1,599 matches
-
s-ar întoarce învingător, fie și de-o fi în schimbul acestui trup bătrân.“ Aceasta era singura ei rugăciune, repetată cât era ziua de lungă. Din când în când, ridica privirea, cu un oftat de ușurare, spre statuia zeiței Kannon. — Mamă, presimt că, în curând, vom primi vești bune, spuse, într-o zi, Nene. — Și eu simt la fel, dar nu știu de ce, răspunse Onaka. — Am simțit-o dintr-o dată, când am privit în sus, spre fața lui Kannon, continuă Nene. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Utilizarea tot mai frecventă de către infractori a unor metode sofisticate, cum sunt tacticile diversioniste. 3) Influența mass media. Televizorul familiarizează în mod direct cu tehnicile criminale. Și mai erau multe. Mult mai multe. Wilt rămase cu privirea plecată pe foaie, presimțind osânda. — Recunoașteți scrisul? îl întrebă inspectorul. Da, o fac! răspunse Wilt, adoptând mult prea devreme limbajul eliptic din boxa martorilor. — Recunoașteți că dumneavoastră sunteți cel care a scris aceste însemnări? Inspectorul întinse mâna și recuperă notițele. — Da. — Exprimă ele opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau treiș’ șapte, cocoțate pe bancheta mea. Semiconștientă, își leapădă și pantofii, cu un singur pleoscăit pe linoleumul ud, și începe să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun asta fiindcă eu oricum n-aveam o țintă, plecasem de acasă într-o după-amiază cu vaga intenție de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cuza Vodă, dar parcă numai din obișnuință... După două zile sunt deja saturat de trenul legănat dinspre Tulcea spre Constanța. Mirosul lui de cărbune ars (cum e cărbunele nostru cu putere calorică slabă, mai mult afumă decât să dea energie), presimt că o să-mi rămână impregnat multă vreme în singurul rând de haine pe care le-am cărat după mine. Trenul nu-mi mai provoacă răul fizic din copilărie. Peisajul tot gonind spre nord (pe când eu mă târâi dinspre Babadagul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
duce chiar la douășpe ziua să se-apuce de băut, asta l-ar moleși pentru orele pe care le mai are de pierdut pe la serviciu - în fața calculatorului, cu topul pretențios de coli albe pe care de vreun sfert de oră, presimțind o zi frustrantă, desena într-un ritm agitat simboluri bune de arătat la psihiatri - un pantof cum văzuse la Teatrul Național, pantoful feminin roz pe fond negru, cu tocul rupt - vorbesc despre o pictură intitulată București, pe care nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la barul studențesc al lui Vali, prea mari pentru mesele fragile, nu se pot ridica fără să producă o avalanșă de „morți“, de sticle de bere goale sau, și mai rău, cu încă un rest de viață, scenă la care presimt că o să asist tot mai des odată cu venirea iernii, a hainelor grele care una-două agață și răstoarnă sticle, scaune, mese.) Am mai apucat să-ți spun ce efect de atragere la lene avea asupra mea ecranul alb al calculatorului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe Mao. Însă garda de corp a lui Mao îi barează drumul. Tovarășul președinte s-a retras în seara asta. Însă Liu observă că pe alee sunt parcate și alte mașini. În mod evident, sunt musafiri. Liu începe să-și presimtă soarta. Se duce înapoi acasă și stă de vorbă cu soția despre temerile lui. Cei doi petrec o noapte de nesomn. La miezul nopții, discută dacă să îi trezească pe copii ca să le lase testamentul lor. Se răzgândesc, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Paște un ou de ciocolată imens printre iepurași de marțipan În vitrina cofetăriei instalate În fosta voastră casă, În care v-a fost atât de frig Împreună. Și poate certurile voastre din ultima vreme erau ale unor făpturi exasperate, care presimțeau c-au să moară. Că mama și Klara aveau să moară la bombardamente, că Walter va muri lângă Berlin, fără să știe de ce este așa de Înverșunat, fără să fi apucat să arunce În vreun tanc grenada pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând lacomi pe luciul căștilor, pe țeava armelor automate, unde e, unde e, unde eFührerul? Conducătorul? Și mâinile noastre ridicându-se, solemne, să ne descopere capul... * — Dar nu este ușor de trăit lângă o Casandră! Tot presimțind răul, mama era anxioasă și depresivă, veșnic cu migrene și palpitații, veșnic obosită. Bunicii ne-au crescut pe amândouă, ei erau metodici, riguroși, sportivi și așa au rămas mult timp, dar sistemele de educație nu dau aceleași rezultate. Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Like a Hero a lui Modern Talking... Oricât m-am gândit mai târziu, oricât mă voi gândi, niciodată nu voi reuși să aflu dacă erai treaz, erai beat, visai, privind orbit Întunericul din jurul Complexului și, mai departe, Întunericul În care presimțeai Orașul In the Heat of the Night, bineînțeles, cu Sandra. Ți-era frig, ți-era greață, Îți dispăruse orice nerăbdare, orice curiozitate, deloc, dar absolut deloc nu mai țineai să vezi, ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei: știuse dinainte că are să se lovească de scaun. Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște, dacă stăm alături. * El o privește acum pe violonista care se Înclină: firesc, grațios, distant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să le Înghită Încă o dată. Singurătate frig nesiguranță foame * Mereu autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri din care lumina tăioasă a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa cruce pe care mai mult o presimte decât o vede În Întuneric, În goana mașinii, arătând drumul spre nesfârșitele cimitire poloneze. Vărsare de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o palmă de directoare - nu-mi pasă de palma ei, dau să ies iar pe calidor - la văzut. Și nu știu dacă mai Întâi a fost buhnitura, abia după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori mama, presimțind ce avea să vină, auzind șuierătura, mă silise să mă culc, apoi se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau, Îl auzeau cum vine. Știau că e ultimul lor Crăciun. Ar fi fost și al nostru, cel din urmă - dacă n-am fi plecat... - Dacă zici că au simțit, au prevăzut că are să le fie cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și ea putu citi în privirea lui infinita recunoștință a unei ființe pe care urma s-o scape de lungi ceasuri de suferințe fără speranță. Gacel auzi împușcătura în clipa când cămila sa își relua drumul, dar nu se întoarse. Presimți, mai mult decât văzu, în depărtare, o turmă de antilope, și asta îl făcu să-și dea seama cât de foame îi era. în zilele anterioare mâncase doar câțiva pumni de făină de mei și curmale, îngrijorat de înfruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de viață, dar extrem de complicați în realitate. Luă binoclul de pe scaun și-l îndreptă spre bărbatul ce devenea un punct tot mai mic, urmat de cămila lui. De ce se adâncea din nou în acel cuptor îngrozitor nu putea ști, dar presimțea, aproape simțea, că acel fapt ascundea un vicleșug. Dacă un targuí cu apă puțină se deplasează și-și deplasează cămila, trebuie să existe un motiv foarte serios. Auzi un zumzăit la ureche și tresări. — Haidem, strigă. Țânțarii! Săriră în mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
foarte simplu, unde trebuiau să aibă un rol important elementele ce îl înconjurau și pe care un targuí învățase să le utilizeze în folosul lui încă înainte de a se naște, dar, oricât își storcea creierii, nu reușea să-l ghicească. Presimțea că profită de oboseala oamenilor săi și a lui însuși și de convingerea că nici o ființă omenească nu poate răbda atâta vreme într-un asemenea cuptor, fără să bea. Se juca, insuflându-le în suflet, aproape în subconștient, siguranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape că putea să le scuipe în bot și, în momentul exact, ridica brațul înarmat și le împușca în inimă. Așa sfârșise și cu un enorm ghepard care îi devora caprele, un animal feroce, sângeros și viclean, ce părea că presimte pericolul sau că era protejat de o ființă malefică, care ataca păstorul dezarmat când își păzea turma și dispărea ca înghițit de pământ când sosea Gacel cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu... Atunci o să înceapă greul. De unde știi asta? Targuí-ul nu avea un răspuns. Era ca atunci când prevestea când va veni furtuna sau când va crește temperatura până la limite de nesuportat. Era ca atunci când presimțea turma de antilope în spatele unei dune sau străbătea fără să se rătăcească un drum necunoscut. — Știu a fost tot ce-a spus. în zori vom ajunge la pustiu. — O să mă bucur. Sunt sătul să tot urc și să cobor dune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atenți la păcatele părinților noștri pentru care asudăm din greu să le plătim. N-o fi fost totuși chiar o pierdere de timp. Elenuța mai află câte ceva și despre familia mamei lor. O familie bună, mă rog, Rafael știuse dintotdeauna, presimțise, orientându-se după vorba aia că se întâmplă și la case mai mari. Mai ales la case mari vezi sinucideri, crime pasionale, copii din flori, incesturi și tot așa. Se vede, de altfel, și pe noi că suntem de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
duminică prevestind rezultatele votului. N-avea decât să întrebe, să se intereseze, dar nu, pur și simplu nu-l trăgea. Lipsa aia de tragere ar fi putut fi un semn de boală la o adică, îi adulmeca mohoreala, boala, dezastrul, presimțea un moment când i-ar fi întors spatele chiar și dace i s-ar fi oferit pe tavă. Resimțea o mohoreală și o plictiseală mai grele decât cele din el, care nu-l lăsau să respire altceva în afara cartierului ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
băț, cu nasul pe sus, și, deși se fereau cu strășnicie s-o arate, nu era mare lucru să le vezi mulțumindu-se cu puțin, după cum tot soarta le-a învățat, părinții, bărbații care le-au încurcat viețile, în timp ce ele presimțeau că tot ce primeau prin mâna oamenilor venea, desigur, mult mai de departe. Bogdaproste, să fie primit, e loc și pentru plimbare, și pentru bărbați, și pentru înghesuiala și cozile de la cabinele de vot pe care le-au luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spune că ar fi al lui... Dacă oi fi avut vreodată un război al tău; e foarte puțin probabil, mai degrabă ți-ai făcut de lucru în războaiele altora, de voie ori de nevoie, uneori de plăcere, ca să te distrezi... Presimțise câte ceva, bunăoară, din distracția pe care i-ar fi oferit-o Revoluția, dar cam trecuse pe lângă ea. Poate unde erai prins cu altă distracție în perioada aia: zbenguiala cu madam Ortansa prin paturile din oficiu, ivită din frig și lâncezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Poate că ar mai fi durat, dacă lui Vandam nu i s-ar fi terminat banii de combustibil. S-a dus să facă rost de alții, și dus a fost. Nu l-a mai văzut de atunci. A fost ca și cum presimțise sărmanul Vandam că trebuie să dispară definitiv din viața ei de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]