2,230 matches
-
de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se preling. Nu, nu vreau transfuzii, nici medicamente, nu-mi mai pun speranțe-n niciun tratament și să nu-mi zâmbească doamnele-asistente - nu le las nimica scris în testament. Vreau să zac în paturi, trist și resemnat, ud de transpirații, biet neputincios
FINIS de RAUL BAZ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352812_a_354141]
-
să stai cu ochii închiși sau c-o față. numai bărbații parcă-s bolovăni rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins și târât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. dar nu în focul banilor voiam să ajung să mă-nclin și nici să am spaimă că nu voi află ce e viața. cum de a fost posibil să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
care e poetic să stai cu ochii închiși sauc-o față. numai bărbații parcă-s bolovăni rostogoliți dintr-o stâncă.îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalicidevin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins șitârât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. darnu în focul banilor voiam să ajung să mă-nclin și nici să amspaima că nu voi află ce e viața. cum de a fost posibil să văresping până la unul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
să stai cu ochii închiși sau c-o fată. numai bărbații parcă-s bolovani rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins și târât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. dar nu în focul banilor voiam să ajung să mă-nclin și nici să am spaima că nu voi afla ce e viața. cum de a fost posibil să
CUVINTE ÎNVĂRGATE de NICOLAE TUDOR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352810_a_354139]
-
sine omul vede adâncul nopții se destramă fulg păienjenișul morilor de sticlă cu razele de visuri care curg copilăria și-a uitat avântul ingenua sublimă ascultare alunecând cu tâmpla pe o frunză sufletul recăutând mereu chemare o voce din celest prelinge mierea cultă a formei de perfect cuprinsă în Credeu prin toate mărturiile din Stânca Sfântă S-a adâncit întrânsul Unul Dumnezeu... Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b
POEM HIERATIC XXIX LACRIMA LUNII FIICA FURTUNII ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352859_a_354188]
-
Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie. Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascade prelinse prin barbă sau frunte Din el, cavalerul semeț și-mpietrit. Regal de iubire văzut-am în munte. *** Ciclul "Vara" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Regal de iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1619, Anul V
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
senin îmi mângâie fața, Fiecare rază de curcubeu o voi așeza în cupa vieții. Numai dacă pământul de sub pașii mei, Va rosti același imn, Eu voi adormi pe frunze de crin, Încărcate de alb diafan. Dacă începutul dimineților se va prelinge, Pe bucăți de suflet, Voi împărți mulțumiri, La fiecare trecător cu zâmbet senin. Referință Bibliografică: Speranțe creionate / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Marin : Toate Drepturile
SPERANŢE CREIONATE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352897_a_354226]
-
peste pământ. Vom fi un... Infinit! Două suflete... o veșnicie! Poate... Urcând pe cerul amintirilor în spațiul lumilor albastre... nici nu mi-am dat seama cât de târziu se făcuse... Cu o mișcare înceată, îmi șterg o lacrimă ce se prelingea cu repeziciune spre bărbie... Mi-am amintit ce am promis, mai devreme, gândului... Da! De mâine voi prețui fiecare clipă și o voi așeza pe același... postament! Imi voi scutura gândul de cenușiul greutăților și îl voi îmbrăca în parfumul
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
își lasă prin tainică noapte, metamorfozat în altă iubire. Din vol.,, Ecouri străbune" Ploaie de stele Plouă-n iunie cu stele ce se sparg în val de ape. Iar Luceafărul, cu ele, scutură nori de sub pleoape. Lumina razelor sale se prelinge-n codrul verde și tremură în izvoare, când pe apa lor se vede. Magii nopților de vară împletesc vis de iubire, când Luceafărul coboară să se scalde-n amintire. De iubre pământeană, privirea lui se aprinde. Și coboară de sub geană
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
Întoarsă în răcoarea casei, nepoata căută cu privirea în direcția băncii pe care obișnuia să ațipească uneori Bunu. Scoase un țipăt ascuțit și se repezi afară. Bunu ridică privirea spre ea. Molfăia cu poftă cireșe, iar zeama sângerie i se prelingea pe la colțurile gurii întinse într-un rânjet satisfăcut. - Ce faci Bunule? Ți-am zis să nu mânci din ele că-s pline de jiermi! Bunu ridică un deget la buze, după care șopti, închizând un ochi hâtru: - Ce mai bucurie
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
lacustra. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasa și rafalele vântului, vuietul sau, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vară sau viscole năprasnice iarnă, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de frunțile de piatră ale masivului. În ultimii
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către crește, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe langă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru, una dintre mărețile
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
ce am nevoie aer,apă,viață... fără tine totul e întuneric te vreau lângă mine! Femeie femeie blândă vis cald al iubirii ai venit lângă mine să-mi iei durerea și teama dăruindu-mi clipa fericirii eterne... Gânduri lumină ștearsă prelinsă ușor peste somnul adânc suflet de piatră flori negre vise spulberate aceleași gânduri amintiri renăscute... Sărut sărutul tău mi-a rămas rătăcit pe fruntea ninsă de amintiri l-am strâns în pumni voiam să-i pun aripi să-i suflu
POEZII DE CLAUDIU ŞIMONATI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354533_a_355862]
-
brumate poteci au urme de soare, din pomul vieții ziua curge cascadă, că-i trecătoare, se trece... și moare. Amurguri fumegânde ne împresoară. din ochiul lumânării viața curge; când infinitul nu are cum să doară, doar clipa în tăcere se prelinge. De clipă să fie viața stăpânită? În dimineața toamnei frunza plânge... În vânt sau ploaie tremură cernită, urmând a Lui chemare, ea se stinge. Referință Bibliografică: Toamna vieții / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1355, Anul IV, 16
TOAMNA VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353798_a_355127]
-
drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, si păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare că să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ Referință Bibliografica: Zanmai / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1180, Anul IV, 25 martie 2014
ZANMAI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353835_a_355164]
-
a infinitului. (Ștefan Lucian Mureșanu) Cuvinte cheie: incandenscent, durere, Ruffilli, încăperi, frământări Incandescent, răul interior se scurge spre exterior, creând lui Ruffilli o durere înecată într-o manifestare ca și cum lava unui vulcan i-a cuprins fiindul, o magmă ce se prelinge pe lângă trup, săpându-i egoul teluric, eliberându-i eul cosmic: Dar e cu totul alta starea / noastră, aparte / inertă și dureroasă” (Tot ce-i cu putință, 2008:21) și unindu-se cu suferințele celorlalți oameni, pe care îi vede ca
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
punea capul câte un ceas înspre zori. Nu simțea oboseala. Era copleșit de nevoia aproape nebună - să picteze. Ființa-i întreagă se afla supusă chemării de a mărturisi frumosul! Se îneca de un prea plin ce părea a i se prelinge dinspre sine înspre univers prin mâini, apoi prin penel, pentru ca să se aștearnă mesaj către oameni pe pânză... Doamne, ce fericit era! Și ce zorit! Și, pe măsură ce tușele, luminile, umbrele prindeau să-l exprime, el tot mai încărcat era! Chiar gândea
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
sculat. Hristos a înviat! Blândă căldură Cu trupul bătut și zdrobit, Cu piroane în mâini și picioare, Sângele curge șiroind, Din spini țepoși, pe cap coroane. Cu blândă căldură privește, Spre cei ce-L batjocoresc, Și-o lacrimă I se prelinge, Pe chipul Lui cel pământesc. Se roagă la Tatăl din înalturi, ,,Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!’’ În lume se-ntunecă ceruri, Și toate s-au cutremurat. Dar El ne trimite iertarea, Din locul binecuvântat. Plâng clopotele Plâng clopotele-n
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]
-
ați făcut destul rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți, se prelingeau pârâiașe străvezii, clipocind liniștitor. Pe un pat de Frunze, Ionuț zăcea cu ochii închiși, vegheat de vrăjitorul cel cumplit, Udor. - Cine e? Vrăjitorul se întoarse cu chipul spre nou-venită.Recunoscând-o, își întoarse fața spre trupul de la picioarele lui. Pentru
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Cuvintele se aștern neiertătoare , formând constelații imperiale de metafore, datorită ploii secetoase ce abundă drumuri,păduri,străzi,și... suflete curate. Iar eu,îmi doresc o calomnie a înțelepciunii și a bunătății omenirii în care fiecare picătură de ploaie,fiecare lacrima prelinsă pe acest pământ dezbinat, să semnifice, câte un gram de bunătate intrinsecă,dumnezeiască. Să te curățești prin ploaie,să aspiri la idealuri perseverente, iar sufletul încătușat în cușca nesimțirii să evadeze ,să fugă și să se ascundă în păduri neexplorate
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
grabă și părăsiseră salonul. Ea a scăpat un fel de blestem la adresa lor și s-a întors la patul în care copila plângea înfundat. I-a luat capul în mâini și i-a sărutat obrajii sărați de lacrimile ce se prelingeau în tăcere, rugându-se în gând...” Fă bine, Doamne și dă-i putere copilului meu să treacă peste tot necazul! De ce are o soartă atât de nenorocită fata, mea, Doamne? Ce rău a făcut ea? Cu ce te-a supărat
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
Are un baiat Neluțu? - Da. - Ne lași să trecem pe la stână, să ne arăți cum reușești să mulgi atâtea oi?...Du -te și ai grijă să te culci mai devreme!... Băiatul pleacă hotărât. La colțul gurii simt gustul unei lacrimi prelinse din ochii care îl urmăreau până când a devenit un punct. Mă așez pe o bancă din părculețul din fața primăriei și stau așa pierdută... Deodată, au început, ca într-o vâltoare, să mă tulbure tot felul de întrebări.,, Nu, nu, astăzi
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
Sigur că acum doriți să știți ce gândeam, ce simțeam...Acolo...între sânii doamnei. Hei, la aceste dimensiuni, aceștia mi se păreau doi munți marțieni iar valea adâncă dintre sâni, groapa Mindanao din Pacific. O picătură de transpirație ce se prelingea printre sâni, valuri uriașe provocate de uragan. Bătăile inimii frumoasei doamne, o infernală canonadă de artilerie. Deși frica mi se amplifica, m-am obișnuit repede cu starea asta de acarian. Apoi...începusem aventura vieții mele. Alea jacta est!.. În această
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
focul verilor toride, Aleargă dorul pe-al său drum de sânge, Străbate inima ce-n taină plânge Și-n lanuri macii roșii și-i deschide. Iar purpura în trandafiri și-o frânge Și se topește-n zările aride, Cum se prelinge soarele-n lichide Și-n suflet doar durere multă strânge. Dar se ridică pururi mândru-n flamuri, Și rodii își desface și bujorii, E dulce ca cireșele pe ramuri Și mai timid ca în obraji fiorii, Ca geana soarelui ce
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
considerase că este o favoare pentru guvernantă. Pachețelul de la Leon conținea o emblemă cu blazonul familiei și câteva cuvinte ... o întrebare: "Vrei să o porți, te rog ?" S-a așezat împietrită pe scaun. Lacrimile îi inundau ochii și aglomerate se prelingeau pe obrazul cald. Micul Leon își dorea o mamă. O înțepa inima de compasiune, ea nu putea fi acea persoană. Și nici nu va ști nimeni despre cadoul puștiului. Va sta de vorba cu el, îi va explică unele lucruri
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]