1,965 matches
-
a memoriilor dureroase și corectarea nedreptăților de astăzi oferă o soluție, nu este sigur că ele vor fi suficiente pentru a opri religia contemporană a suferinței, atâta timp cât construcțiile identitare vor ocupa un loc central în universurile noastre individualiste, atât de preocupate să-și regăsească inocența pierdută și să se mențină într-un fel de copilărie prelungită, cerând ajutor și sprijin. Suferința-regină rămâne ispita majoră a secolului fericirii. Dacă aceasta din urmă te împinge în anonimat, suferința te distinge. Și, din acest
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
niște trăsături ale feței care erau delicate, dar masculine rău de tot. Asta nu știa Pedro. Nu știa că este un bărbat bun de pus în vitrină, ca un model perfect. Cu maceta, tăia iarba crescută pe unde nu trebuie, preocupat că îi mai lipseau 120 de pesos pentru rechizite la școală și încă pentru o sticlă cu rom, ca să-și serbeze ziua. Ca de obicei, era transpirat tot tricoul său cel galben cu cuvîntul "sex" cu tot, și soarele îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Regretau mult acest necaz. O cafea? întreabă vecina. Mulțumesc mult, aș avea nevoie. Vecinul avea doar o cameră, fără toaletă. Toaleta era în curte, pentru toți la un loc. Copilul își făcea temele, ghemuit într-un colț și era foarte preocupat. Dar poate vă împăcați? spune vecinul. Nu știu, nu cred... Aprind cîte o țigară la cafea și deschid larg fereastra. Camera era la etajul trei și un mango crescuse falnic pînă mai sus de geamul lor. Vorbiră mult și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
castele vaisya și sudra - împărtășeau probabil idei și credințe asemănătoare cu acelea pe care Ie regăsim, cu două mii de ani mai târziu, în hinduism 18. Imnurile nu reflectă religia vedică în ansamblul său; ele au fost compuse pentru un auditoriu preocupat mai ales de bunurile terestre: sănătate, viață îndelungată, copii numeroși, turme bogate, avere 19. Este, 16 Bineînțeles, trebuie completată această descriere a culturii materiale cu "lumea paralelă" a valorilor magico-reli-gioase ale uneltelor și a mitologiilor lor. 17 Cf, A. K.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Le datorez, și acum, mult lui Lucian (Vasiliu n. red.), lui Luca Pițu, celorlalți care m-au amenințat să mă duc la examen! Dar s-ar putea să mă plictisesc de chestiile astea didactice! Cine știe!? Mai vorbește-mi tu, preocupatule! Salutări și lui Val! El ce mai cîntă?! Gîndul meu bun și pentru domnul Valea (poetul Lucian Valea n. red.)! Toate cele bune! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 21 aprilie 1983 Bună, dragul meu! Sper că nu voi ajunge să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
aș avea încredere în POETUL Lucian Vasiliu. Marii prieteni sînt numai cei care se ocupă cam de aceleași lucruri. Nu sînt damnat pentru că scriu, pentru că fără să știu mă refuz fericirii, ci pentru că trăiesc printre oameni de copleșitoare incultură, oameni preocupați numai de competiții și noroi (citește: bani). A pleca este unica rațiune a salvării. Bine, nu mă pierd din cauza inerției seci din jur, dar îți închipui că mă simt tare rău dînd foc spiritului numai în singurătate: Natural vorbind, aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a sfîrșit școala și plîngea ca un colț de tablou pe care maestrul nu vrea să-l mai termine, de teamă să nu se supere... perspectiva. Numai că a uitat să mai treacă prin Biblioteca de Nord, fiind mult prea preocupată doar de părerile ei de rău. Îmi trece prin minte să scriu o proză despre (sau plecînd de aici) demența "imorală" cu ea. Poate iese ceva. Sigur, nu un nou Werther! Dacă-s foarte sincer, numai posibilitatea anonimatului în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și bineînțeles nemțeni, care-și instalaseră corturile pe marginea râului. Bucurându-mă fără rezerve de peisajele mai frumoase de pe două roți, și felicitându-mă singur pentru reușita primului drum lung parcurs, am ajuns la șoseau principală, spre mănăstirea Neamț. Mereu preocupat să nu pierd vreun obiectiv turistic, am oprit la Rezervația de zimbri - adevărat parc zoologic, de dimensiuni impresionante. Evident, mănăstirea Neamț și muzeul îmi erau cunoscute, dar altfel mi s-au părut, odată ajuns acolo prin forțe proprii. Zăbovii și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de revenire completă. Acolo, la spitalul din Jianu, avusese nefericita ocazie să vadă degete amputate din cauza degerăturilor atât la mâini, cât și la picioare. Țuki și Bebi se uitau la noi speriați, cu milă și teamă, văzând-o pe mama preocupată doar de mâinile noastre și bolborosind rugăciuni în poloneză. Era o stare de tensiune și frică de care nu scăpam decât în momentul în care mama considera că am depășit momentul critic și că pericolul a trecut. Doamne, îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după altul, având copăcelul pe umeri, preocupați doar de efortul și de dorința de a scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se îndreptau spre sediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am fost lăsat la vatră. La înființarea A.N.V.R. și în orașul nostru a fost organizată o subfilială unde am fost ales președinte. În această calitate, în cadrul subfilialei Siret a Asociației Naționale a Veteranilor de Război din anul 2000, mam preocupat ca toți veteranii de război, văduvele și văduvele de veterani să primească drepturile cuvenite la timp. Deși în prezent veteranii noștri sunt bătrâni, neputincioși, bolnavi cu sechele rămase din timpul războiului, unii imobilizați la pat, iar o mare parte s-
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
care se ridică la cer. Din clipa aceea, Truman, prietenul lui Lazarus, devine și prietenul meu. Toți trei ne înțelegem de minune. Cu ei alături, mă simt mai în largul meu, mai în siguranță aici, în văzduh. Totuși, cel mai preocupat sunt, în continuare, nu de viața din văzduh, ci de cea de pe pământ. Tot timpul aproape mi-l petrec privind jos, spre orășelul meu, Serenite. Spre familia mea dragă, din care fusesem smuls atât de abrupt. După numai câteva zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câte unul. Se auzea bine freamătul sălii, simțeam că îl vom pierde, că vom rămâne pe dinafară. Panaitescu și cu mine ne-am sprijinit unul de altul, am ajuns pe ultima scară și l-am văzut, un om frumos, elegant, preocupat, străbătea încăperea dintr-un colț la altul, fumând. Din cauza unor concurenți care s-au urcat peste noi, scara s-a rupt și ne-am trezit jos, la vreo trei metri. Zgomotul s-a auzit, ușa s-a deschis și Ionel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-un loc, un cioroi zburlit, preocupat, se străduia să scoată nu știu ce din rădăcinile unui stejar. Apropiindu-mă atent, alungându-l cu puterea aceea nesimțită a omului asupra ființelor mai slabe, am controlat obiectul pe care se căznea să-l extragă din împletitura viguroasă a copacului: un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foarte specială, adusă de la Londra de o prietenă, o umbrelă mare, albă, impermeabilă la ploaie și la soare, care se plia foarte strâns în jurul unui baston negru de abanos, cu mâner de argint, cu capul unei păsări fantastice. Era foarte preocupată să nu rătăcească originalul obiect, mormăind întruna "mon sontic", într-un idiom din acelea pe care le folosea cum îi trecea prin cap. Parfumată totdeauna cu un parfum foarte rafinat, care mirosea a mere, pe care îl primea de la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
democrație. Sătul de a polemiza cu asemenea „activiști pe tărâmul democrației”, le repet unora dintre ei - uneori, ad nauseum - episodul găsit în niște pagini de memorii. E vorba de o întâmplare care vorbește despre ceea ce li se poate întâmpla celor preocupați prea mult cu exportul de democrație. La o recepție desfășurată la Atena, în timpul dictaturii militare (anii ‘50 ai secolului trecut), un ambasador imprudent și ușor arogant îl întreabă pe unul dintre cei mai reputați istorici eleni: „Domnule profesor, ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
care a inventat democrația acum câteva mii de ani, trăiește acum asemenea timpuri?” Bătrânul istoric zâmbește, după care răspunde amuzat: „Excelență, una din explicații ar putea fi foarte simplă. Poate că, după ce a inventat democrația, Grecia a fost atât de preocupată să exporte această valoare, înât, într-o zi, s-a trezit că nu mai dispune de suficientă democrație pentru uzul intern”. Oricine poate împărtăși soarta Greciei din acest schimb de replici, dacă se joacă prea mult și prea des cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
că mi-am văzut mai Întâi propriile mele obstacole, că am avut un gust concret al propriilor mele slăbiciuni și clișee. Am trecut și eu prin dificultatea pe care o Înfruntă oricine urcă pe scenă, simțindu-se privit de alții, preocupat de cum apare, Îngrijorat de succes și În același timp vrând să fie sincer.... Cum poate un actor să găsească În personajul pe care-l joacă ceva care e esențial pentru el, să descopere un dublu, o ființă necunoscută care deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
critice, recenzii și cronici în Contemporanul, Luceafărul, Flacăra, Convorbiri literare, Steaua, Ramuri și, evident, România literară, unde prezența lui este cea mai vizibilă. Maeștrii lui întru critică sunt Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu și Perpessicius. Se arată preocupat îndeosebi de proza timpului său, fără să-i ignore însă pe clasici. Debutează în volum în anul 1966. Scrie prefețe la volume de Titu Maiorescu, Ion Ghica, Ion Creangă, I.L. Caragiale, G. Călinescu, Hor tensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
deschideri de orizont, după lunga trecere prin tunelul dogmatic, din care nu se smulsese cu totul, dar se explică și prin elementele reale de înnoire estetică aduse de proza lui N. Velea, lesne de remarcat pe fondul cenușiu de contrast. Preocupate să redescopere omul interior, individualizat în reacții, narațiunile lui Velea se opuneau clișeelor monumentaliste și eroizărilor forțate, intens cultivate anterior, și înfățișau nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ralian, autoarea traducerii din limba engleză a primei versiuni (din cele trei) a romanului Amantul doamnei Chatterley. GEO VASILE, Adevărul literar și artistic, februarie 2002 „În ciuda hărniciei și a rigorii sale, doamna Ralian nu e deloc un șoarece de bibliotecă, preocupat exclusiv de cărți. E un om cald și entuziast, fără umbră de snobism sau infatuare, un interlocutor cu un nu știuce simpatic-juvenil, care îți transmite pur și simplu o stare de bine.“ ADRIANA BITTEL, România literară, mai 1999 „Antoaneta Ralian
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
creatură; de l-aș putea afla, nici o trudă nu mi s-ar părea prea grea. Arată-mi Tu, Doamne, unde l-aș putea găsi și, chiar de-ar trebui să urmez un cățel ca să-l găsesc, aș face-o”. 24. Preocupat de aceste gânduri, se dezlănțuia adesea asupra lui ispita de a se arunca printr-o spărtură mare, ce se căsca în odaia sa, lângă locul unde se ruga. Dar dându-și seamacă sinuciderea este un păcat, începea iarăși să strige
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o banală coadă la Romtelecom, am conștientizat că exist, am reușit să văd frumusețea (normalitatea) întregului spațiu în care mă găseam, cu pereții aceia de un alb imaculat ce se desfășurau în fața ochilor, cu operatoarea îndatoritoare de la ghișeu, cu oamenii preocupați ce se deplasau fără multă agitație de la o masă la alta în căutarea răspunsurilor unor întrebări firești... Viața curgea lin, ordonat, fără perturbări, asemenea mișcării electronilor în jurul nucleului, iar eu m-am aflat, pentru câteva clipe, în centrul Universului! Având
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
foarte bună și nu folosea niciodată "proiectele" de răspunsuri pregătite, vorbind liber. Am avut ocazia să stau de vorbă cu colegii din minister, care de obicei asigurau în atare situații translația, și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presă străină tovarășul nu se supăra și când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator le repeta. L-am surprins de câteva ori chiar sesizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
În situația de mai sus, dorind s-o feresc pe tovarășa mea de viață de avalanșa de necazuri, documentele privind demisia, imputația, procesul... le "ascundeam" într-o mapă cu cifru, cumpărată "afară" în anii mai buni. Văzându-mă trist și preocupat fiind de obicei vesel și bine dispus dumneaei a intrat "la idee", cum se spune și, nerăspunzându-i la întrebări, a început în lipsa mea să caute prin apartament "cauzele schimbării de comportament". Și le-a găsit, fiind o persoană pricepută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]