1,082 matches
-
primit pe toți deodată: — E bătrân și bolnav, adăugă cu gravitate, și nu vrem să se obosească peste măsură. Sebastianus nu putu decât să fie de acord. în vreme ce bărbatul îi lăsa sub atenta supraveghere a gardienilor, intrând ca să-i anunțe prelatului, el le ordonă lui Vitalius, Maliban și Etbinus să coboare și să-l aștepte afară. îl ținu, în schimb, pe Dubritius, fiindcă acesta putea să i-l descrie pe trădător lui Anianus. La scurtă vreme, fură introduși amândoi și ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la Magister militum! Sebastianus îngenunche ca să sărute inelul episcopal și, ridicându-se, consideră că era de datoria sa să se scuze: — Da, Excelentissime, mă îndurerează să știu că ți-am întrerupt odihna, dar e vorba de vești importante. Ochii bătrânului prelat se luminară și, cu o forță nebănuită, prinse în mâinile sale mâinile romanului: — Deci, armata lui Etius a sosit? Sebastianus, din nou în picioare în fața sa, îl liniști: — Nu încă, dar va fi aici curând, Excelentissime. Magister militum nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
probabil, Eudoxiu, căpetenia bagaudă, care - probabil știi - a trecut de partea lui Atila, a pătruns în cetate cu câțiva acoliți de-ai lui. Are de gând să te asasineze sau, oricum, să-i ajute pe huni dinăuntru. încă o dată, bătrânul prelat suspină, iar mâna sa căută crucea de pe piept. Lăsând privirea în jos și scuturând cu amărăciune din cap, puse jos clopoțelul și murmură: — Până aici am ajuns! Tăcu pentru un moment, dar își reveni imediat și, aprinzându-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și adesea participau activ la apărarea bastioanelor; în afară de asta, cineva observă că nu erau puțini în cetate care aveau la mâini mici mutilări cum era aceea a lui Eudoxiu, însă Rutilius se arătă optimist și căută să-l asigure pe prelat: — Nu te teme, părinte, îi spuse, punându-și o mână pe piept, banditul ăla nu o să poată să-ți facă niciodată vreun rău: și, pe urmă, un om cu patru degete la mână nu e chiar atât de greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altfel - pe lemnăria unui car răsturnat în stradă și putu să distingă atunci, în curtea din fața Catedralei, figura lui Anianus, ce ținea în mână cârja pastorală și îmbrăcase stola episcopală. Flancat de clerici și de milițienii care îi făceau loc, prelatul vorbea mulțimii, în mijlocul căreia câte unul se întorcea, cerând să se facă liniște, către cei care stăteau ceva mai în spate. Mulți îngenuncheaseră, în mod evident la îndemnul său, și întindeau mâinile în gestul creștin al rugăciunii, cu palmele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să fiți făcuți bucăți cu toții. Tu comanzi aici? Nu, răspunse, va trebui să vorbești cu episcopul. Ochii ageri ai hunului zăriseră deja, prin bariera carelor, mulțimea ce se dădea la o parte dincolo de baricadă și acum urmăreau cu atenție apropierea prelatului. — Bătrânul care vine acum? întrebă cu un vag accent de ironie, arătând într-acolo cu capul. Sebastianus nu avu nevoie să se întoarcă pentru a se convinge. — Da. El e autoritatea aici. Cu pumnii proptiți în coapse, Balamber zâmbi sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul la traseul de rond. Privind într-acolo, Sebastianus văzu înaintând, înconjurată de sute de capete în mișcare, tiara lui Anianus. Printre aclamațiile credincioșilor săi, prelatul urca pe bastion pentru a asista personal la împlinirea speranțelor sale și pentru a culege roadele eforturilor sale incredibile. Urca încet, iar mâna i se ridica să salute și să binecuvânteze, în vreme ce, la trecerea sa, oamenii cădeau în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trenul regal general Constantin Sănătescu, șeful Casei Militare a Majestății Sale Regelui, colonel Octav Ullea, mare maestru de ceremonii, Dimitrie Negel, administratorul domeniilor Coroanei, colonel Robert Bossie și căpitanul comandor Gherghel. În timp ce fanfara intonează pentru întâmpinarea suveranului Imnul Regal, soborul prelaților se pregătește pentru rugăciunile de prohod la căpătâiul catafalcului dominat de casca simplă a soldatului. În jurul I.P.S.S. Patriarhul Nicodin, participă la acest serviciu divin, mitropolitul Nicolae al Moldovei, P.S.Grigore Leu, Episcop al Hușilor, C.Rășcanu, Prefectul județului Vaslui, colonelul
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
Pălăngeanu, prefectul Poliției capitalei, supraveghează primirea oaspeților și îndeplinirea ordinelor, pentru această ceremonie la care defunctul, cu o modestie de adevărat soldat nu a vrut nici omagii, nici discursuri, nici ofrande de flori. Corul armatei dă răspunsurile la rugile înalților prelați. Trupele, aliniate în fața crângului, ascultă cu frunțile descoperite, cu armele întoarse cu baionetele spre pământ. Când ultimul ,,Aleluia” a fost rostit, sicriul este ridicat de pe catafalc de ofițerii superiori și cortegiul pornește spre micul cavou din poiana de pe Măgura. O
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
Mitropolie din partea domnitorului la toate mânăstirile întâlnite în drum. Neica Șerban o avea de partea sa pe sultana validé, mama sultanului, și era prieten bun cu marele vizir Kara Mustafa, deci avea de partea lui seraiul și ienicerii, dar negustorii, prelații și cămătarii greci înclinau spre Mavrocordat. Avea neica nevoie de oameni cumpărați printre ei și asta era treaba pe care o va face el, Mihai, cu chip că se închină la mânăstiri. Dar se va și închina. Lupta pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pe urmă s-a scufundat într-un somn adânc. — Binecuvântează, sfinția ta! Mitropolitul rosti pios rugăciunea și schiță cu amândouă mâinile semnul crucii spre vodă, în timp ce fața îi era luminată de un zâmbet nefiresc. Era atâta bucurie în ochii prelatului încât domnitorului nici nu-i venea să creadă că întâlnirea lor este aievea sau doar continuarea viselor de adineaori. Protocolar, totuși reluă: Îmi pare rău că te-am tulburat, știu că mâine e sărbătoare. Simțeam nevoia să te văd, trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
egal, privindu-l în ochi, cu un zâmbet sincer fericit, ridicându-și brațele oblic. Șerban Vodă, într-un entuziasm copilăresc, renunță la eticheta bizantină la care ținea atât de mult și, cu toată statura lui uriașă, se lăsă îmbrățișat de prelat. Îl invită cu un gest să ia loc, se îndreptă cu pași repezi spre ușă și se asigură că nimeni nu trage cu urechea, apoi începu să măsoare încăperea de colo colo, așa cum făcea ori de câte ori îl frământa ceva. Din colțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de altă parte, mă simt prins ca între ciocan și nicovală între sultan și împărat și nu am găsit altă cale. Mă urmărești, sfinția ta? Theodosie zâmbea detașat, așa că vodă simțise nevoia să se convingă că este ascultat cu atenție. Prelatul îi confirmă dând din cap, fără ca fața lui să-și piardă expresia de blândețe și seninătate. — Da, cred că atunci când au plecat am visat prima oară. Parcă eram la mânăstire la Cotroceni și mă uitam de afară la alcătuirea bisericii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțelegi, în fiecare noapte Cotroceniul se preschimbă în Ierusalim, tot așa cum în locul îngerului vine Iisus. Se lăsă liniște grea. În odaie nu erau domnul și mitropolitul țării, erau doi prieteni alături, la restriște și la bucurie. Zâmbetul liniștit pe fața prelatului lăsase locul unei expresii de compasiune. — Spune, Șerbane, spune. — Înțelege, știu de fiecare dată că nu mă pot arunca în apă, știu că va veni Iisus și că mă va găsi olog, simt durerea neputinței mele în toți mușchii trupului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuvine, e mare logofăt și el duce greul domniei. Dar vreau să știi și sfinția ta... Șerban Vodă se opri din mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede și-l susținu de un braț. — Culcă-te, măria ta, pe laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
omul din fața lui era incapabil să transmită ceva verbal. Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte se pot imagina vreodată, dar nu au pus în slujba lui nici un fel de compromis. Așa că... Vorbe din tinerețe, spuse vodă șoptit. Domnul deschise ușița unei firide din perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe aurii. Ușa nu se închisese în urma prelatului și în odaie năvăliră trei sau patru persoane printre care doctorul grec și grămăticul cel slut. Îi lăsă pe fiecare să-și facă datoria, se lăsă condus în dormitor și masat, își dictă programul pentru a doua zi, ceru să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fața slugii. O să plec și eu că trebuie să înceapă divanul cel mare. Nu se ține fără mine. Dacă îl lași singur, și făcu semn spre mort, să stingi lumânarea, că o nenorocire nu vine niciodată singură... Omul privi spre prelat și râse binevoitor. Am turnat ieri o găleată de nisip în tăblie, n-are ce să facă rău lumânarea dacă arde. O să ardă până la capăt și o să se stingă de la sine, ca vodă. Mare om și vodă ăsta, să moară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnești din stânga, mitropolitul Theodosie s-a sculat cu greu, sprijinindu-se cu putere în cârjă. A ridicat mâinile de culoarea sidefului și l-a binecuvântat pe vodă. Acesta și a plecat doar un genunchi și, întrebător, a căutat privirea înaltului prelat. Ochii buni ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea de ușurare a voievodului când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
casei. Domnul va fi însoțit de prințul Ștefan, de marele spătar Mihai, de Toma Cantacuzino și alți boieri, de doctorul Pylarino și de astrolog. — Mă gândeam sfinția ta, să ne petreci până la Dunăre, șopti abia auzit Ștefan, când trecu pe lângă prelat. Și asta după liturghia de mâine. Theodosie prinse din zbor ideea și o reluă. — Măria ta, stâlp și îndemn ești pentru toți creștinii supuși turcului. Se cuvine să pornim cu alai de preoți când ieși din cetatea de scaun. Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
române. Zilnic în trapeza largă a Mitropoliei domnul se întâlnea la masă cu patriarhul Ierusalimului, Dosoftei Notara, vărul de-al doilea al mamei sale și al marelui spătar Mihai Cantacuzino. Constantin Brâncoveanu era surprins de naivitatea ideilor politice ale eruditului prelat. Citea în ochii unchiului său, Mihai Cantacuzino, aprobarea acestor visuri privind emanciparea lumii ortodoxe. De data aceasta, țarul Petru era cel așteptat. Brâncoveanu nu voia să-i jignească, dar în câteva fraze le arătă că înlocuirea patriarhului rus cu un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui de a despica firul în patru, începu să filozofeze asupra a ceea ce înseamnă să fii cinstit într-adevăr. Avea acea superioritate înaintea semenilor săi pe care doar lectura aprofundată o poate oferi. Citise cu atenție scrierile patristice și comentariile prelaților contemporani lui, deși se mișca într-o lume plină de intrigi politice și de trădări. La pupitrul său tăcea, discuțiile din divan nu-i cereau intervenția. La sfârșit, în taină, îi va strecura marelui vizir ideea că Brâncoveanu trebuie expediat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca într-o plutire nepământească, purtat de o grație desăvârșită, deși adus de spate și împuținat de vreme, se apropie de voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau umbre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]