1,175 matches
-
de a prinde ceva pe retină devine zadarnică vânare de vânt. Pura empirie se destramă în valuri de iluzie 23. Așa, o vagă senzație auditivă ("Marea geme"), care promitea mult, nu se mai amplifică muzical, cum era de așteptat, până la presimțirea terifiantului zgomot de uragan, estompându-se în schimb în nefericite falduri retorice: "Dar glasul ei nu e cântecul izvorului ce ademenește pe pescarul melancolic cu vrajele lui tainice, ci e cântecul sinistru și profetic al tristului bătrân Glaucos, care se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
inimă rămâne cristalizat pentru totdeauna (s.n.). O ducem odată cu noi în mormânt". Scena confruntării dintre cei doi amanți, care ocupă mare parte din actul al doilea, punctează de fapt momentul culminant al tensiunii dramatice și anunță deznodământul fatal, anticipat de presimțirea morții apropiate. "Eu înaintea mea nu văd decât sânge. E un lac de sânge [...] Simt chiar că o să mor... Nu mai am mult.."., se tânguie femeia cu disperare, complet insensibilă la argumentele de bun simț ale pragmaticului ei fost iubit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
destinul personajului tragic e stabilit de oracol). Speculând nițel, s-ar zice că numai zeii pot "citi" viața direct, prin imagini, fără ajutorul vreunui limbaj. Omul, în schimb, are nevoie de cuvinte, de "semne" (imaginile nu-i oferă decât o presimțire a sensului), pe care însă le "citește"/ interpretează de cele mai multe ori greșit de aici tragedia și, tot de aici, necesitatea de a consulta un specialist al sacrului, un prezicător care, chiar fără a privi viața sau poate tocmai de aceea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Găsind-o într-o zi pe Euridice, nutrea spre ea o poftă perversă. Cu dragoste primejdioasă, destrăbălată, o antrena pe fată în cultul bacantelor, într-o credință adversă. În timpul vrăjilor nocturne, cu făgăduieli seducătoare, o amețea pe fată. Atras de presimțiri nefaste, în valea Hecatei mergeam prin misterioasele ierburi înalte. Roată-înprejur doar păduri întunecate, cutreierate de bacante. Suflarea caldă a dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu râsetul ușor o urmăreau pedante, pe Euridice cea cu buclele aurii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
frigider. Am dat repede telefon acasă și l-am rugat pe soțul meu să mi-o aducă. El a râs și m-a Întrebat ce vreau să fac cu mingiuca aceea de aluat; plăcinte pentru furnici?! Dar , stăpânită de o presimțire, eu am insistat și el mi-a adus-o. După cum am mai spus, aluatul acela era cât un pumnișor de copil și era evident că nu putea să iasă din el decât - vorba soțului meu - câteva plăcințele pentru furnici. Totuși
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a nu fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța la încercările zilnice de a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glasurile, și totuși norocul te-a ocolit. Poate că te iubește norocul... Nu-l zgândări, nu-l stârni... Lasă-l... ― Și cum simt că acolo mă așteaptă o primejdie cumplită... murmură Bologa deodată foarte abătut, cutremurîndu-se. Niciodată n-am avut presimțiri atât de... ― Primejdiile sunt azi pretutindeni, făcu Klapka stăpînindu-se. În aer, pe front, acasă, în toată lumea... Însuși pământul mi se pare că trece printr-o zonă de primejdii... Ce să facem? Norocul e scutul tuturor... Așa!... Ascultă-mă pe mine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acasă, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei, mâncase ca și cu gura altuia. Avu numai o clipă de ezitare, gîndindu-se cî va trebui să povestească și lui Klapka aceleași lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori până astăzi. Presimțirea i se împlini întocmai. Mai bine de o oră căpitanul îl suci și îl răsuci ca un judecător de instrucție, cerîndu-i amănunte asupra rănilor, asupra întîlnirii în tren cu generalul... ― Foarte rău îmi pare că nu rămâi aproape de mine, dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
obraz și întrebă cu o imputare blîndă: ― Ei, ce-i, amice? Ce-ai pățit? Așa te vindeci d-ta? Asta ți-e voinicia?... Când ți-am spus să te cauți și să... ― Câte ceasuri sunt, doctore? șopti Bologa cu o presimțire tristă. ― E dimineață, prietene... Ce-ți pasă? Stai liniștit, nu-i nimic grav... nimic... Epuizare și surescitate nervoasă, atît! Dar îți trebuie liniște multă, multă liniște... Pleoapele lui Apostol se împreunară ca și când s-ar fi umplut de plumb. În suflet
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rămase pe peron, sorbind privirea lui încrezătoare, ca o mângâiere cerească. Apoi coroana în floare a unui măr o învălui ca într-o haină de mireasă, în clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei mari veselii... CARTEA A TREIA 1 Când văzu cea dintâi casă din Lunca, după o cotitură de deal, Apostol Bologa tresări iarăși, parcă fără veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar împunsătura de ac se stinse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tine, Ilona, zise Apostol, de asemenea zâmbind, dar cu o voce mai groasă ca de obicei, care se silea să coboare în inima ei. Ochii fetei pâlpâiau cu luciri nervoase, în vreme ce buzele răspunseră cu grabă: ― Vai, Doamne, am avut o presimțire grozavă că ai să te întorci înainte de-a se împlini vremea și de trei zile am așteptat toate trenurile, nu știu de ce... toate, toate trenurile, toată ziua... Pe fereastra dinspre grădină bătea soarele din asfințit. O fâșie de aur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
m-am entuziasmat de planurile tale de fugă... ții minte? Ai plecat furios... ― Da... furios, zise Apostol dând din cap. ― Ai avut noroc cu boala, reluă căpitanul înghițind un gălbenuș tare. Nu știu de ce am avut și mai am încă presimțirea că te-ar prinde dacă ai încerca să treci dincolo... Nu știu... De aceea îți port mereu de grijă. Poate că-i o superstiție... Oricum, te-ai născut într-o zodie cu noroc, Bologa!... Mai întîi pentru că ai scăpat de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbă. Se uita însă la Apostol cu atâta groază, încît îi dârdâiau și brațele și picioarele. Apoi, curmând cu un gest istorisirea tânărului ofițer, se repezi la Bologa și-i zise, schimonisit de frică: ― Vasăzică totuși ai încercat?... O, o, presimțirea mea!... Și azi-noapte te-am visat... Apostol plecă ochii în pământ și strânse din umeri. Căpitanul își frângea mâinile, bâlbâind foarte repede cuvinte fără șir, pline de milă și de spaimă, așteptând parcă mereu un răspuns. Deodată își aduse aminte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Gicu, o ia mai pe ocolite, Își face antrenamentul. Ca Dinamo, s-au antrenat până au ajuns la croați, iar pe urmă s-au dez-antrenat și dezmembrat și dezarticulat. Cică se scot cu Rapidul lui Șumi-Gol, dar eu am niște presimțiri sumbre. Gicu dă cu pumnul În masă, sar stropi de bere din halbe, În toate direcțiile. Gore, fotbalul nu are ce să caute aici și acum la această sfântă masă și În această sfântă cârciumă. Nu mai pot eu de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dădu înapoi. Ajunsă în dreptul ei portiera din spate se deschise rapid cu un păcănit... ca o invitație. Femeia intră fericită înăuntru unde o aștepta liniștea și căldura. Brusc un presentiment, un gând străin se interpuse între ea și bărbat, o presimțire grea venită de nicăieri o copleși însă mașina porni fără să-i dea șansa de reacționa dacă a fost bine că s-a urcat în ea. Vedea tânărul prin oglindă... era brunet, elegant, spilcuit cu părul mânjit cu briantină sau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care vorbea Borges, și care insinuează din când în când cîte-o busolă albastră, pulsîndă, în lumea noastră. Suprarealismul nu este oniric, ci, dimpotrivă, visul este, de fapt, suprarealist, ca umbra aruncată asupra vieții noastre psihice de marea planetă, ca o presimțire a vremii când totul va fi Tlon. Coincidențele semnificative, jocul cu hazardul, paranoia creatoare, dicteul automat, hipnoza și pasele mesme-rice, și până la urmă chiar și tragicul militantism politic al "internaționalei" suprarealiste au fost interpretate greșit ca o nevoie de libertate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să și-o ascundă amintindu- și un episod din anii ei de studenție, căruia-i zâmbea. La bariera închisă unde trebuia să oprească, firul visului ei se întrerupse și din nou acea temere puse stăpânire pe ea, întrebându-se „ce presimțire poate fi?”. Mâinile îi tremurau vizibil, dacă ar fi avut o țigară ar fi aprins-o, dar acest obicei îl uitase de mult, chiar de la terminarea facultății, mama ei care trăise cândva într-o mănăstire avea un regim de viață
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
uită de acea temere. -Imediat voi fi gata, mie nu-mi ia prea mult timp. Dar ce zici de o cafea? -Dacă vrei tu... Ramona dorea să mai zăbovească puțin singură cu Radu pentru a scăpa total de acea neplăcută presimțire. Radu se îmbrăcă într-un costum negru, pentru că și Ramona se îmbrăcase în negru și își puse o cămașă de culoarea lămâii, care-i accentua paloarea. în momentul în care intră în sala căminului cultural pentru că acolo avea loc petrecerea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se așeză domnul Gherasim, tatăl Ioanei, care și el conducea destul de încet din cauza spaimei. înainte de a primi telefonul doamna Angela Ulmeanu încă nu dormea. Deși ajunse de la nuntă de aproape două ore, se mișca prin cameră destul de agitată. Avea o presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere parcă îi sfâșia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Frecvență Procent Da 250 62.5% Nu 105 26.3% NS/NR 45 11.3% Total 400 100.0% Dacă da, prin ce anume? Frecvență Procent prin vise 87 21.8% semne naturale 36 9.0% este vorba de o presimțire 91 22.8% pot fi ghicite prin practici speciale 26 6.5% NS/NR 160 40.0% Total 400 100.0% Răspunsurile prezentate mai sus demonstrează că, la nivel general, există o anumită idee despre ceea noi numim în termeni
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în divinație sunt importante chiar și obiectele abstracte. Care sunt acestea? Registrul celor ce se înscriu în această categorie poate varia de la voci sau glasuri care par a suna în ureche, vise, imagini fulgurante și fantasme, până la spirite sau simple presimțiri. În general, tot ceea ce apare în minte și nu are o reprezentare, un corespondent material sau o argumentare logică poate constitui obiect de divinație. Imaginile și întâmplările din vis au fost dintotdeauna materie primă pentru interpretări și previziuni. Tot ele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pierdeau în tavanul casei. Nu știu dacă a fost vis sau nu, da' eu de atunci am știut să spun rugăciunea" (I.A., 66 ani, Suceava). Alteori, vocile sunt cele care contează în actul prezicerii. Ele sunt atribuite fie unei presimțiri, fie unor ființe fantastice care vin de pe un alt tărâm. Sunt percepute uneori ca fiind mesaje directe ale divinității. Scrierile etnografice românești cuprind un întreg inventar de credințe în acest sens. Printre altele, se crede că nu e bine să
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și nu arată mai nimic..." (E., 49 ani, Botoșani). Răspunsuri asemănătoare au fost obținute în majoritatea interviurilor efectuate. 13.2.2.2. Termeni psihologici Unele substantive sugerează prezența unui vocabular cu tentă psihologică în limbajul prezicătorilor: suflet, inimă, minte, gând, presimțire, presentiment, teamă, angoasă, răbdare, concentrare, relaxare etc. Trebuie spus că limbajul este cu atât mai psihologizant cu cât nivelul studiilor subiecților investigați crește. La fel se întâmplă și în cazul "explicațiilor" construite pe baza ședințelor divinatorii. Ele pot deveni destul de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]