1,376 matches
-
așteptat ca dacă A, să nu aibă loc și B" - dar utilizarea în exces, până la "tocire", dovedește că atare expectație poate fi ignorată (anulată de facto). 4.1.3. Se va observa că prezența, în virtutea realizării unui conector, a unei presupoziții (și a implicaturii convenționale respective) sau a unei implicaturi conversaționale generalizate nu reclamă cu necesitate preexistența asumpției respective în universul de expectații al alocutorului: aceasta are de ales între a le rejecta (cu efectele amintite mai sus) sau a și
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
a pățit nimic, distanța inferențială e minimă: în universul de opinii al oricărui vorbitor este de așteptat să preexiste o opinie ca " Atunci când mașina se rostogolește, e foarte probabil ca ocupanții să se accidenteze grav", deci adecvarea mesajului este asigurată (presupoziția asociată lui dar, AB este satisfăcută pragmatic fără nici un calcul inferențial, iar aserțiunea, A∩B, o contrazice, conform tiparului logico-semantic al conectorului). În schimb, în (1) A fost profesoară, dar a devenit una din cele mai de succes femei
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
o profesie intelectuală sunt rareori asociate cu aptitudini care garantează succes social. Așadar, un profesor are foarte mici șanse să aibă succes social, fie prin profesia proprie, fie prin reușita în vreo altă profesie", expectație calculată care satisface, în sfârșit, presupoziția asociată adversativului dar și justifică utilizarea acestuia într-un enunț a cărui aserțiune infirmă atare expectație. În mod analog poate fi estimată distanța inferențială în cazul implicaturilor conversaționale generalizate. Un enunț de tipul E nu numai frumoasă, ci și foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
impune un efort de interpretare (cost de prelucrare a informației de către alocutor) mărit; acesta este efectul caracterului marcat pragmasemantic al unui enunț. 4.3. Atât augmentarea efortului de interpretare printr-o distanță inferențială mărită, cât și cea prin impunerea unei presupoziții în contexte în care aceasta nu e efectiv preexistentă în universul de opinii (expectații) comune interlocutorilor (vezi supra, 3.1.3), reprezintă o intensificare a funcției conative 7 a mesajului: alocutorului i se cere, implicit, să-și modifice opiniile (prin
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
contexte în care aceasta nu e efectiv preexistentă în universul de opinii (expectații) comune interlocutorilor (vezi supra, 3.1.3), reprezintă o intensificare a funcției conative 7 a mesajului: alocutorului i se cere, implicit, să-și modifice opiniile (prin acceptarea presupoziției propuse) și/sau să-și asume un efort de prelucrare mai mare dacât în cazul mesajului nonmarcat pragmasemantic. Nu sunt singurele modalități prin care funcția conativă poate fi accentuată: schimbarea perspectivei asupra stării de lucruri codificate în enunț, de la o
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
condițiile enumerate, iar acestea par a epuiza lista ipotezelor posibile, ceea ce contrazice expectația interlocutorilor, în ambele lecțiuni. Așa stând lucrurile, structurile condiționale în cauză devin asemănătoare 7, din punct de vedere logico-semantic și pragmatic, celor concesive (în care aserțiunea contrazice presupoziția, universul asertiv infirmând parțial universul opiniilor prealabile aserțiunii). Aceasta este una dintre sursele procesului de hibridizare în care intră structurile "condiționalului indiferenței": convertirea condiționalului disjunctiv la o formă metisată de concesiv, pentru care selectează două dintre procedeele sale de construcție
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Pentru analiza logică a unor astfel de conectori, vezi Vasiliu (1978), Manoliu-Manea (1993). 2 Ne vom ocupa numai de acei conectori dintr-o clasă de conectare pentru care fenomenele avute aici în vedere se verifică. * Utilizăm simbolurile: (α) - aserțiune, (π) - presupoziție 3 Nu intră aici în discuție cele două tipuri de dacă cu funcție de tematizare − cf. GALR II: 917−918, nici celelalte tipuri de dacă noncondițional - cf. GALR II: 645, 650. 4 Cf. Grice (1981). 5 Interpretarea ca implicație strictă se
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
restrictive (engl. restrictive focus particles − König 1991) sau modificatori ai focusului (engl. focusing modifiers - Pullum, Huddleston 2002). Focusul este reprezentat, în această accepțiune 5, de constituentul frastic pe care aceste unități îl modifică. Particula focală are proprietatea de a introduce presupoziția existenței unui set de alternative (Geurts, van der Sandt 2004: 15-21) din care, prin intermediul modificatorului, se izolează un singur component pentru care propoziția este adevărată. În exemplul Numai/doar Maria și-a pierdut portofelul, focusul este reprezentat de constituentul Maria
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
existenței unui set de alternative (Geurts, van der Sandt 2004: 15-21) din care, prin intermediul modificatorului, se izolează un singur component pentru care propoziția este adevărată. În exemplul Numai/doar Maria și-a pierdut portofelul, focusul este reprezentat de constituentul Maria, presupoziția este "Maria și-a pierdut portofelul", iar setul de posibilități, paradigma din care este selectat acest constituent, este dedusă contextual sau cunoscută de către participanții la actul comunicării ("Maria și ceilalți prieteni care se aflau la cumpărături"). În procesul de decodificare
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
une bonne partie de ce qui est communiqué ne rentre pas dans le moule propositionnel” . De ce trebuie studiat contextul? Pentru că, de regulă, ceea ce se dorește a se comunica cu adevărat se află printre și dincolo de rânduri, În implicații, În așteptări, În presupoziții, În prejudecăți etc. Referindu-se la contextul hermeneutic văzut din perspectiva lui Heidegger, Dilley afirmă: “Cuvintele la Heidegger trimit spre ceva care există dincolo de ele, spre ființă, care trebuie interpretată ca existând În afara textului” <ref id = "6"> Dilley 1999, p.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
suficient pentru obținerea semnificației literale a unui cuvânt care este parte a propoziției. 2.1.2. Textul/discursul - context pentru cuvânt, expresie, propoziție În Încercarea de a explica semnificația unor fenomene lingvistice cum ar fi referința definită și anaforică, elipsa, presupoziția, comentariile eliptice, pronominalizarea ș.a., cercetătorii au fost nevoiți să depășească granițele propoziției. Așa cum am văzut Într-unul din exemplele mai sus menționate, contextul la nivelul propoziției poate să nu conțină informațiile necesare dezambiguizării semnificației unui cuvânt sau expresii. În aceste
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o componentă a contextului psihologic, adică un set de ipoteze pe care interpretul le are stocate În memorie și pe care le poate accesa, mai ușor sau mai greu, În funcție de fiecare text pe care Îl supune interpretării. 2.1.4. Presupoziția - context lingvistic? Era foarte ușor să mințim În continuare. Din poziția de ministru al Finanțelor, vă spun că am fi putut să mințim vreo șase luni, am fi putut să ne mai Împrumutăm vreo șase luni, am fi putut să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ministrului de finanțe, mesajul principal receptat a fost altul: Până acum, guvernul ne-a mințit. De unde rezultă această interpretare? Din același text și același context lingvistic. Explicația acestui fenomen, aparent ciudat, devine mai simplă dacă facem apel la conceptul de presupoziție. Teoria presupoziției este prea complexă și specializată ca să fie abordată exhaustiv Într-un asemenea studiu. Perspectivele din care presupoziția este, În general, analizată sunt: a uzului obișnuit; logică; lingvistică/semantică și pragmatică. În acest capitol de analiză ne interesează doar
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
finanțe, mesajul principal receptat a fost altul: Până acum, guvernul ne-a mințit. De unde rezultă această interpretare? Din același text și același context lingvistic. Explicația acestui fenomen, aparent ciudat, devine mai simplă dacă facem apel la conceptul de presupoziție. Teoria presupoziției este prea complexă și specializată ca să fie abordată exhaustiv Într-un asemenea studiu. Perspectivele din care presupoziția este, În general, analizată sunt: a uzului obișnuit; logică; lingvistică/semantică și pragmatică. În acest capitol de analiză ne interesează doar modul practic
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Din același text și același context lingvistic. Explicația acestui fenomen, aparent ciudat, devine mai simplă dacă facem apel la conceptul de presupoziție. Teoria presupoziției este prea complexă și specializată ca să fie abordată exhaustiv Într-un asemenea studiu. Perspectivele din care presupoziția este, În general, analizată sunt: a uzului obișnuit; logică; lingvistică/semantică și pragmatică. În acest capitol de analiză ne interesează doar modul practic În care operează presupoziția lingvistică/semantică. Așa cum rezultă din enunțul de mai sus, În același text, există
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și specializată ca să fie abordată exhaustiv Într-un asemenea studiu. Perspectivele din care presupoziția este, În general, analizată sunt: a uzului obișnuit; logică; lingvistică/semantică și pragmatică. În acest capitol de analiză ne interesează doar modul practic În care operează presupoziția lingvistică/semantică. Așa cum rezultă din enunțul de mai sus, În același text, există două semnificații literale diferite, ca și cum, În același text, ar exista două texte diferite. Intuitiv, observăm următoarele: prima semnificație (Guvernul nu ne va mai minți...) pare a fi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
natura celei existente Între un stimul/eveniment aflat În prim plan și un fundal. Informația nouă, asertată, prim-planul se clădește pe informația veche, care se constituie Într-un fundal. Cea dintâi, aserțiunea, nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică/semantică, În Dictionnaire d’analyse du discours: „ presupozițiile
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nouă, asertată, prim-planul se clădește pe informația veche, care se constituie Într-un fundal. Cea dintâi, aserțiunea, nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică/semantică, În Dictionnaire d’analyse du discours: „ presupozițiile sunt tipuri speciale de conținut Înscrise În enunțuri. Ele au următoarele caracteristici: 1) Corespund unor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fundal. Cea dintâi, aserțiunea, nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică/semantică, În Dictionnaire d’analyse du discours: „ presupozițiile sunt tipuri speciale de conținut Înscrise În enunțuri. Ele au următoarele caracteristici: 1) Corespund unor realități cunoscute deja de către receptor (...), și constituie un fel de temelie pe care se
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică/semantică, În Dictionnaire d’analyse du discours: „ presupozițiile sunt tipuri speciale de conținut Înscrise În enunțuri. Ele au următoarele caracteristici: 1) Corespund unor realități cunoscute deja de către receptor (...), și constituie un fel de temelie pe care se eșafodează ceea ce este asertat... . 2) Nu sunt afectate de negație”” <ref
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
2002, p. 468 </ref> (traducerea mea). Foarte utilă, din perspectiva Înțelegerii raporturilor dintre cele două entități, este abordarea lui Ducrot. El identifică trei componente semantice ale unui enunț: ceea ce este spus, ceea ce este presupus și ceea ce este subînȚeles. Pentru Ducrot, presupoziția este ceva „comun a două personaje care dialoghează,...; obiectul unei complicități ... ce leagă participanții la actul de comunicare” <ref id = "24" > Ducrot 1984, p. 20 </ref>. Raporturile existente Între spus/asertat, presupus, și subînȚeles sunt explicitate de Ducrot prin raporturile
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a fost niciodată introdusă Înainte de producerea actului de enunțare (...), ea Încearcă Întotdeauna să se situeze Într-un trecut cunoscut...” <ref id = "25" > Idem </ref>.. În cadrul unei scheme de interpretare a unui enunț, care are două componente, lingvistică și retorică, semnificația presupoziției este considerată ca aparținând celei dintâi, ea fiind considerată a fi o semnificație literală <ref id = "26" > Ibid., p. 13 </ref>., pentru că este “Înscrisă În limbă” <ref id = "27" > Ibid., p. 25 </ref>.. Ducrot conferă presupoziției un rol important În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
lingvistică și retorică, semnificația presupoziției este considerată ca aparținând celei dintâi, ea fiind considerată a fi o semnificație literală <ref id = "26" > Ibid., p. 13 </ref>., pentru că este “Înscrisă În limbă” <ref id = "27" > Ibid., p. 25 </ref>.. Ducrot conferă presupoziției un rol important În manipularea interlocutorului; ea „angajează responsabilitatea” locutorului „chiar dacă, ..., locutorul Încearcă să Împărtășească această responsabilitate cu interlocutorul, deghizând ceea ce spune sub aparența unor cunoștințe comune” <ref id = "28" > Ibid., p. 21 </ref>.. Prin acceptarea a ceea ce este asertat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de natură lingvistică/semantică) sunt adevărate. Acest fapt capătă o importanță deosebită În comunicarea reală, În dialogul public, În special, fiind un mijloc frecvent utilizat de oamenii politici În manipularea interlocutorilor și a opiniei publice. Din punct de vedere comunicațional, presupoziția este „locul de dezbatere și de confruntare a subiectivităților” <ref id = "29" > Ibid., p. 30 </ref>.(traducerea mea). Presupoziția, prin caracterul ei insidios, modifică, deseori, raporturile dintre vechi și nou, dintre asertat și presupus. Ceea ce În mod normal constituie context
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
special, fiind un mijloc frecvent utilizat de oamenii politici În manipularea interlocutorilor și a opiniei publice. Din punct de vedere comunicațional, presupoziția este „locul de dezbatere și de confruntare a subiectivităților” <ref id = "29" > Ibid., p. 30 </ref>.(traducerea mea). Presupoziția, prin caracterul ei insidios, modifică, deseori, raporturile dintre vechi și nou, dintre asertat și presupus. Ceea ce În mod normal constituie context, poate deveni element de prim plan. Aceasta depinde, așa cum vom vedea În subcap. 4.3., de raporturile de pertinență
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]