3,388 matches
-
siluetele femeilor, pentru a simula mai apoi indiferența și demnitatea de gheață. Îmi spuneam la început că în acea galerie de artă, o astfel de exagerare a sentimentelor încercate sau simulate ținea de căldura plastică, așadar senzuală, a operelor expuse. Presupunere greșită, căci tablourile erau toate de o geometrie dezincarnată și rece, sculpturile, cuburi suprapuse și cilindri trunchiați, păreau goale pe dinăuntru, în pofida greutății bronzului. Am atribuit atunci acele reacții excesive schizofreniei orașului tăiat în două părți, precum două emisfere ale
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
probleme-cheie și exemple importante pentru a demonstra că, departe de a se baza pe o evaluare „obiectivă” și apolitică a realității, teoretizarea și practica politicii externe se bazează pe interpretări particulare ale relațiilor internaționale. Acest capitol a pus În discuție presupunerile ontologice pe care se bazează practica politicii externe, deseori prezentată de politicieni ca fiind „naturală”. Nu În ultimul rând, studiul de față este o invitație la reflecție informată asupra modurilor În care aceste presupoziții și prejudecățile ce le Însoțesc pot
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pentru că el Înțelege numai prin conștiința reflexivă, care-i revelează această stare. Viața este existență, iar dacă după moarte sufletul persistă, putem vorbi despre o postexistență sau despre o experiență de dincolo de moarte. Dar aceasta nu este decât o simplă presupunere, care nu a fost confirmată. O dublă existență În trup și În afară de trup rămâne o simplă reprezentare imaginară. Refuză oare Eul moartea, pentru că este ancorat prin trup În viață, sau o acceptă, pentru că știe că dincolo de viață, de realitatea lumii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o etapă de „negociere”, În care persoana caută să-și justifice faptul că trebuie să moară și să accepte acest aspect ca pe o necesitate. Împăcarea cu soarta cuprinde În sine speranța unei alte perspective pentru individ, dincolo de moarte. Această presupunere atenuează frica de moarte, ca traumatism psihomoral. Dorința de a muri este Însă o opțiune, un act de decizie premeditat, pe care persoana Îl pregătește. Prin această hotărâre, individul se ridică deasupra propriului său destin. Hotărându-și singur termenul propriei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cazurile ascunse care, dintr-un motiv sau altul, au scăpat investigației noastre. În acest studiu, am analizat și efectul moderator al unor variabile sociodemografice (precum statutul ocupațional al părinților, vârsta acestora sau statutul marital) asupra prevalenței alcoolismului. Am pornit de la presupunerea că anumite circumstanțe sau anumite situații familiale favorizează creșterea consumului de alcool. Astfel, în cazul în care unul sau ambii părinți nu mai au un loc de muncă (sunt șomeri, pensionari sau pur și simplu nu lucrează), există o disponibilitate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
T. Vârgolici, D. Almaș, „Un om în furtună”, GL, 1965, 16; Magdalena Popescu, „Viața-i frumoasă”, GL, 1968, 27; Costin Tuchilă, Dumitru Almaș, „Oana”, „Viața militară”, 1987, 3; Gh. Bulgăr, Romanul istoric de azi, RL, 1987, 25; Aurel Leon, Între presupunere și certitudine, CRC, 1988, 11; Cândroveanu, Lit. rom., 49-53; Dicț. scriit. rom., I, 57-59; Mihai Mancaș, Amicus Plato..., „Asachi” (Piatra Neamț), 2000, 133; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 683; Constantin Pangrati, Actualitatea legendei istorice, „13 Plus”, 2000, 12. E.M.
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
mai accentuat pe fondul închis al holului. Mă plimbam încet, fără scop, admirând noaptea și giulgiul ei tăcut. Hoinăream pe holul etajului doi gândindu-mă la diverse lucruri. Epoca în care trăiam era principalul subiect. Mă bântuiau apoi întrebări și presupuneri cu privire la conținutul lăzilor pe care trebuia să le primim dimineață. Mă întrebam dacă comportamentul Anei avea vreo legătură cu evenimentele recente sau dacă aveau să se întâmple și dacă n-am fi pornit răzmerița. Încercam să-mi închipui posibile mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aceeași cameră cu el. Iar el trebuie să repete de nenumărate ori un nume identic cu acela al victimei sale. La hoteluri, toate legăturile telefonice se fac prin centrală. Și trebuie luată În calcul și prezența soția lui, e o presupunere plauzibilă. E periculos să telefonzi de la o cafenea, dintr-un bar, unde poți fi auzit. Dacă aș fi În locul tău, Lecoeur, aș pune niște oameni să supravegheze cabinele telefonice. — Dar acum a reușit să vorbească cu Francine Lange! — Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vorbe, nici tânărul Nishi nu puteau să-l contrazică pe Matsuki în judecata lui temeinică. Însă, deși uimiți, cei trei simțeau cum îi ustură pe gât ceva cu neputință de înghițit. Tanaka nu se mai putu stăpâni: Toate astea sunt presupuneri de-ale tale... Bineînțeles, sunt presupunerile mele. Nu cred nici o iotă! — Poți să-mi dai dreptate sau nu, după cum dorești, se avântă din nou Matsuki. Dar trebuie să le spun ceva seniorului Hasekura și lui Nishi. Nu vă lăsați păcăliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-l contrazică pe Matsuki în judecata lui temeinică. Însă, deși uimiți, cei trei simțeau cum îi ustură pe gât ceva cu neputință de înghițit. Tanaka nu se mai putu stăpâni: Toate astea sunt presupuneri de-ale tale... Bineînțeles, sunt presupunerile mele. Nu cred nici o iotă! — Poți să-mi dai dreptate sau nu, după cum dorești, se avântă din nou Matsuki. Dar trebuie să le spun ceva seniorului Hasekura și lui Nishi. Nu vă lăsați păcăliți de înverșunarea lui Velasco! De veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din piață erau și unii care purtau sombreros și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
această persoană se alăturase acum zecilor de mii de oameni dispăruți În Birmania“ și că spera ca persoana respectivă să nu sfârșească precum ceilalți: să aibă „o soartă de nedescris“. În mod firesc, toate acestea au declanșat o isterie de presupuneri despre cine ar putea fi acest activist, iar cei interesați și Îngrijorați de acest lucru nu erau doar telespectatorii internaționali ai GNN, familiile prietenilor mei și guvernul american, dar și regimul militar din Myanmar. Cine era acest tulburător al ordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu au fost intervievate decât câteva femei. Motivul principal - s-a dovedit a fi foarte greu să le identificăm numai după nume. Apoi, cred că femeile tinere și nemăritate au un sentiment de repulsie față de interviuri. Nu este decât o presupunere personală. Unele au răspuns cererii noastre, în ciuda opoziției venite din parte familiei. Cu toate că au fost cam 3.800 de victime (conform declarațiilor oficiale), noi am convins aproximativ 60 să coopereze cu noi. Asta a durat mult timp și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
capătul peronului pentru ca, atunci când un călător îl anunța: „E un obiect suspect în metrou“, să poată acționa cât mai repede. Cred că Takahashi a luat singur pungile din metrou și le-a scos afară. Nu am văzut. E doar o presupunere personală. El se afla cel mai aproape. Pe peronul opus se afla un coș de gunoi. Presupun că Takahashi a luat ziarele de acolo și a șters cu ele pe jos. Hishinuma i-a spus conductorului că va face curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Toți sunt singuri. În societate, apar tot felul de discriminări. De exemplu, discriminări de ordin psihic. Sunt mulți care ascund faptul că au fost victime ale atacului. Așa cum au făcut și supraviețuitorii atacului cu bombă atomică. Nu e decât o presupunere personală. Eu o corelez cu noțiunea de „impuritate“ din societatea japoneză. În trecut, dacă cineva intra în contact cu moartea sau cu o catastrofă, era considerat o persoană „murdară“. Tradiția spunea că aceasta trebuie izolată. Era o necesitate a acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru intoxicație cu cian. Și-au revenit. În toate situațiile cianul s-a înmulțit în sânge. Avem informații că la persoanele decedate s-a descoperit o cantitate mare de acetonitril în organele interne. Ceea ce vă spun acum e o simplă presupunere. Dacă s-ar fi amestecat sarinul cu acetonitril, nu s-ar fi evaporat încet; gazul sarin pur s-ar fi evaporat mult prea repede din pungă și i-ar fi omorât imediat. Pe la 11.00 am aflat de la televizor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au acționat în atacul cu sarin de la metrou erau niște oameni stăpâni pe sine - asta am vazut-o cu ochii mei. Erau oameni cu păreri proprii și nu se jenau să le spună în gura mare. Am ceva îndoieli în privința presupunerii dumneavoastră. Când mă gândesc cum erau acești oameni când i-am cunoscut, nu pot să-mi închipui sub nici o formă acest lucru. Dacă i-aș fi văzut cu ochii mei, poate aș fi crezut, dar, pentru că am văzut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urmă, va fi salvat. Era un fel de imagine religioasă. Însă realitatea nu era așa cum îmi imaginasem eu. Se pare că cel slab nu va fi salvat. Am fost dezamăgit. Pe atunci cartea Prezicerile lui Nostradamus era în vogă. Știți, presupunerea că în 1999 rasa umană va dispărea. Era o veste bună pentru mine, deoarece uram lumea. În sfera politicii Tanaka Kakuei era corupt, făcea treburi murdare, în lume funcționa principiul inegalității - cel slab nu va fi salvat niciodată. Când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu, care înainte de a intra, dorind-o, îi promisesem că vom sta patru ore împreună. Cugetam minciuna pe îndelete, și printr-o jumătate de vorbă reflectam că ceasul meu întîrzie, că timpul trece fără să ne dăm seama, că aveam presupunerea că cineva ne pândește intrarea. Plângând, Irina întîrzia pe cât putea plecarea. Când se hotăra să se îmbrace, era încovoiată ca la o veste rea. Îmi părea rău, și în stradă nu știam ce să fac ca să-i readuc veselia. Irina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană după cum muștele se delectează pe hoituri? Sau poate, neștiind încă adevărul, vreau să mai prelungesc, în închipuirea mea măcar, legătura cu Irina? Dar toate aceste sunt presupuneri, și n-aș vrea, din pricina aranjării lor una după alta, să cadă greutatea pe vreuna din ele, pe ultima, de pildă, cum e obiceiul. Eu nu voi ști niciodată de ce nu m-am dus azi la întîlnire ca să aflu adevărul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi obișnuit cu noua ei viață, cu vremea ar fi început chiar să-i placă și să se mire de vechile ei disperări, numindu-le "nebunii de copil". Dar, măcar pentru clipa aceea, a fost măreață. A stricat toată arhitectura presupunerilor mele. A arătat că eu sunt cel ușuratec, căci n-am fost în stare decât să mă zbucium. Și noua mea durere de acum, nemângâiată și, poate eternă, totuși e limpede, netedă, ca a cuiva care nu mai are nici o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adresei, o purtam cu mine multă vreme și, la urmă, după emoții prelungite, vedeam că scrisoarea era din altă parte; ceea ce știam de la început, de altminteri. Dar niciodată n-am avut voința să privesc scrisoarea imediat și să simplific atâtea presupuneri inutile. De ziua mea, când îmi venea un teanc de scrisori, telegrame, cărți de vizită, iscodeam pe fiecare în parte, mă torturam pentru fiecare, și apoi, după câteva zile, după ce parveneam să citesc pe ultima, redeveneam nenorocit, cu impresia că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
explicații precise de la care aș porni. Dar Ioana nu spusese totul cum se întîmplase, sau nu mințise tot timpul, după cum remușcările sau sinceritatea o făcuseră sa spuie adevărul, sau să mintă. Și astfel, am o mulțime de adevăruri și de presupuneri pe care nu le pot îmbina, sau îmbinîn-du-le dau naștere la o construcție arbitrară, ridicolă pentru orice om normal. Într-o zi, când, după ce-i luasem o mulțime de detalii îngrozitoare, Ioana a început o frază cu: " Cînd mă săruta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu: " Cînd mă săruta", iar eu am întrerupt-o: "Te săruta des?". "În fiecare zi, cum s-ar fi putut altminteri?", am suferit îngrozitor ca și cum aș fi aflat un adevăr cu totul nou, neînchipuit, și m-am convins că toate presupunerile pe care le făcusem erau prea la suprafață în comparație cu realitatea. Mai târziu, când i-am spus Arabellei tragedia noastră, fiind siguri de discreția ei și de seriozitatea cu care ne asculta, ea a întrebat pe Ioana: "De ce i-ai spus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dor de noi pentru o clipă și apoi se duce iar pe plajă, prin apă, impregnați de atmosfera miraculoasă ce ne împresoară, de marea în perpetue transformări), schimbând împreună, amestecat cu fericire sau desperare, momente din trecut și prezent sau presupuneri pentru viitor, începe viața mea de om singur pe lume. Mai întîi merg cu Ioana la izvor să mai beau, pentru ultima oară pentru ziua aceea, apă proaspătă. Plimbare în noapte, de-a lungul mării, prin micul port în întuneric
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]