2,032 matches
-
toată afecțiunea îngerului răzvrătit pentru Maurice nu-l va putea împiedica să cedeze în fața doamnei des Aubles. Aceste diferențe se impun mereu, la orice confruntare. Însă enigma și neobișnuitul construiesc, la Mérimée sau la France (exemplificarea s-ar putea, evident prelungi, ar include în secolul nostru pe Marcel Ayme etc.), un tip artistic incapabil să abdice de la luciditate, chiar atunci când pare a accepta în viața sa supranaturalul. Tipul poate servi ca un sistem de referință, ca un termen de confruntare într-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
scrise de Leopardi: O fiule / Ce grea pedeapsă-ndur! Inima ta nu stie; / Și dormi adânc / cufundat în asta noapte de cer neluminata / În beznă cea de lemn ferecata în cuie de arama. / Și nu auzi trecând la creștet / undă prelunga a apei nici vuietul / aerului (Plânsul lui Danae).476 Somnul profund amintește de cel din versurile 7-14 din Seara zilei de sărbătoare, semn că ecourile tematice ale versurilor străvechi se regăsesc și în creația originală a romanticului. Afirmația este confirmată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
notațiile sunt lapidare, formând definiții eliptice, trunchiate, ce amintesc iarăși de poemele de avangardă. Apare aici aceeași sugestie ca și în textul Elenei Diaconu, a unei posibile evadări dintr-un univers claustrant: Se pregătește undeva o ardere violentă, cu chipuri prelungi, transparente, vii, ca pentru o viață viitoare". Poemul lui Marin Sârbulescu - Dialog - se situează undeva în vecinătatea poeziei lui Blaga (din textele de inspirație folclorică) sau a celei a lui Ion Barbu: "Merg spre vis de empireu", continuarea însă, "să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
totuși propria fragilitate, gata oricând să se dizolve: "albatrul oceanului s-a evaporat spre alte sfere". De cele mai multe ori o astfel de reverie se asociază cu sugestiile unei sexualități și senzualități visate, "Dragostea mea cu zâmbet neutral și pulpe carmine prelungi/ se ofili cum prin paloare clapele învechite de pian;/ eu din licoare i-am oferit ultima picătură păstrată atent/ să graviteze melancolic în jurul sexului ei brun încă un an". Desigur dorința de a șoca a fost preluată de la avangardă și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
erau de petrol lampant/ dintr-un rezervor ce-mi întreținea privirea care fără nicio eroare/ dădea conture perfecte și imense tuturor lucrurilor certe/ devenite fantomatice în acest moment cu semnificație intensă de plecare.// Târziu a venit destituirea mea din anotimp!/ Prelungă ca o figurină de El Greco năluca mea valsată de platani/ pe bemoli ar fi vrut să mimeze cumplita ei aventură/ dar parafrazele lui Noiembrie exprimau suficient drama clanului meu de golani". E un joc de-a retorismul romantic fără însă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vârstă trecu pe sub arcadă". Tot din sfera imaginilor care creează impresia de univers aplatizat, amintim Amurg, " Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri", "Trecătorii pe străzi le prindeau ca pe muște:/(...) toată lumea sălta fiindcă era vals/ cântat la final de toamnă prelungă". Plasticizarea imaginii se face voit cu elemente ale derizoriului sau chiar ale grotescului ușor îndulcit, pentru a se încadra în peisajul care vrea să șocheze tocmai prin impresia de obișnuit atribuită chiar și bizareriilor. Lichefierea face parte din lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în fața globului ocular. Acest reflex de apărare este extins la om din planul agresiunii fizice în pla nul vulnerabilității psihologice; astfel, teama de conse cințele minciunii poate face să se declanșeze reflexul clipitului. Există însă o variantă de clipit mai prelungă, mai puțin refle xă; ea este o închidere a ochilor care simbolizează ne garea a ceva ce este cunoscut. O variantă a ei este privirea în sus atunci când cel în cauză se pregătește să spună o minciună. Iar atunci când privește
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
cu coxa vara esențială poate să stea numai dacă își încrucișează gambele, iar membrele inferioare se rotesc extern. CRAMPA SCRIITORULUI (engl. writer’s cramp) - Contracție involuntară, dureroasă și tranzitorie care afectează grupurile de mușchi ai mâinii și degetelor după perioade prelungi de scriere manuală. Simptomele pot fi ameliorate prin întinderea mâinii, prin relaxare și masaj. CRAMPĂ (< fr. crampe) - Contracție involuntară dureroasă și tranzitorie a unui mușchi sau grup muscular. Se datorează - după Pendefunda et al. (1992) -, cel mai adesea, oboselii, unei
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
deficiență mintală și hiperactivi, meloterapia poate fi utilizată pentru ameliorarea inhibiției voluntare a actelor motoare și pentru realizarea unor performanțe psihomotrice; c) pentru calmarea subiecților anxioși și a celor hiperkinetici, se folosește un instrument care emite un fel de sunete prelungi de clopoței, deosebit de armonioase; d) la subiecții cu instabilitate emoțională, utilizarea meloterapiei determină diminuarea tensiunilor psihice, reducerea agresivității, favorizează cooperarea în interiorul grupului și activitățile în echipă. N NANISM (< fr. nanisme, cf. lat. nanus, gr. nanos - pitic) - Hipotrofie staturală în raport cu talia
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase viziuni: „Orice miracol e cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens, încetând să mai apară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
că s-au mai liniștit, prin 1946-1947 au venit la un „vorbitor” la Galda de Jos. Acolo le-am cunoscut și noi. „Vorbitorul” se obținea cu aprobarea penitenciarului și avizul Miliției Aiud. Mama lui Valeriu a fost supusă unui interogatoriu prelung și apoi obligată să spele toate WC-urile și dușumelele localului Miliției Aiud, o zi și o noapte în continuu, deși trecuse de 60 ani și era slăbită și bolnavă. Văzându-l pe Valeriu și pe noi toți împrejurul dânsei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
curte nu era loc de intrare. Finu’ Vasile striga cu autoritate: Dați-vă la o parte! A venit nașu’. Mi se făcea rușine și simțeam că-mi ard obrajii. Toată lumea era nedumerită, priveau mai ales la vestimentația mea; un oftat prelung, cu adâncă mirare în ochi, mă urmărea când treceam cu greu printre dânșii. Câteva femei voiau să-mi sărute mâinile, dar eu nu pricepeam intenția lor și ele plângeau. Tata și mama erau chiar în poartă. Privirile lor, pline de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
biserica rămîne în sus pe deal, așa cum îl rămîne binele pe rău! halta Piscu Rusului stejari, vatră de sat, tîrzie mîncătoria lor, locurile de oameni au trădat, nevoile lor sînt bolnave, pămîntul ținea o jucărie de muncele, gîlme, nu dealuri prelungi, pante, iarba curioasă aici, alburie de atîtea flori albe, pădure, încetinește, pădurea de sub copaci, din trenul agreat nișă ecologică în ecosistem, linie în consolidare, toarnă betoane, parapete, maluri galbene, vegetație rîcîită cu buldozerul, aruncat între pionierii căii ferate, asta da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în dreptul ei, orașul mijlocit de ea, cînd tu aparții altui oraș, aceluiași drag transoraș, CFR-ule! care dă eleganță, dă și eleganță, de pildă Pașcaniului, dacă el este firma luminoasă, alb pe fond albastru, și muchii albe luminoase, două chenare albe prelungi și sus, și jos, de Miron Mirtea am învățat astăzi că este mai mult șofer și cupid. Portavion cu punțile pline de avioane, o clipă înainte să le lanseze, așa ceva lovește semenul, dacă se mai dezechilibrează spre mine cu vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-mi ierta insinuarea și cu graba așteptării Georgel Țanu 11 Cluj, 28 nov. ‘77 6 dec. ’77 Stimate „domnule” Eugen și dragă Eugen, Scurtă și fulgerătoare, „cosmetică” i-aș zice, a fost trecerea matale prin Cluj. Dar a lăsat dâre prelungi care nu se sting ușor și a reverberat ecouri, pe care cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
asemenea, urechile sunt redate cu ajutorul a două mici proeminențe plasate la baza coarnelor, pe gâtul animalului (Pl. 61/4; 64/1). O altă piesă, probabil decorată cu pictură tricromă, acum ștearsă, prezintă o modelare atipică, cu un bot subțire și prelung, care conferă piesei o vagă asemănare cu figura umană (Pl. 60/6; 62/3). În cadrul ultimelor două categorii remarcăm o modalitate deosebită de realizare a coarnelor. Contrar realităților anatomice, axul acestora este orientat lateral și spre înainte, aproximativ paralel cu
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
sfârcurile întărindu-se imediat, s-a aplecat și i le-a lipit pe rând de buze, sfârcuri cu gust de șampanie și de vanilie din care Cristi a mușcat cu poftă, făcând-o să țipe de plăcere, într-un orgasm prelung. Atunci ea s-a ridicat și s-a întors cu spatele, apucându-i mădularul excitat la maximum, strângându-l puter- nic până venele i s-au umflat și l-a băgat încet în fundul ei strâmt, gemând de durere și de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și ie, cu părul prins într-o eșarfă, cu ochi zâmbitori, parcă furată de peisaj, căreia nu-i scăpa prilejul, mai ales la hopuri, de a-și mângâia soțul, sărutându-i ochiul felin. În sfârșit, întâlnirea cu satul... Un freamăt prelung, strângeri afectuoase de mâini și primirea oficială: directorul Căminului cultural, Vasile Vasiliu, încearcă, dar... înghite în sec de câteva ori, ridicând o mână în sus și, apoi, dintre emoții se desprinde: bine ați venit în satul nostru și al D-
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
mare perfect nemișcată și pustie, la o distanță de poate un sfert de milă (sau chiar mai puțin), am văzut o creatură uriașă spărgând luciul apei și arcuindu-se în sus. La început, arăta ca un șarpe negru, apoi, gâtul prelung a fost urmat de o masă voluminoasă, cu o spinare vălurită și ghimpoasă. A mai apărut ceva ce putea fi o labă sau o aripă imensă de pește. Nu puteam vedea întreaga creatură, ci o porțiune a trupului, sau poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent, îmbietor. Umbrele alungite se proiectau pe stâncile mari, sferice, ale golfului, reliefându-le, în parte întunecate, în parte sclipind aurii. Fațada prelungă, frumoasă, a hotelului Raven se decupa distinct, cu toate detaliile-i arhitectonice, în strania strălucire a zilei. Tocmai începusem să uit de enervarea cu măsuța când am observat un bărbat care atunci cotise dinspre golf, înaintând pe drum, în direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urmă am început să urc scările, și mai încet. Am avut întotdeauna senzația că dacă exista într-adevăr un element sinistru în casă, acesta era localizat pe palierul lung de sus. În timp ce urcam ultimele câteva trepte, am auzit brusc țăcănituri prelungi. Perdeaua de mărgele fusese mișcată. M-am oprit locului. Pe urmă am înaintat mecanic, cu gura deschisă și ochii holbați. Oprindu-mă la marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așteptându-l să înceapă. Vuietul apei mă liniștea. Speram că pe Ben îl zăpăcește. Zgomotul a fost întotdeauna prietenul meu. Vedeam acum pentru prima oară fața lui Ben în plină lumină. Arăta mai plăcută decât îmi imaginasem înainte. Avea ochi prelungi, căprui, cu gene lungi și o gură mare, frumos modelată deși, poate că numai acum, bosumflată și disprețuitoare. Bărbia i se pierdea în gât. Mi-am dat brusc seama, ceea ce mi-a produs o senzație de ușurare, că era extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau în iluminații prelungi, care colorau iarba într-un verde sumbru și stâncile într-un orbitor galben-ocru, galbene ca mașina lui Gilbert. În casă domneau tensiunea și emoția și un soi de teamă, continuarea întâmplării mele sinistre fiind parcă întruchipată acum de elementele naturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut ca pentru o clipă, măcar, Dumnezeu să coboare pe pământul satului lor... Cheferistul cu chipiu roșu, a dat semnalul... Un șuierat prelung și, locomotiva pufni de câteva ori înecând cu un nor de aburi peronul. Cineva din mulțime cu ochii țintă la vagonul pe care scria, mare, cu cretă albă... IAȘI-MOLDOVA, începu timid să îngâne, cu glas tremurat.. „De-ar fi Moldova
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se țin acolo. În cealaltă parte, prăpastia se prăvălea în văi adânci până în șes... și privirea ți se pierdea în zările îndepărtate, pe culmile cenușii ale dealurilor Moldovei. O priveliște neașteptată și negrăit de frumoasă se înfățișa ochilor. Un șuierat prelung, parcă speriat, aproape jalnic, trezește somnul codrilor Bârnovei... toată valea ăuind de ecoul lui. Învăluit într-o ceață subțire, cenușiu albăstrie, cu nuanțe roșiatice ale asfințitului... Orașul celor șapte coline, cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]