2,532 matches
-
tău, te rog să mă ierți, dar scoțându-ți lucrurile din rucsac am dat de el și firește curiozitatea mea, n-ai scris nimic zilele astea, și cum ai fi putut preocupat numai de desenele tale, te-aștept acum în pridvorul unei case țărănești din Dragomirna și, ciudat, parcă asta fac de foarte mult timp, te aștept, n-aș mai vrea să plecăm de aici, deși tu spui că mine dimineață ar fi timpul s-o pornim spre Bălinești, Theo, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum aș fi fost în stare să-mi amintesc despre limbajul gotic pe care-l descifrai dintr-o singură privire a ochiului în arhitectura ingenioasă a bisericii, și-mi ridici și mie ochii pentru câteva clipe înspre bolta stelată din pridvor, dar privirea mea se-ntoarce grabnic la buzele tale, când mâna ta întinsă spre boltă descrie ceva anume, Theo, te rog, iartă-mă! mi-e însă imposibil să te mai ascult când ești atât de aproape de mine, mâna ta coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păcat, Daniel, de munca noastră de atâția ani?! Să vină oarecine și să dea cu var pe pereții noștri, chiar dacă s-ar picta numai pronaosul și restul picturii ar rămâne neatinsă, tu știi cum am conceput eu totul, încă din pridvor cei ce intră în biserică trebuie să simtă ceva, ceva viu și puternic, o forță care-i absoarbe înlăuntru, pictura de pe perete să nu le dea pace, să-i neliniștească atât pe credincioși cât și pe cei fără credință, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la bucătării, să punem masa pentru oaspeți, eu caut din ochi, neliniștit, binecunoscuta casă veche, Nu mai e! Și nu văd decât o grămadă de bârne, moloz și țiglă din ceea ce a fost nu demult casa cu ferestre joase și pridvor de lemn, unde stăteam cu Theo, Am dărâmat-o în primăvară, îmi spune fratele Rafael, s-a construit o altă casă de primire, și-o văd semeață înaintea mea, pe coama dealului, sclipind albă în soare, Și bisericuța de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tu trebuie să ții în mână pensula, nu stiloul, lasă stiloul pentru altcineva și nu te mai uita spre lavița aceea, ia-ți o coală de hârtie și, Pași în tindă, E-adevărat, nu minte, se aud pași ușori în pridvor, urcă treptele de piatră, mâna pe clanță, amândoi tulburați, îi bate inima că i-o aud până aici, în creierii gândurilor, totuși vine, poate nu-i mai place să se arate ca altădată cu tot alaiul de, ușa se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul de afară agățat la unul din stâlpii din pridvor, e de acord părintele și aerul nopții pătrunde în încăpere în valuri de răcoare, prin ferestrele joase și înguste ce dau în pridvor, lumina palidă a becului de afară ridică, între mine și părintele Ioan, umbre, Veneam din biserică, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul de afară agățat la unul din stâlpii din pridvor, e de acord părintele și aerul nopții pătrunde în încăpere în valuri de răcoare, prin ferestrele joase și înguste ce dau în pridvor, lumina palidă a becului de afară ridică, între mine și părintele Ioan, umbre, Veneam din biserică, vorbește el, unde am cântat cu credincioșii, le-am dus și niște pături să doarmă acolo, au venit și astăzi mulți la mănăstire, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bolnavii săi avea un rol precumpănitor în ivirea și agravarea unei maladii de ordin psihic, Eu tac, îl las pe părinte să vorbească din colțul odăii și sutana lui neagră întunecă pereții și fâșia slabă a luminii de la becul din pridvor se lasă ștearsă între noi către mijlocul încăperii, apoi peste fereastra dinspre pădure va răsări în curând luna și părintele vorbește despre lucruri care nu mă privesc personal, dar au o tainică legătură cu mine însumi, La începutul războiului, povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deodată în iarbă și mă îndepărtez grăbit cu caietul lui Theo în mână, XVII Mă duc în sat cu scrisoarea pentru Corina, i-am scris în grabă, cu gândul că mai apuc poșta după nu-ul strigat părintelui Varava în pridvorul casei preoțești, E trecut de amiază și probabil mașina poștei a fost deja în sat, nu am ceas și soarele sus în creștetul cerului bate cu tărie în ceafa mea, I-am scris Corinei de comisia care va veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toate fetele când eram de vârsta lor și ele nu se supărau pe mine, fiindcă eram băiatul profesorului, Acum îl văd și eu pe cel ce filmează, cu o cameră mică pe umeri, stă cocoțat lângă coloana de marmură din pridvor, ne văd americanii la televizor, emoționați oamenii de acest fapt inedit, cineva îi filmează, eu mă țin după tata și Alex după noi, le-am ajuns din urmă pe mama și pe Corina, tinerele fete admirându-și una alteia hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oamenii vin cu credință la biserică, să faci atâta tărăboi pentru, vom trece prin pădurea tânără de mesteceni, gândesc eu în sinea mea, sunt și eu curios de picturile astea, Nu-i gata biserica, Daniel? Mai aveam de pictat în pridvor, Cine o va termina dacă Theo, îi vine greu părintelui să se exprime, nu mai vede deloc? Aș putea s-o termin eu, părinte, numai să mă lase starețul, Lasă că aranjăm noi! N-o fi dracul chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o în spital și acolo a sărit de pe acoperiș. — Greta! L-am strâns și mai tare în brațe. — Șșt! Asta a fost acum paisprezece ani, tati! E mult de-atunci. Bătrânul încercă să mă împingă. L-am îmbrâncit către balustrada pridvorului și l-am țintuit acolo. Buzele i se schimonosiră, gata să mă bălăcărească, apoi fața îi deveni inexpresivă și mi-am dat seama că nu-și amintește cuvintele. Am închis ochii și am vorbit eu în locul lui: Știi ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
L-o ajutat pe Pătru În toate cele. Să care sacii de la moară, ba la coasă, ba la grajd, or adus lemne din pădure, le-or tăiat, le-or stivuit, or fost Împreună de-or adus ghibolii, or făcut amândoi pridvorul, caii i-or grijit amândoi, or fost și beți, da’ numa’ așe... Într-o duminică, după ce-or venit de la beserică și-or mâncat, Pătru și Ilona se Întorc la cimitir, la tata Gheorghe, iar Johanes se ferește. Satul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
casei. Steaua Aldebaran a apărut pe cer, pentru că nu mai ninge, pentru că norii s-au spulberat, doar steaua Aldebaran vede cum șarpele iese de la sân și, alunecând prin zăpada afânată, se pierde-n pădure. Toamna, stă Onica lui Sâiu În pridvor și se uită la frunzele galbene care plutesc În aer, Încet, Încet, Încet, și se așază fiecare Într-un loc anume și se umple pământul de aurul frunzelor care nu-i bun la nimic și se gândește că dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
costeliv și sur, dar din ziua aia nimeni nu-i mai spune Vasile, ci Bitancu și Bitancu Îi rămâne numele, iar el se joacă toată ziua cât Îi de lungă cu mâțul sur. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu În pridvor și se uită la frunzele galbene care plutesc În aer, Încet, Încet, Încet, atinge cu talpa un pământ uitat Într-o vară fierbinte și o vede pe mamă-sa, Onica, plecând pe ascuns de acasă către seară și nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
turuind ca un tată: — Încercarea mea ți-a sleit puterile. Îl voi căuta chiar eu pe cel de-al patrulea inițiat, care-i Halil. Oboseala ie dușmanu atenției, da de cum s-a cărat Abenhaldun m-am atârnat dă gratiile dân pridvor și m-am pus pe ginit. Puriu a dat trei roate scurte, l-a prins dă braț pă Halil și l-a dus sus. V-am zis că arhiva are decât ușa care să varsă În secretariat. Pe aia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oprit ploaia ca printr-o minune, o minune cel puțin similară dacă nu chiar și mai evidentă decît aceea tot de ordin meteorologic ce urma să se producă În timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, tinerii căsătoriți ducîndu-se În pridvor. Aici au stat În distinsă nemișcare la tradiționala ședință foto, mireasa purtînd pe cap o tiară tradițională Swarowski, se pare din Buzău, din cristale cu irizări bleu-turcoaz, slujba desfășurîndu-se la fel. În vremea asta măicuțele de la Horezu „șușoteau pe la colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În lunga noapte, curând eu voi pleca, Dar și acolo eu te voi visa. Bătrân și singuratic în lumea mea pustie Voi fi călăuzit de-o stea pe veșnicie.
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
se uită la casă, nu știa unde era cu exactitate - deși, mai tîrziu și-a amintit că au traversat Hyde Park și și-a Închipuit că era probabil pe o stradă din zona Belgravia. Și-a amintit că avea un pridvor susținut de stîlpi, pentru că Reggie a trebuit să ia cheia apartamentului pe care-l Împrumutaseră de la o bătrînă de la subsol, și cînd a alergat În josul scărilor și a bătut la ușă, ea a Închis ochii și s-a sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la marginile acestui ocean În extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum Începe ceasul scufundării În Întuneric. CÎmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavlovsk, Ptițân locuia într-o casă de lemn nearătoasă, dar încăpătoare, situată la capătul unei străzi prăfoase; casa urma să treacă cu totul în proprietatea lui, așa că el, la rândul lui, începuse demersurile pentru a o vinde cuiva. Urcând în pridvor, Varvara Ardalionovna auzi mare gălăgie la catul de sus și își dădu seama că țipă fratele și tatăl ei. Intrând în salon și văzându-l pe Ganea alergând înainte și înapoi prin cameră, palid de furie și mai că smulgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu sufletul la gură și speriată. Nici urmă de scandal să nu mai fie! Du-te și roagă-l să te ierte! Dar capul de familie era deja în stradă. Îl urma Kolea, cărându-i rucsacul. Nina Alexandrovna stătea în pridvor și plângea; voia să dea fuga după el, dar n-o lăsa Ptițân. — L-ai ațâța numai și mai mult, îi spunea. N-are unde se duce, peste un sfert de oră va fi adus înapoi. Am și vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu apucase să se evacueze și tremura de frică. La cincisprezece ani mi-ar fi fost frică, dar la zece ani nu m-am temut câtuși de puțin și mi-am făcut loc prin mulțime. Am ajuns chiar până aproape de pridvorul palatului, în momentul când Napoleon descăleca. — Fără îndoială, ați remarcat foarte bine că tocmai la zece ani poți să nu te sperii... îl susținu prințul, intimidat și chinuit de gândul că va roși chiar în clipa aceea. — Fără îndoială. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ți-e mormântul? Asta cine a strigat-o, Kolea? — Nu știu, nu știu cine a strigat-o! Hai acasă acum, chiar acum! Pe Ganka, dacă o să fie nevoie, o să-l snopesc... ah, acum încotro ai luat-o? Dar generalul îl trăgea spre pridvorul unei case din apropiere. — Unde te duci? E pridvorul altcuiva! Generalul se așeză pe trepte și tot îl trăgea pe Kolea spre el. — Apleacă-te, apleacă-te! bâiguia el. O să-ți spun tot... rușine... apleacă-te... cu urechea... cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu știu, nu știu cine a strigat-o! Hai acasă acum, chiar acum! Pe Ganka, dacă o să fie nevoie, o să-l snopesc... ah, acum încotro ai luat-o? Dar generalul îl trăgea spre pridvorul unei case din apropiere. — Unde te duci? E pridvorul altcuiva! Generalul se așeză pe trepte și tot îl trăgea pe Kolea spre el. — Apleacă-te, apleacă-te! bâiguia el. O să-ți spun tot... rușine... apleacă-te... cu urechea... cu urechea. O să-ți spun la ureche... — Ce-i cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]