1,686 matches
-
inferioară a corpului i se arcuia precum coada unui crocodil. Și apoi spuse ceva, fără ironie. Înfocat, Îmi șopti: ― Chiar sunt Înnebunit după tine. Buzele Îi coborâră, căutându-le pe ale mele. Limba Îi pătrunse Înăuntru. Prima penetrare, care o prevestea pe următoarea. Dar nu acum, nu de data asta. ― Oprește-te, i-am spus. ― Ce? ― Oprește-te. ― De ce să mă opresc? ― De aia. ― De ce de aia? ― Pentru că nu te plac În felul ăsta. Se ridică. De parcă ar fi fost tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în urmă. Și-a dat seama că unirea globului pământesc sub o singură conducere prezintă mai multe avantaje decât dezavantaje. Felix Amadeo a reușit la o vârstă destul de mică, douăzeci și patru de ani, să construiască un imperiu economic ce avea să prevestească lumii despre planurile sale. A reușit în mai puțin de doi ani să facă lumea și guvernele dependente de afacerile pe care le desfășura. Dintr-o singură ramură economică, s-a extins și pe altele, creându-și posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
profesor și a început să pălăvrăgească și să se laude cu planul lui de lecție. Zece minute. Nici un profesor nu întârzie atât de mult. Niciodată. Un sfert de oră... Ceva trebuie să se fi întâmplat. Jumătate de oră. Liniștea care prevestea testul s-a preschimbat acum într-una tensionată. Toată lumea se aștepta ca profesorul să intre în ultimele zece minute din oră și să anunțe lucrarea de o oră în doar câteva minute. Timpul a trecut și temerea colegilor mei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu mine până acum. Stăteam așezat pe acoperișul înclinat al școlii. Deși vântul adia, frunzele copacilor stăteau nemișcate, iar vorbele păreau a nu ști să meargă mai mult de câțiva metri. Era o apăsare nefirească asupra naturii. O presiune ce prevestea că nimic bun se abătea asupra noastră. Vladimir nu părea deranjat de acest lucru, dar eu știam că, într-un fel sau altul, furtuna care va veni va avea legătură cu mine. Îi simțeam puterea care se acumula și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ajunse în dreptul ușii care dădea afară exact în momentul în care aceasta se deschise pe neașteptate și înăuntru se prăbuși un Sergiu Sergheiov care respira cu greu. În urma sa se mai trântiseră doi pe podea, iar ușa se izbi prevestind nimic bun. Cei care mai erau pe holuri au venit îngrijorați la cei trei care stăteau în patru labe pe pardoseala colegiului trăgându-și sufletul. De ce naiba a trebuit să alergăm așa? Dumnezeule, credeam că mor pe ultima sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-l slăbească pe Trio din ochi: — De ce? Fulcinius nu are răspuns. — Așa crezi că se comportă un om care se simte vinovat? — Nu... Împăratul conchide satisfăcut: — Asta dovedește că omul este curat ca lacrima! Blândețea din glasul său nu-i prevestește nimic bun lui Trio Fulcinius. — Uită-te la cei cărora conștiința le reproșează fapte rele: dacă-i ataci se prefac indignați... chiar dacă se știu de mult angajați pe drumul viciului... Fulcinius încuviințează, căci nu are încotro. Pe când Libo tace. Chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu putere. Nu l-a văzut însă ajungând în vârf. Imaginea s-a destrămat și a auzit o voce ce striga și ble stema de sub mormânt. Își dă seama că mâinile îi tremură vizibil. Și le încleștează. Ce o mai prevesti și asta? După ce s-a scuturat ca de friguri, acum o încearcă o amorțeală din cap până-n picioare. Măcar de data aceasta sper că n-ai să mai fugi de el? hârâie Agrippina către ea. Glasul Vipsaniei tremură: — De cine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca și mitocănia sa sunt pe cât de bine-cunoscute, pe atât de imprevizibile. — Am ve... venit să simt pulsul vieții literare, glumește în con tinuare hâtru. Își permite câteva clipe să le studieze trăsăturile și adaugă cu o amabilitate care nu prevestește nimic bun: — To... tocmai lucrez la o apologie a lui Ci... Cicero împotriva cărții lui Ga... Gallus. Trăsăturile celor din jur înțepenesc. Se preface că nu observă și zâmbește larg: — N... n a publicat-o încă, dar am ascultat destule
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ansamblu. Deși cele cinci personaje sunt diferite în gândire în anumite situații, datorită concepțiilor imprimate în personalitățile lor, ele se armonizează ca și tot unitar, grație faptului ca fac parte din aceeași clasă, primesc „botezul” de la Harap-Alb, simbolizează profeți, ce prevestesc viitorul, și au funcții bine stabilite de adjuvanți în basm. Astfel, uriașii din opera lui Ion Creangă, portretizați sumar, cu nume cu sonoritate (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări Lăți-Lungilă) și cu capacități extrasenzoriale, sunt mărci ale utilizării comicului în Povestea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
cu apă dintr-o găleată. Avea părul împletit și nasul cârn. Când Nishi strigă tare „Japones” se întoarse spre ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se abătuse asupra lor ca și cum ar fi fost armata Bai pornită pe urmele lor. Heidi a Împărțit cremă cu hidrocortizon. Era oricum prea târziu pentru DEET1. Bennie era epuizat. Umerii Îi atârnau greu. Era oare un semn de rău augur prevestind cele ce vor urma? Oare ceilalți credeau că era numai vina lui pentru că alesese un ghid prost? Se străduia așa de tare ca totul să iasă perfect, făcea lucruri de care ei habar n-aveau! Și acum, În loc de mulțumiri, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Lisabonei o mulțime înnebunită de entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-adevăr ca o monarhie fără monarhiști, pierind obosită, dezgustată, lovită în însuși centrul ființei sale. V. "BALBURDIA SANGUINOLENTE" Scriitorul Eça de Queiroz prevestise, cu mulți ani înainte de izbucnirea revoluției, că Republica va fi o "dezordine sîngeroasă" (balburdia sanguinolente). Nu se înșelase. Un sfert de veac de agitație, conspirații și retorică revoluționară, crease o stare de spirit pe care nici un regim nu o putea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ciclon și un cronometru". Machado dos Santos îl demască drept "cel mai îndrăzneț, mai inept și mai imoral dintre toți tiranii". Iar tribunul poporului, José Antonio de Almeida, aflat curând după izbânda republicană în luptă deschisă împotriva lui Afonso Costa, prevestea că "va fi osândit pentru totdeauna la muncă silnică, în galerele istoriei". Adevărul este că Afonso Costa izbutește să rupă unitatea partidului republican și să dobândească, de partea lui, majoritatea parlamentarilor. Curând ajunge omul cel mai puternic și cel mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită a pădurilor ce îmbrăcau malul celălalt, urcând până la vârfurile munților, deasupra cărora se îngrămădeau nori de furtună. întorcându-se, îl văzu pe Odolgan cum se apropia cu repeziciune și își scotea deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă lămurit; însă Balamber se întrebă dacă nu cumva - întrucât luptase în armată și avusese, cu siguranță, contact cu mercenarii huni - bătrânul călugăr nu era în măsură să-i înțeleagă dialectul; într-adevăr, sprâncenele lui Canzianus se încruntau deja, neliniștite, prevestind un protest energic. Ei și: cu atât mai rău! — Femeile lăsați-le în pace! Pe toate! Am vorbit limpede? Luați, în schimb servitorii și câțiva oameni mai robuști ca să facă muncile din tabără și să încarce carele și duceți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în depărtare, pe câmpia unduitoare, presărată de mici cătune abandonate și întreruptă din loc în loc de pâlcuri de copaci, putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care turnurile în parte prăbușite ale cetății Vesontio împungeau cerul. Un arc de dealuri joase și împădurite anunța cotul râului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după aceea, Sebastianus coborî din nou în stradă împreună cu Dubritius și Rutilius, care trebuia să-l acompanieze la Sangiban. De îndată ce se regăsi în haosul pieței aglomerate, îl văzu venind spre el pe Vitalius, cu o expresie de alarmă ce nu prevestea nimic bun. — Eminentissime... se bâlbâi, aruncând o privire nesigură către Dubritius, Etbinus, băiatul acela care era cu noi... — Da, ce e cu el? Vitalius înghiți în sec. — Păi... a dispărut. — Cum dispărut? Ce înseamnă dispărut? O fi pe-aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cei nenăscuți, care mișunau prin tot locul. Oamenii se obișnuiseră atât de mult să trăiască În acest haos, Încât nimic nu mai mira pe nimeni. Chiar și apariția Extratrestrului fu privită ca un fapt obișnuit. De altfel, babulea Tatiana o prevestise cu mult timp Înainte de moartea sa. „Va veni aici cineva de pe altă planetă și vă va cere pământ și apă. Va aduce cu el și un hrisov pe care Îl veți semna cu propriul vostru sânge...“. Ascultând-o cum bodogănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și un hrisov pe care Îl veți semna cu propriul vostru sânge...“. Ascultând-o cum bodogănea de una singură prin casă, Mașa o luă peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avea credință și se Închina lui Dumnezeu. Între acum și atunci, În acest sens, aproape că nu e diferență. - Luați, vă rog, și o bucățică de sălămior, Îl Îmbie Mașa, văzându-l Încruntat și ambalat În această discuție care nu prevestea nimic bun. Sau serviți măcar un ou... - Nu te deranja, Mașenca, spuse vizitatorul. Dacă o să mi se facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din pricina alcoolului băut, căuta să-și arate cerbicia. „Să presupunem, conchise acesta, că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita cu un ochi Încruntat la Ippolit, dezgolindu-și cu un rânjet dintele de platină. Pe Subotin Îl apucă transpirația. Veselia nevestei nu prevestea nimic bun. „Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin câteva balansări precaute observând’o cu atenție mărită. Cum nimic nu se Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din urmă pe cei trei colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În zăpadă, dovadă a gerului cumplit ce prevestea o iarnă nu tocmai ușoară. Scoase batista ștergându-și fruntea, grumazul și subțiorile de transpirație; Se simțea slăbit, ar fi preferat să se lungească pe luciul gheții să gândească la liniștea Înghețată a mediului Înconjurător, la starea sănătății lui! Simțindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]