe sau o alung mânios de prin preajmă iau hotărârea de a scrie și a-mi pune problema ce-mi râcâie gândul ca o pilă stricată cu rizuri uzate ce lunecă lin pe placa poroasă ce nu se mai lasă a fi prelucrată cu tot sârgul lăsat prin
NICI LAIE, NICI BĂLAIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356734_a_358063]
-
viața i-au dat, cu siguranță, mai mult decât ar fi crezut că poate duce. Conlucrând într-o comunitate literar-artistică din Diaspora am constatat, spre bucuria mea, că Marin Trașcă este omul pe care te bucuri să-l ai în preajmă și care face onoare oricui reușește să-l cunoască cu adevărat. Cartea am primit-o, în manuscris, de curând și cum nici prin gând nu-mi trecea că dacă voi începe s-o citesc nu mă voi desprinde de paginile
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
ca niște licurici / cineva le numără și nu ies la socoteală / nicicum explozie de azur cu țipete de greieri / argintul stelelor cu tine l-am cântărit în / nopțile albastre celeste muzici ne urmăreau / până la ziuă ca și stafiile mucalite din preajmă / ne aminteam de shakespeare tu nu puteai / fi decât ofelia iar eu prințul nordic cu melancolii / ciudate acum sunt singur annabella e / toamnă și-i trist citesc din baudelaire și rimbaud / ploile halucinante au tăria fierului și geamurile / au devenit
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
toate zilele ... - Bun ajunsul la coadă, Nea Ilie ! - Ăsta-i rând, cu multe cârmeli ... - O hi băgat, pâinică ? - O cărucioară, să ne-astupe gura ! - Da' burții nu-i astâmpără ghiorăitu ... - Ține rândul, bre ! - Rându-i piste tot ! - Să him, pân preajmă ... - Dă-te mai hacana, oleacă ! - Ce te-ai înhipt, ca țapinu-n buștean ?! - Parcă-i oleac mai scurtă coada ... - E și Ța-Lica înaintea tale ! - N-o văz, n-o las ! - N-o șutuli, că ține rând la zacăr ... - Să-i hie
COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355598_a_356927]
-
șaptelea copil, din cei nouă născuți ai familiei Ion și Ileana Pohilă din Putinești, județul Soroca. Se vede că Lumina Învierii Domnului l-a atins cu iubire divină pe cel care, iată, e văzut de cei care-i sunt în preajmă ca fiind „pâinea lui Dumnezeu”. E generos și iubitor de semeni, fără „osebire”, neluând în „samă” averea la care mulți din branșa sa „cată” cu strășnicie. Întinde larg palmele sufletului, bătătorite de buchiile miilor de cărți și reviste (citite, scrise
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
de care el m-a prevenit. I-am spus străduindu-mă să surâd cât mai convingător: -Ai făcut bine că m-ai prevenit Andrea, căci eu de câini mă tem! De cei adevărați, firește. Cu siguranță, auzind o haită prin preajmă mi-ar fi fost teamă! - Te rog Ingrid, când te mai obișnuiești cu ciudățeniile mătușii și deveniți amice, caută să o convngi să nu mai sperie trecătorii pe stradă că am avut deja mai multe reclamații la carabinieri și a
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
lunetele din mansardă și, de asemenea, instrumentele meteorologice lăsate și ele în grija mea. Instrucțiunile postului meu prevăd de toate: paza Observatorului, ținerea legăturii telefonice cu primăria din Vatra Dornei, îndepărtarea buruienilor ori a zăpezilor de pe lespezile de ciment din preajmă, tăierea lemnelor, curățenia în camere și în mansardă, ștergerea de praf a lunetelor și a cadranelor... Uf! câte munci nesuferite pentru un biet absolvent de facultate al cărui unic țel în viață este știința! La început, îndeplinisem conștiincios, cu tragerea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
în: Ediția nr. 916 din 04 iulie 2013 Toate Articolele Autorului MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI Încerc să evoc chipul lui Eminescu așa cum se desprinde el din amintirile apropiaților, ale prietenilor și cunoștințelor, ale celor care i-au stat în preajmă în timpul vieții. Imaginea lui se înlănțuie de la o etapă la alta a biografiei, în decoruri schimbate de-a lungul vieții, de la gimnaziul din Cernăuți până în ultimul an al vieții. Pe unde a trecut, Eminescu a cunoscut oameni, a fost văzut
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
strângeam bagajele, simțeam că ceva nu este în regulă cu mine. Gândul că în această seară, Miruna va părăsi litoralul pentru o perioadă nedefinită, mă făcea să mă întristez. Mă obișnuisem cu prezența ei, îmi plăcea s-o am în preajmă, aș fi vrut s-o opresc lângă mine. Eram conștient că acest lucru, deocamdată, nu era posibil. Fiecare are o viață proprie, care a fost tulburată, într-un fel, de acestă întâlnire și de evenimentele ce i s-au succedat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
avut vreo funcție mare de partid, nici pentru bogățiile materiale ce le-ai deținut sau pentru că ai fost conducătorul lor, cel peste noapte investit? Să te fi apreciat ei, doar pentru faptul că, ajungând dintr-un motiv sau altul prin preajmă ta, atât omul, cât și animalul sau pomul, “recunosc” imensă ta iubire și înțelepciune revărsata asupra a tot ceea ce te înconjoară? Odată atins acest nivel, tu devii regele. Este drept, un rege neoficial, fără regat. Fără regat pe Pământ, căci
UN REGE FĂRĂ REGAT de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370425_a_371754]
-
beleaua prietenului său, și el era era așa de curios, încât i se tăiase respirația. Căscase gura și ochii mari, iar urechile sale, sigur n-ar fi auzit niciun zgomot în acel moment, dacă ar mai fi fost cineva prin preajmă. Și culmea, de parcă n-ar fi fost de ajuns, lui Pepsi începură să-i picure câteva lacrimi pe obraji. Atunci Căpitanul îl luă de umeri și-l zgudui tare. - Ce-i mă’ omule? Ce drac ai? Ce pățiși mă, așa
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula/scufundată în inima mea, /nu este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
ale primei tinereți, dar mai ales în registrul grav, dramatc, cu nuanțe tragice uneori, de pildă, când înfățișează moartea prematură a tatălui, într-un accident ce îl aduce pe sărmanul om într-o prelungită agonie, aproape insuportabilă pentru cei din preajmă, stârnindu-le reacții apostatice: „M-am supărat atunci pe Dumnezeu. Cum poți spune că ajuți un om, luându-i părintele la 60 de ani??? Am făcut o depresie urâtă, care, prin durată, i-a speriat pe medici.” (p. 90) Memorabile
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit în permanență că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu cum, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura pe care i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
jur (cu excepția mamei) - are loc o tristă desinserție familială (motivată - ce interesant! - gnoseologic). Mai târziu, motivată, de data aceasta, etic, are loc și desinserția socială, parțială, trebuie reținut, cum tot parțială este și desprinderea de fenomene, de realitățile iluzorii din preajmă. Drama lui Alexandru Medoia și sursa tensiunii estetice sunt date, și garantate, de această situare a triadei autor - narator - personaj la mijlocul distanței dintre atașament (aversiune) față de ambianță, în sens larg, și meditația instrospectivă, care poate conduce la eliberarea de condiționări
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
la scumpul ei tătic? Sigur că a ajuns, pentru că Nor Alb și grupul său de flăcăi, nourașii albi, scăpați din crâncena bătălie cu luptătorii lui Nor Vânăt, au purtat trăsurica prințesei prin cer cu multă grijă. Mai ales că în preajmă zbura și căpitanul cu cei douăzeci-treizeci de soldați din gardă, scăpați și ei din bătălie ca prin minune. Când i-a văzut, lui Soare-Împărat îi venea să sară în sus de bucurie, dar s-a prefăcut foarte întristat și mirat
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
deci, eu, fără ea, fără lumea asta, așa cum este ea, rătăcită, Basarabia, eu nu mă pot considera deplin integrat. Mă bucur însă, frate dragă, c-au venit și timpuri când uite, stăm aici și poate că este și altcineva prin preajmă care ne înregistrează, dar nu-mi mai este frică, nu-mi mai este teamă și asta mă bucură cel mai mult. Că ne putem întâlni, că trecem vama, chiar dacă uneori nu prea ușor, dar ați ajuns aici la noi și
„POEZIA MEA VINE DIN MAREA SINGURĂTATE ŞI GREAUA SUFERINŢĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369617_a_370946]
-
ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit în permanență că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu cum, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura pe care i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ți-aud bătând în inimă cuvinte Pe care nu le spui... Chiar dacă taci Și nu te-ncurci în pași de jurăminte Știu că mă vrei în preajmă și mă placi Așa cum sunt: când mare zâmbitoare Ce își alintă țărmul întomnat, Când iederă de drum, cățărătoare Printr-un ținut prea grav și-ncercănat Și nu m-aștept ca să dizolvi tăcerea În fluvii de-nsemnări. Nici să m-atingi Pe
DIN CUIBUL BRAŢELOR de AURA POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370226_a_371555]
-
clară nu mai este. Ce rost ar mai avea ca să te strig când bumerangul glasului, de ziduri se tot izbește... Fără vreun ecou în gândul tău, lumina-mi face riduri și-și încrețește mările din nou. Nu-i nimenea în preajmă-mi și mi-e teamă că mâine fără „noi” s-ar destrăma și-aș pune piruietele-ntr-o ramă de trac etern, dar nu te voi blama... Referință Bibliografică: Încremenire / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1542, Anul V, 22
ÎNCREMENIRE de AURA POPA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353430_a_354759]
-
meu Dar eu tot cred...la primăvară Vom fi aici...și tu și eu... Vom trece peste tot și toate Și dacă pașii tăi vreodată De pașii mei s-or depărta Voi căuta cumva o cale Să mă aducă-n preajma ta... Și-am să te leg cu lanțuri grele De dragoste...de dor și-alint Să nu mai rătăcești în lume Purtat de gânduri ce te mint... Și dacă ochii tăi vor plânge Izvor de temeri și dureri Iubirea mea
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
de stihiile pe care le poate impune destinul fiecăruia dintre noi, dacă pășim frumos, dârz și tenace, fără ezitări. Vântul este prielnic numai corăbierilor care știu încotro s-o apuce, nu celor indeciși, desigur, dar aportul familiei, și acelor din preajmă este definitoriu. De una singură, ființa este slabă, poate să cadă oricând, fără putința de a se mai ridica. Scierea de față este un apel subtil la cele mai intime fibre ale inimii noastră, la iubire, la dăruire, la dăruire
CONSACRARE ŞI DIALOGUL CU SINE, CRONICĂ DE PROF.DR.MIHAELA ROTARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353447_a_354776]
-
va mai apărea când văzu o umbră apropiindu-se. - Hei, da văd că te-ai grăbit, zise ea așezându-se alături pe bancă. Felicitări, am auzit că ai învins astăzi. - Da de unde știi, că nu te-am mai văzut prin preajmă. - Ei, am și eu antenele mele. Nu puteam să pierd timpul pe acolo, mă așteptau copiii. - Ai copiii? - Douăzeci și opt. - Câți? întrebă el mirat, apoi dumerindu-se, ești profesoară? - Ei, mi-ar fi plăcut mie... profesoară de istorie... sunt doar educatoare
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]