4,087 matches
-
culturală e mai explicită și mai profundă la Origen decât la Chiril; acest lucru poate să aibă drept cauză - dincolo de anvergura diferită a celor doi autori - concepția mai accentuat religioasă și mai elevată a operei lui Iulian în raport cu aceea a predecesorului său. Bibliografie. O nouă ediție critică, cu introducere, trad. în franceză și note este în curs de apariție în colecția Sources chrétiennes: a apărut P. Bourguière - P. Évieux, Cyrille d’Alexandrie. Contre Julien. Tome I: Livres I & II (SChr 322
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului, la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sunt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (v. aici, pp. ???-???) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. aici, p. ???), predecesorul lui Chiril. Prin treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar pe prima) și trei versiuni latine ni s-au transmis 29 de epistole sărbătorești ale lui Chiril, impropriu definite omilii în unele manuscrise și în edițiile vechi. Epistolele sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tendința de a-i atribui și multe altele. Numărul 14, unde se vorbește despre ieșirea sufletului din corp, despre întoarcerea Domnului și judecata de apoi, e rezultatul combinării a două omilii, din care una e atribuită lui Chiril, iar cealaltă predecesorului său, Teofil. Printre cele cu siguranță false sunt numărul 10, despre euharistie (a lui Teofil din Alexandria) și 11, dedicată Mariei Theotokos (o refacere a omiliei 4). Bibliografie. PG 77, 981-1116 conține 17 omilii și fragmente din alte 5. Dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că e de acord cu condamnarea lui Eutihie de către papa Leon în Tomus ad Flavianum, apără corectitudinea propriilor opinii și își exprimă dorința de a participa la un conciliu unde să fie reabilitat. Considerată un fals de către Loofs și de către predecesorii săi, această epistolă trebuie considerată autentică după publicarea Cărții lui Heraclid (cf. aici, mai jos) cu care are multe similitudini. S-au păstrat și fragmente din două opere polemice. Una este Tragedia care figurează în lista de opere ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a trebuit să-i prezinte împăratului o profesiune de credință. După depunerea sa în 449, Flavian i-a adresat lui Leon o cerere de apel care a fost dusă la Roma de Eusebiu din Dorileos. Flavian, așa cum făcuse deja predecesorul său Proclus, a încercat să găsească o cale de mediere între cristologia antiohiană și cea alexandrină, dar mai mult la nivelul politicii ecleziastice decât al elaborării teologice, și mai ales sub forma unor concesii față de poziția alexandrină; astfel, profesiunile sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intervenit pe lângă împăratul Leon pentru a-l determina să ia atitudine față de Timotei Eluros, ales ca succesor al lui Proterios, și a reușit să obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința ilustrată deja de predecesorul său Anatolie de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încât să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Theoupolis. A devenit omul-simbol al calcedonienilor și nu a ezitat să-i persecute pe monofiziți, prevalându-se de legile promulgate de Justin I și provocând chiar reacții violente ale populației antiohiene (531), până când Justinian a îmblânzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost implicat Arie pentru că opera sa, fiind dedicată lui Constantin, era în esență o scriere encomiastică și autorul era prea puțin preocupat de prezentarea exactă a faptelor. E limpede că, prezentându-și concepția teoretică, istoricul încearcă să se distanțeze de predecesorul său și să-și declare propria independență. Iar pentru că Socrate, caz unic poate în istoria literaturii, scrie în bună măsură despre aceleași lucruri ca și contemporanul său Sozomen, care aproape întotdeauna este analizat împreună cu Socrate și de care ne vom
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nikiotes care a fost patriarh de Alexandria între 505-516. Spre deosebire de Procopios, Olimpiodor n-a fost compilator de catene, ci a scris comentarii adevărate. A ajuns până la noi în întregime un Comentariu la Ecclesiast unde Olimpiodor nu citează pe nici unul din predecesorii săi chiar îi folosește în foarte mare măsură. Forma acestui comentariu este asemănătoare cu aceea a catenariilor chiar dacă scriitorul îi conferă o notă mai personală pentru că analizează și discută materialul preluat de la alți autori. Ca și comentatorii dinaintea sa, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doua sursă, la fel de importantă, a reprezentat-o chiar privatizarea. Privatizarea a fost una dintre principalele căi de pătrundere a capitalului occidental în România. Cu excepția unor domenii industriale complet noi, cum ar fi cel al telefoniei mobile, care nu aveau un predecesor în industria socialistă, privatizarea a fost un vehicul pentru accesul capitalului occidental în economia românească mult mai important decât investițiile pornite de la „zero”. Or, în ciuda faptului că s-a realizat prin intermediul unor instituții ale administrației centrale, care aveau ultimul cuvânt
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
culturală impecabilă - a fost redactor și apoi director de prestigioase edituri, muzeograf într-un important lăcaș al artelor, diriguitor al unei Biblioteci Române de peste Ocean, dascăl la Universitatea bucureșteană și la universități din Statele Unite -, profesorul Dan Grigorescu a editat mari predecesori - de la Alice Voinescu la Petru Comarnescu - și, mai ales, a scris despre subiecte pe cât de variate, pe atât de profesionist studiate interdisciplinar: opera lui Byron și cea a lui Shelley, creația pictorilor români pașoptiști, curente ale veacului al XX-lea
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
aceste nevoi toate moscalii văzând și pierzarea lor înaintea ochilor având-o, o minune! dân netemerea ceia ce mai înainte dă turci avea, la groaznică înfricoșare ticăloșii au venit.” G. nu pare înclinat să ia în considerare semnele supranaturale, cărora predecesorii le acordaseră virtuți premonitorii. Un trăsnet lovește „clopotnița cea domnească den București” și o distruge pentru că fusese transformată în pulberărie „den nesocotință”. „La ghenarie 26 dni leat 7217 la 10 ceasuri den zi”, prin părțile Buzăului au căzut niște resturi
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
tarziu integrarea În sistemele naționale de educație din mai multe țări constituie principalele caracteristici ale evoluției istorice a instituției. Menite să asigure transmiterea competenței doctrinare și, În același timp, să justifice menținerea supremației politice de către partidele comuniste, școlile celebrau cultul predecesorilor, fondatori ai mișcării revoluționare al căror sacrificiu era pus la fundamentul ordinii politice și morale a regimurilor comuniste. Ele constituiau astfel instrumente de mobilizare politică, alături de alte organizații (brigăzi, sindicate, organizații de bază), permițând socializarea politică a noilor veniți și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ocupă un post de răspundere În direcția politică a armatei. Dată fiind compoziția națională a PCR În momentul confirmării sale că forța politică legală În România - august-septembrie 1944 - și numărul redus al aderenților, desemnarea unui prim-secretar de origine română - predecesorii lor fuseseră, În ordine, un polonez, un bulgar și un maghiar - indică În mod evident dorința de adaptare la caracteristicile statului român și la tradiția să naționalistă. Deschiderea primului așezământ de Învătământ politic al PCR În martie 1945 urmează cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
opoziție care avea cel mai adesea că finalitate emigrarea. Cazul lui Rudolf Bahro, filosof contestatar ieșit din rândul cadrelor de partid, nu este decât excepția care confirmă această regulă. Traiectoria i se deosebește În mai multe puncte de cele ale predecesorilor săi din anii ’50. Există Între ei În primul rând, o diferență de generație: Bahro, născut În 1935, este Într-un anumit fel produsul acestei „noi” filosofii, controlată de școlile de partid. După studii la Universitatea Humboldt din Berlin (1954-1959
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ceva vreme, cunoscând limba și citind ziarele prin cafenele. Însă calitățile unei veritabile elite păreau Întrunite mai ales de membrii celei de-a treia generații, a celor născuți Între 1950 și 1960. Ei constituiau un grup diferit de cele ale predecesorilor: tinerii ofițeri semănau cu junkerii de altădată (cuvânt prohibit În RDG), vorbeau Într-un mod foarte elocvent despre politica, despre strategie, erau foarte critici față de situația existentă În RDG. În opinia Irenei, această categorie reușise cel mai bine, după 1990
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Tasso, L. va publica primul volum de istorie literară abia în 1972 - Țările Române și Italia până la 1600 (în colaborare cu N. Stoicescu), acesta completând parțial problematica disertației de doctorat, elaborată cu câțiva ani înainte. Folosind și citând conștiincios lucrările predecesorilor, autorii acoperă întinse spații de referință, propunându-și realizarea unei sinteze a legăturilor româno-italiene din secolele al XIII-lea- al XVI-lea. Precumpănitor istorice, investigațiile subliniază pătrunderea, mai întâi în Transilvania, a elementelor culturii umaniste, care au accelerat formarea conștiinței naționale
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
la Lucian Blaga și alte studii literare și estetice. După ce în 1963 avusese temeritatea și meritul de a declanșa, printr-o temeinic argumentată pledoarie, procesul de reconsiderare și reabilitare a lecției maioresciene, R. va continua să închine multe pagini marelui predecesor, privitoare la cele mai diverse aspecte ale personalității și operei acestuia: jurnalul, doctoratul, izvoarele filosofice etc., polemizând totodată cu adversarii sau comentatorii criticului de pe pozițiile unei obiectivități câteodată cam rigide, dar niciodată lipsită de argumente și de seriozitate. Mult mai
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
El scria: „Urmărirea interesului personal, identificat În trecut cu urmărirea rațională a câștigului material, și acumulării de bogăție a devenit o căutare a plăcerii și supraviețuirii psihice... Să trăiești pentru moment este pasiunea dominantă - să trăiești pentru tine, nu pentru predecesori sau posteritate”47. La puțin timp după analiza lui Lasch, fostul profesor la New York University, Neil Postman, a publicat opinia sa despre narcisismul american neînfrânat Într-o carte intitulată Amusing Ourselves to Death. Ambii, observatori atenți ai culturii americane, se
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
seculară a clasei de mijloc, care Își făcuse apariția pe scena politică din Anglia. Scrierile sale au servit ca rațional pentru reformele parlamentare din Anglia, iar mai apoi, au furnizat fundamentul filosofic pentru Revoluțiile Franceză și Americană. Ca mulți dintre predecesorii săi, Locke argumentează că proprietatea privată este un drept natural și inalterabil. Raționamentul lui Locke, Însă, este ceea ce distinge teoria lui de a celor dinaintea sa. El a demonstrat că fiecare om Își crează proprietatea adăugând munca sa la materia
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
date spre interpretare unor experți (psihologi, antropologi), care au lucrat independent. Ei au ajuns la concluzii similare cu privire la tipul alorean de personalitate, ale cărui dominante ar fi pasivitatea, apatia, indiferența în fața naturii și a celorlalți (inclusiv lipsa de interes față de predecesori). Explicația principală ar consta, în viziunea autoarei, în neglijarea sistematică - fizică și afectivă - a copiilor de către mamele lor. Spre deosebire de alte populații de agricultori (horticultori), femeile din insulele Alore (din Indonezia, Oceania) nu-și iau sugarii cu ele atunci când se duc
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
da locul al 3642-lea în literatura română”. La douăzeci de ani poetul parcursese deja o etapă și se îndrepta către alte orizonturi, presimțite în manifestul Poezia pe care vrem s-o facem. Semnatarii se despart de poezia practicată de predecesorii lor avangardiști și se declară în favoarea „unei estetici elementare a vieții”. Ecourile doctrinei lui André Breton din Manifeste du surréalisme (1924) sunt prezente în acest text. La Beauté convulsive de care vorbea Breton devine în textul românesc „frumusețea violentă”. La
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vîrste ale omenirii, a ebraismului, recurgînd la erudiția creștină și la cronografiile scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sînt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest examen al istoriei lumii, al celor două cetăți, cea pămîntească și cea cerească, acestea sînt comparate una cu alta: „Două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faimă și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul diocezei din Arles, însă acțiunea lui s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața Sfîntului Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru rostit în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au pierdut. Biografia lui Ilarie a fost scrisă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
important decît ceilalți. Și totuși, această apreciere este valabilă doar într-o anumită măsură (chiar dacă în următorul timp opera lui Sidonius este studiată cu mai multă atenție), pentru că personalitatea sa pare mai superficială decît a altora, el fiind aproape un predecesor al lui Enodius, care s-a ocupat cu egală dezinvoltură de subiectele cele mai diverse. Cu siguranță însă, ca personalitate, Sidonius a fost un personaj de prim-plan. Născut probabil în 431 la Lyon într-o familie nobilă, s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]