872 matches
-
binefacerile aduse dușmanilor acestuia din urmă. Însă în scurt timp regele este asasinat de unul din fiii săi care îi succede, iar cu administrarea tezaurului regatului este numit chiar Ahiacar, nepotul lui Tobit. La masa festivă ocazionată de reîntorcerea din pribegie, Tobit continuă binefacerile și înmormântează, conform doctrinei evlavioase evreiești, un condamnat la moarte din neamul său israelit. Rămas orb datorită faptului că niște vrăbii "au lăsat necurăție" în ochii lui, Tobit rămâne sub îngrijirea lui Ahiacar. Ajuns la limita sărăciei
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
secolul al XVIII-lea, cănd - dupa răscoală țărânilor conduși de Horia, Cloșca și Crișan (1784) - întreaga Transilvanie era în zbucium. Unii răsculați au plătit cu viața, alții n-au vrut să sufere persecuțiile grofilor și ale nemeșilor, luând astfel calea pribegiei peste munți, ajungând și pe teritoriul moșiei Mănăstirii Neamțului din Depresiunea Pipirigului. Un document oficial privind existența unei populații pe actuala arie a comunei Pipirig, este "Catagrafia Moldovei" din anii 1772 - 1773 în care sunt menționate 38 de case sau
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
Grigore Manoilescu, care au primit pedeapsa cu moartea. Aflat în exil, Grigore Manoilescu nu a mai reușit niciodată să-și revadă familia. Va fi numit Director al Institutului Român de la München, înființat în 1953. De asemenea, va înființa editura "Cartea pribegiei", în Buenos Aires, care va tipări o parte din cărțile sale. Se stinge din viață la Madrid, în 1963.
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
ocazia cărora, este poruncit ca întreg poporul să făcă pelerinaj la Ierusalim. Este o sărbătoare a recoltelor, și de recunoștință, care se ține după încheierea secerișului, și după culesul roadelor de toamnă, în amintirea celor patru zeci de ani de pribegie în pustie. Sărbătoarea ține șapte zile, începând cu o zi de odihnă - în ebraică „Yom tov” (zi bună) - când muncile sunt interzise, apoi este urmată de zilele intermediare „Hol hamoéd” și se încheie tot cu o zi de odihnă „yom
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
a numit "Imam" (cap) pe toți istoricii. Informații despre viața lui sunt foarte puține. Din scrierile sale, putem concluziona că Al-Masudi sa născut în Bagdad. Provenind de la urmașii lui "Abdallah Ibn al-Mas'udi" - companion al profetului Mohamed. După ani de pribegie stabilit la Damasc, dar doi ani mai târziu sa mutat la Al-Fustat, unde a scris ""Cartea de indicații și observații"". Al-Masudi, în călătoriile sale a vizitat diferite provincii ale Califatului Abbasid, India, Caucaz, regiunile riverane ale Mării Caspice, în Siria
Al-Masudi () [Corola-website/Science/325661_a_326990]
-
turn central și cu clopopotniță aparte, cu interiorul pictat pe pânză de in în ulei de câtre frații Tomovici din Piatra Neamț. În primele zile din Primul Război Mondial, detașamentele armatei austro-ungare au jefuit și au incendiat biserica, oamenii plecați în pribegie neputând salva nimic. După război a fost înjghebat un mic paraclis din scândurile unei barăci. Paraclisul era lipsit complet de cele necesare celui mai simplu serviciu religios. Avea doar un singur clopot de 13 kg folosit și de școală. Actuala
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
a întors din Sicilia (potrivit cronicarului Amato), el a trecut imediat la asediul asupra Trani, ai cărui cetățeni s-au predat în mai puțin de o lună de zile, la 2 februarie 1073. Petru a fost nevoit să ia calea pribegiei, mai întâi la Corato, pe care Guiscard l-a asediat prin înconjurarea de șanțuri, turnuri de asediu și alte aparaturi pe care le utilizase și la Trani. Când Petru și Herman au încercat să intercepteze aparatele de asediu care veneau
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
de Hauteville cu prima sa soție, Muriella, probabil cel mai tânăr dintre ei, cu toate că unele surse îl rețin drept cel mai vârstnic. Șarlo a fost unul dintre fiii lui Tancred de Hauteville care, spre deosebire de frații săi care au luat calea pribegiei în sudul Italiei, a rămas alături de tatăl său, în Normandia. După o dispută cu unul dintre vecini (un nobil de la curtea ducelui Robert I de Normandia), pe care l-a ucis în urma unor insulte, Șarlo a fost exilat pentru o
Sarlo I de Hauteville () [Corola-website/Science/328214_a_329543]
-
române de către regimul Dictaturii regale din România, Manger a fost nevoit să părăsească Varșovia în 1938 și să emigreze la Paris, în Franța. Dar în 1940 Parisul nu mai era sigur pentru evrei. Poetul a fost nevoit să ia calea pribegiei - a fugit la Marsilia, apoi la Tunis și de acolo a izbutit să ajungă în Anglia, mai întâi la Liverpool și apoi la Londra. Manger a obținut cetățenia britanică și a rămas circa 11 ani în Marea Britanie (1940-1951). În continuare
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
ale Terrei - oameni, Îngeri și Săpători - egale în fața legii, Shedemei și Sufletul Suprem sabotează acțiunile oamenilor. Ei speră ca, astfel, Păstrătorul Pământului să fie nevoit să intervină direct pentru a-și duce planurile la îndeplinire. Pe Pământ, Nafaii plecați în pribegie și transformați în sclavi de către Elemaki sunt eliberați și readuși în regat, dar religia Păstrătorului se clatină și încercarea de a le acorda drepturi Săpătorilor se lovește de o reacție ostilă. Shedemei coboară pe Pământ și înființează o școală în
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
al Ierusalimului, a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea Cetățuia din Iași, în 1682, când a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „"Întâmpinare în contra primatului papei"”. În anul 1682, Mitrofan a fost ales episcop al Hușilor, iar în 1686 - cu ocazia pribegiei mitropolitului Dosoftei în Polonia, el se va refugia în Țara Românească, unde s-a aflat în slujba domnului Șerban Cantacuzino și mai apoi a lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan a devenit conducătorul tipografiei domnești din București, unde a tipărit "„Biblia de la
Mitrofan al Buzăului () [Corola-website/Science/333839_a_335168]
-
Charlie Patton, Son House, Willie Brown, Blind Lemon Jefferson ș.a. și pe forță literară a unor versuri, care îl consacrează drept unul din cei mai însemnați autori de poezie populară americană. Cântecele sale tratează mereu despre efemeritatea relațiilor dintre oameni, pribegia neîncetata și angoasele iraționale. Johnson a depășit fază folclorica simplă, folosind imagini personale în care se amestecă motive religioase, sexuale și festive, având impact asupra ascultătorului prin precizia poetica. În cântecele sale își găsește expresia un univers creativ personal, fără
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
luat cei trei copii și s-a mutat la moșia de la Mărgineni a tatălui ei. Din cei trei copii ai lui Papa și Safta Brâncoveanu, doar Constantin a avut la rândul său copii. Constantin III Brâncoveanu s-a întors din pribegie împreună cu bunica lui, care i-a acordat o atenție specială, întrucât era singurul continuator pe linie masculină al familiei. Familia Brâncoveanu a ajuns prin el (după căderea bruscă din 1714) din nou în prim-planul vieții politice. Constantin a ajuns
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
fi exprimat aceste sentimente mai intens decât membrii Misiunii Franceze, care, între 1916 și 1918, au împărtășit la Iași durerile și speranțele poporului roman”, scrie Mihai Dim. Sturdza. „A împărțit, ca un adevărat prieten, speranțele, neliniștile, lipsurile inerente zilelor de pribegie a căror pecetie arzătoare a fost păstrată în inimile noastre. D. de Saint-Aulaire ne-a dovedit că era adevăratul prieten în vremurile de reștriște”, afirma Regina Maria. „Eminescu nu e o floare rară, desfăcută aproape prin miracol dintr-o sămânță
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
a mai rămas coșmarul" (2010). În Lenore Arras, apărută în CPSF Anticipația nr. 3 / februarie 2013, un nobil își ucide soția și copiii despre care descoperă că sunt creaturi malefice. Un băiat și o fată supraviețuiesc masacrului și pleacă în pribegie. După moartea fetei, băiatul se întoarce la tatăl său pentru a o răzbuna. Pivnițele Palatului Charon a fost publicat în volumul "Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului" (2012) și relatează povestea unui preot răpit de doi bărbați și obligat să
Ceasul fantasmelor () [Corola-website/Science/333988_a_335317]
-
ai plecat... Nu-i corect!!!' sau Căpșunele, diaspora și oșenii Stimate domnule, Vă răspund la scrisoarea dumneavoastră publicată Da, unii români, unii oșeni, au plecat din țară acum mulți ani la cules de căpșune. Unii dintre noi au luat drumul pribegiei pentru că, într-o Românie post-comunistă, condusă de un post-comunist ca domnul Ion Iliescu, nu au mai avut cum să își asigure existența de zi cu zi. Au plecat cum au putut. Au trecut ilegal granițele. Au ajuns prin lagăre de
ANDREEA PAUL, răspuns la SCRISOAREA către DIASPORA a lui MIRCEA PAL, publicată de Editura DCNEWS () [Corola-website/Journalistic/103745_a_105037]
-
că româncele erau bine privite pentru că munceau mult, nu-și luau liber, stăteau și peste program. Aproape toate însă își urau angajatorii. Spuneau că se purtau cu ele ca și cu sclavii. Voiau să poată să se întoarcă acasă din pribegie la un moment dat. Studiindu-le fețele multora dintre ele mă gândeam cum au plecat în urmă cu 10 - 11 - 12 ani, cum gândeau, cum arătau, cum s-au transformat. Câte au suportat, multe dintre ele - muncă grea, agresiuni verbale
Oana Stănciulescu: Figura lui m-a urmărit o vreme by Ana Popescu () [Corola-website/Journalistic/101664_a_102956]
-
Severin. Episcopul i-a prețuit talentul de caligraf și cunoștințele de slavonă, turcă și rusă, însărcinându-l să scrie condica episcopiei și a metocurilor ei. După începerea Războiului Ruso-Austro-Turc (1787-1792) și ocuparea Țării Românești de către austrieci (1788), îl însoțește în pribegie, împreună cu Naum Râmniceanu, pe episcopul Filaret, călătorind în Banat, Transilvania și Ungaria, consemnând în cronica sa periplul său prin orașele Orșova, Mehadia, Lugoj, Caransebeș și Timișoara, menționând că a văzut cetatea Petrovaradin, orașul Šabac și palatul lui Matei Corvin din
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
e pe arătură, se face pe scurtătură. Gimnastică nu mai avem, aia e! Atât putem. Nu mai face nimeni bârna, nu mai strigă nimeni sârma. Sănătatea nu-ți mai spun, moare pacientu-n drum. Doctorii, precum se știe, sunt plecați în pribegie. Cei ce fură milioane au costume și sutane. De-ai trecut prin pușcărie, nu-i rușine! E mândrie. Vai de tine, vai de noi. Asta e, ăștia suntem. Noi la supărare bem. Românie, țara mea, astăzi este ziua ta și
Poezie Celentano. Florin Zamfirescu, la Antena 3: Dacă mă dați afară din emisiune plec () [Corola-website/Journalistic/104128_a_105420]
-
acces pe două balcoane de deasupra terasei principale a castelului. La balconul din dreapta al încăperii au ieșit, pentru a saluta mulțimea, Regele Mihai I și Regina Ana în ziua întoarcerii la castel, după 60 de ani de absență și de pribegie. Textul aparține scriitorului Italian Angelo De Gubernatis, compus după ce a vizitat Peleșul în 1898. Textul a fost preluat pentru albumul de la Curtea Veche, din lucrarea 125 de ani de la punerea pietrei de temelie a Castelului Peleș, autori: Rodica Rotărescu, Ruxandra
„Povestea Castelului Peleș". Lansare Regală la Ateneul Român by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105404_a_106696]
-
în exilul său. Opera sa include importante lucrări teologice în apărarea ortodoxiei, continuând astfel frontul deschis de Varlaam și Petru Movilă împotriva asaltului Reformei. A intrat în cercul gînditorilor europeni ai vremii pe când îl însoțea pe domnitorul Gheorghe Ștefan în pribegia sa europeană. Lucrarea sa intitulată „Steaua Orientului strălucind Occidentului” a fost publicată în limba franceză, în cadrul unei ample lucrări teologice la Port Royal. A scris în latină, greacă și rusă lucrări diverse, cele din urmă pe când funcționa la Posolski Prikaz
Au păşit pe calea exilului… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296311_a_297640]
-
Hexagon a făcut necesară plecarea aurului spre... Dakar. De acolo a călătorit până la baza militară de la Thies, dar nici acolo nu a zăbovit, fiind trimis în mijlocul Saharei, la Kayes. Autoritățile belgiene au intrat în conflict cu cele franceze din cauza acestei pribegii, întrucât inițial se convenise ca tezaurul să ia drumul SUA. Armistițiul franco-german avea să pună aurul belgian la dispoziția Reichsbank și așa începea o nouă călătorie a tezaurului, înapoi, din mijlocul Africii la Marsilia. Transferul a durat doi ani, întrucât
Captivanta poveste a tezaurelor în pribegie () [Corola-website/Journalistic/296354_a_297683]