1,205 matches
-
recunoscut, o făcea cu plăcere. Și-mi tot spunea ce frumoasă e România și că nepotul, dacă va vedea țara, va învăța limba imediat. I-a făcut un traseu foarte complex, dar în același timp se simțea bolnav și avea presimțirea că o să moară. Obsesia lui era să nu se chinuiască, să nu paralizeze, să ajungă infirm și să oblige pe cineva să se îngrijească de un hoit. Din când în când îmi lansa așa, discret câte o întrebare: „Ai vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de administrare și guvernare din alte locuri. S.A.: Bine, am mai lămurit o problemă... Dar dacă nu putem facem prevederi și nici nu vrem să vorbim despre viitor, cum ne încheiem dialogul? Putem vorbi de stări de spirit, sentimente și presimțiri, dacă refuzăm prognozele și profețiile? Ești optimist în legătură cu viitorul? Mergem oare într-o direcție bună ca planetă, ca ființe umane? M.I.: Sunt optimist din fire, dar în mod instinctiv; optimismul meu nu e bazat pe o previziune clară. Viziunea clară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
văzut liniștit de lucru, convins fiind că doamna J.I. nu va face închisoare. Dar liniștea mea avea să ia sfârșit peste câteva zile, când m-am trezit chemat la șeful direcției. Am urcat în grabă scările, stăpânit brusc de o presimțire sumbră. „Ce naiba ați făcut voi acolo, la Iași?!” m-a luat în primire șeful unității, nu țipând, ci cu un glas atât de scăzut, încât m-au trecut fiorii. În prima clipă, am crezut că mă va desființa, pentru că
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
aveam probate, prin mijloace foto, mai multe întâlniri ce avuseseră loc pe stradă între cei doi, precum și faptul că diplomatul i-a dat românului diverse sume de bani și alte cadouri. Și...cam atât! După circa două săptămâni de anchetă, presimțirea mea sumbră avea să se adeverească. Tocmai mă despărțisem de „Manole”, după ce discutasem din nou modul în care, fără a da cu nimic de bănuit, să-l evite în continuare pe străin și stabilisem ora întâlnirii de a doua zi
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la urmă n-a mai avut Încotro și a trebuit să se ascundă. Dar dacă tocmai clienta mea - soția LUI - profita de toate acestea pentru a-i acoperi retragerea... eu nu mai aveam ce căuta În toată afacerea asta. Aveam presimțirea că dacă n-am să Întreprind nimic acum, o să-mi pară rău pe urmă... Orice s-ar Întîmpla, n-am să renunț. Mai am o speranță, chiar dacă e vagă. Înțepenisem de frig din cauza vijeliei și arătam ca un pește congelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
valoare. Am privit-o foarte atent, Încercînd să remarc orice schimbare cît de mică În expresia feței cînd am adus vorba de fratele ei. Buzele ușor Întredeschise denotau Încordare, sprîncenele Încruntate... Oare era tulburată, uluită... sau Îi dădeau tîrcoale niște presimțiri... se aștepta la ceva neprevăzut din partea fratelui... Își mușcă Însă buza de jos și zîmbi răutăcios. — Fratelui meu tare-i mai place să ia lumea prin surprindere. Așa a fost dintotdeauna... — Dacă citesc jurnalul soțului, poate-mi fac și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fericit. Amintirea celui mort e bătută În cuie tocmai pentru ca omul viu să poată trăi liniștit. Oare atitudinea aceasta de indiferență Însemna același lucru și față de cel decedat sau, dimpotrivă, dragoste exagerată pentru el... dincolo de viață și de moarte? O presimțire sinistră puse stăpînire pe mine. Trepte groase din lemn.... Mi-am scos pantofii și mi-am pus papucii ce se aflau lîngă lespedea de lemn de jos. Am urcat cele cinci trepte. În fața altarului din Încăperea principală se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să ajungeți la timp la București. Voi vedea mâine dacă mi se permite și mie să plec. Sunt vagi șanse, dar..., dacă se aprobă, vă duc eu cu mașina... - Vei putea pleca, dragul meu, interveni Iuliana. Am eu așa o... presimțire. - Da, așa mi-a promis cândva doamna Ionescu. „O noapte petrecută la club cu mine a fost suficientă, deși, fie vorba între noi, ar fi dorit să fie mai intimă..., dar speră că se va întâmpla curând. Să creadă ea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deosebit. Îi spun să nu le bage în seamă. Să le zică să-și vadă de treaba lor. Dar mama nu face așa. De-abia așteaptă să mă logodesc cu Tim. Sau cu oricine altcineva în faza asta. Am groaznica presimțire că mama și-a ales deja rochia de soacră mică și tata are pregătit discursul de nuntă. Probabil se pune praful pe el în garaj, ca pe uneltele de grădinărit abandonate acolo. În orice caz, e grozav să am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu vorbe, cu gesturi, fisuri apărute între ei, aparent decisive, știa să compenseze fără a se umili. Așteptase totuși încordată, într-o stare depresivă încât nu mai vedea decât negru în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se joace cu presimțirile sale, să-și închipuie că-i așteaptă în sânge venirea, să-și pregătească trupul, părul, să se evalueze în fața oglinzi, să-și compună mimici și gesturi ca o curtezană care știe că nu va da greș. Fusese o vreme când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar, Matei, fost coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
senzația că peste vreo zece sau poate douăzeci de ani, drumurile noastre se vor încrucișa iar pe undeva. — Parcă citezi dintr-un roman de Dickens, am răspuns eu, zâmbind. — Așa o fi, a zis el, râzând, dar să știi că presimțirile mele se cam adeveresc. După cină, am plecat cu Nagasawa la un bar din apropiere ca să bem ceva și am stat acolo până după ora nouă. — Spune-mi, Nagasawa, ce înțelegi tu prin „fapte standard“? — O să râzi dacă-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
X, adică tot taciturnul de la etajul doi, zîmbește dar nu știe să vorbească. Vezi ? vezi ? vezi ? își spune X, n-am să-mi iert niciodată faptul că nu i-am vorbit mai mult domnișoarei matilde. 42. Dragul meu Guy, Toate presimțirile mele se adeveresc. Domnul M se scufundă din ce în ce mai mult într-un fel de mlaștină textuală. Lucrează mult, nimic de zis. Cred însă că după fiecare scrisoare primită de la tine începe altceva. Are acum, pe masa sa de lucru, cel puțin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pășesc pe teritoriile pe care nu mă invita. Domnișoara ri îmi dădu voie să o conduc la Gara saintLazare pentru a lua trenul spre Deauville-trouville. nimic solemn sau tragic sau dramatic nu se întîmplă între noi în acele momente, nicio presimțire rea nu se născu în adîncul meu. Ultimele sale cuvinte, înainte de plecarea trenului, fură cît se poate de banale, dacă este să țin cont de stilul ei : „nu uitați să mă mai visați din cînd în cînd”. romanul i l-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dezgropase hăt În Peru. Mi-a dat-o la prețu dă cost și-acu io o țiu În al treilea saltar dă la birou meu particoler. — O pumita? s-a mirat Pumita. — Chiar așa, a zis Anglada. Aztecii au avut presimțiri. Să nu pretindem prea mult de la ei. Oricât de futuriști vor fi fost, tot nu puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
albie de porci și i-a jurat că, dacă maltratase vreodată amorul cu el, fusese doar din pricină că tatăl lui o plătea. Ricardo și-a văzut soarta schimbată, dar tot n-a priceput. În zăpăceala acela fără margini, a avut o presimțire: s-a dus să Îi ia la Întrebări pe Dolly Sister și pe Evans; amândouă au recunoscut că până atunci Îl primiseră doar În baza Înțelegerii cu taică-său. Apoi te-a văzut pe domnia ta, Montenegro. Ai mărturisit că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate, sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky, surd la asemenea glasuri nepământești, se informează, Își pune probleme, Întreabă. Mărturisesc că pe mine mă atrage al treilea personaj: acel jemenfoutiste care părăsește cadrul istorisirii Într-o trăsură deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
quinta la măidan, unde crește Ghiță-n burdihan. Carvazică, să nu mă rătăcesc În ififleli, am ajuns la Burzaco și-am coborât fix În gară. Pă zău meu și cu mâna pă inemă că n-am avut nici baremi o presimțire că ce m-aștepta În seara aia așa năpușitoare. Mă Întrebam pă rând, da cu a mai mare ileganță, că cine mi-ar putea fredona că aici, taman În Burzaco, mandezu o să primesc miracolu care dă-l auzi te ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi stă tolăniți uneori sub perdeaua ploii. Dân cauza munților, aeru stă pă loc. O calitate dezolantă care io o zic cu cele mai vii presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca vorba asta coaptă să nu se Înfiltreze În minister. Că află și Închid consulatu, și cine știe unde mă depeșează. Fără un compatriot cu care să mă nechez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
încă o parte, nevăzută, tăcută, grea. De aceea, cu adevărat primejdioasă. Celor mai mulți dintre oameni, chiar și dintre oamenii care lucrează la noi ori cu noi n-am cum să le explic că e vorba doar de un sentiment, de o presimțire. Nici măcar nu ajunge la nivelul intuiției, asta ar fi prea mult și deja n-ar mai folosi. Atîta doar, am sentimentul, presimțirea, domnule Bîlbîie, că, dacă există o astfel de mascaradă, un asemenea carnaval, cu siguranță că în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori cu noi n-am cum să le explic că e vorba doar de un sentiment, de o presimțire. Nici măcar nu ajunge la nivelul intuiției, asta ar fi prea mult și deja n-ar mai folosi. Atîta doar, am sentimentul, presimțirea, domnule Bîlbîie, că, dacă există o astfel de mascaradă, un asemenea carnaval, cu siguranță că în același timp, din aceeași cauză, se alcătuiește încet, dar sigur o tragedie. Întîi am vrut să spun o dramă, însă n-am reușit. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trecut fără nici un eveniment. Desigur, o dată cu apropierea toamnei se simțea pe ulițe, în case, prin vii un fel de freamăt, fără să-și dea seama de ce, oamenii se simțeau îngrijorați, o tulburare, plăcută ce-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind cu motorașul pe deasupra așezării, dar atît. Radul Popianu își făcuse un plan secret, planul " A", pe care urma să-l pună în aplicare în cazul cînd prințul ar fi apărut la orizont. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să folosească deducției sale. Leonard Bîlbîie și el însuși. Doar ei doi. A simțit un început de durere în vîrful degetelor, era aidoma celei pe care o avusese de fiecare dată cînd s-a înhămat la vreo misiune riscantă, o presimțire a primejdiei. "Hai, hai, nu te prosti, domnule Mihail, s-a dus baba cu colacii, nu mai ține pielea la tăbăceală", a mormăit și apoi a tresărit auzindu-și propria voce răsunînd în încăpere. "Frumos, ai început să vorbești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]