12,837 matches
-
dreaptă. Apoi, mi-a luat mânuța cu delicata-i mână și mi-a plimbat-o ușor pe tăbliță, șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce vrei să mă superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
este o mogăldeață!). Am mai încercat stratagema cu mâna stângă, însă domnișoara Iulia imediat striga la mine: - Hei, ia condeiul cu mâna dreaptă, că mă superi! De aceea eram într-o permanentă stare de bosumflare, mai ales că domnișoara Iulia, prietena mea, stătea și pe lângă ceilalți băiețași și fetițe și-i mângâia și pe ei pe creștet. Mă intriga faptul că le spunea și lor „te iubesc”, când eu știam că era doar „prietena” mea, ba, într-o recreație, un coleg
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
de bosumflare, mai ales că domnișoara Iulia, prietena mea, stătea și pe lângă ceilalți băiețași și fetițe și-i mângâia și pe ei pe creștet. Mă intriga faptul că le spunea și lor „te iubesc”, când eu știam că era doar „prietena” mea, ba, într-o recreație, un coleg mi-a șoptit la ureche: - Hai să-ți spun un secret! Știi că domnișoara Iulia este „prietena” mea? - Ba a mea! I-am spus eu, arțăgos. - Ba a mea! Mi-a replicat colegul
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Mă intriga faptul că le spunea și lor „te iubesc”, când eu știam că era doar „prietena” mea, ba, într-o recreație, un coleg mi-a șoptit la ureche: - Hai să-ți spun un secret! Știi că domnișoara Iulia este „prietena” mea? - Ba a mea! I-am spus eu, arțăgos. - Ba a mea! Mi-a replicat colegul. Mie mi-a spus întâi! - Ba mie! Am contrat eu. - Ba mie! A contrat și el. Am început să ne îmbrâncim și să ne
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
îmi rămânea decât să respir adânc parfumul de liliac atunci când domnișoara Iulia trecea pe lângă banca mea și-mi zâmbea șoptindu-mi: - Ce mai faci, stângaciule, tot mai vrei să mă superi? Nu, nu voiam deloc s-o supăr. Era doar „prietena” mea: zâmbeam complice și mă străduiam să scriu cu dreapta. Într-o săptămână, toți copiii reușiseră să parcurgă etapa bastonașelor, cerculețelor și altor semne, componente ale literelor și cifrelor. Când am trecut la cunoașterea acestora, domnișoara Iulia a scris pe
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
unui nepot mort în zilele acelea în armată, spun sătenii Suseniului că ar fi zis: „Ei, noi mâncăm și bem aici, iar copiii mei, cred că-s morți, la București, la ce cutremur a fost aseară...” De asemenea, Mina Geică, prietena Filofteei, față de care artista manifestase înaintea plecării la București o stare de neliniște, povestește că Filofteia îi spusese că a visat-o mireasă pe sora sa mai mică, Maria, decedată nu demult, la douăzeci și doi de ani, iar cu
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
a dus spre nord, pe cea mai frumoasă stradă din Cernăuți, în casa limbii, literaturii, sufletului românesc care este redacția ,,Zorilor Bucovinei”, ca să sărbătorim 150 de ani de la nașterea lui Iancu Flondor, ctitorul, cavalerul Unirii. Desigur, avea dreptate (câtă dreptate!) prietena noastră Maria Toacă, atunci când își exprima convingerea că evenimentul ar fi meritat ,,o măreață solemnitate în Sala Sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuți, unde, cu 97 de ani în urmă, s-a decis destinul istoric al Bucovinei”. Dar cum gândul
În Cernauţi la ,,Zorile Bucovinei” [Corola-blog/BlogPost/93622_a_94914]
-
patria mamă. Și astfel oceanul se făcu fluviu iar Câmpul Românesc, pod peste el! O parte dintre dvs ne sunteți cunoscuți, unii chiar temeinici colaboratori, - cum sunt preacucernicul părinte Dumitru Ichim, domnul prof. Sebastian Doreanu - dar prin intermediul celor două bune prietene, prof. univ. dr. Anca Sîrghie și ziarista și traducătoarea Muguraș Maria Petrescu, reușim de fiecare dată să trăim și noi, cu ochii minții, alături de dumneavoastră, la această mare sărbătoare românescă de peste ocean. Considerați deci, că suntem în mijlocul Dvs. și trăim
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
ICHIM, STIMATE DOMNULE DUMITRU RĂCHITAN, Președinte al Asociației Culturale Române din Canada, STIMATE DOMNULE DUMITRU PUIU POPESCU, Director al ziarului ,,Observatorul’’ din Toronto, FRAȚI ROMÂNI PREZENȚI ASTĂZI LA MINUNATA SĂRBĂTOARE DE PE CÂMPUL ROMÂNESC, Cu mândrie am aflat de la traducătoarea și prietena Muguraș Maria Petrescu despre admirabilul gest, că în fiecare an, în luna iulie, organizați această sărbătoare a sufletului românesc pentru diaspora noastră din întreaga lume, pe Câmpul Românesc cumpărat din banii voștrii, pe pământul care odinioară a fost al triburilor
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
Stela Covaci, membru al Uniunii Scriitorilor Români și al Asociației Foștilor Deținuți Politici. A fost și a rămas un simbol puternic al rezistenței românești încă din adolescență, dar și victima perpetuă a sistemelor comunist și neocomunist. Colegă de grupă și prietenă cu Nicolae Labiș, după moartea suspectă a acestuia a făcut parte din „Lotul Labiș” al studenților care pregăteau o revoluție asemănătoare cu cea din Ungaria din 1956 (consemnați în dosarele Securității sub denumirea de „Frăția Paleolitică”), fapt pentru care a
IN MEMORIAM. Iartă-ne, Stela Covaci! [Corola-blog/BlogPost/93697_a_94989]
-
pe care a fost nevoită să-l părăsească ca urmare a persecutărilor etnice - Hedda Sterne era evreica - au fost descoperite recent de Cosmin Năsui, directorul PostModernism Museum din București. Năsui a reconstruit povestea lui Sterne cu ajutorul artistei Medi Wechsler Dinu, prietena apropiată a artistei recunoscute pentru independență ei față de stiluri și curente. Mai bine de 50 de ani, Wechsler Dinu, acum în vârstă de 106 ani, a îngrijit lucrările de tinerețe ale Heddei Sterne, care a încetat din viață în 2011
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93744_a_95036]
-
cuRadu Stern, fost director de programe educative la Musée d’Elysée din Lausanne, Elveția, si autor al cărții De la Dada la suprarealism: Artiști avangardiști din România, vor prezenta publicului american primele lucrări ale lui Sterne și povestea artistei prin ochii prietenei sale, Medi Wechsler Dinu, al cărei destin a fost la rândul sau marcat de persecuțiile antisemitismului. Acest program special a fost realizat în colaborare cuPostModernism Museum. „În fiecare an, încercam să oferim cu prilejul Making Waves și o platformă cât
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93744_a_95036]
-
culoare și vigoare... La etajul trei, la una dintre multele ferestre la care nu licărea nicio lumină, în rotocoalele de fum ale unei ultime țigări, ce se ridicau alene spre cer, în semiobscuritate, stăteau de vorbă două vecine. Erau două prietene, care nu terminaseră de împărtășit impresiile de după petrecerea aniversară a uneia dintre ele, a gazdei. Să tot fi fost ora două, noaptea. Musafirii plecaseră de ceva timp, soțul și copiii adormiseră iar cele două, încă, sporovăiau împărțind gânduri. Erau prietene
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
prietene, care nu terminaseră de împărtășit impresiile de după petrecerea aniversară a uneia dintre ele, a gazdei. Să tot fi fost ora două, noaptea. Musafirii plecaseră de ceva timp, soțul și copiii adormiseră iar cele două, încă, sporovăiau împărțind gânduri. Erau prietene de mulți ani și, ca de obicei, își împărțășeau și bune și rele. Obosite, privind pe fereastră, atenția le-a fost atrasă de un tânăr brunețel de aproximativ douăzeci și cinci-douăzeci și șapte de ani, care mătura aleile din spatele blocului
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
acord cu mine și... dacă vor fi de acord și părinții fetiței, o vom boteza noi, fără întârziere... Ce spui? Simona se uita lung, neîncrezătoare și total surprinsă, la Emanuela, fără să clipească. Niciodată nu văzuse atăta strălucire în ochii prietenei sale, cu tot semiîntunericul din jur. I se părea că aceasta a luat o hotărâre ca și când ar fi fost de multă vreme stabilite chiar și amănuntele... Emanuela deja nu mai era prezentă. Jubila și își freca mâinile în tăcere, ca
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
semn de mare mulțumire. Atât de mult o încânta ideea și hotărârea luată deja, încât mintea ei colinda, văzându-se căutând cu înfrigurare prin magazine și cumpărând cele mai frumoase lucrușoare pentru îngerașul ei. Apoi, revenind în realitate, își întrebă prietena, cu o ușoară îngrijorare în voce: - Crezi, totuși, că vor fi de acord? - Liniștește-te! De ce nu ar fi? În fond și la urma urmei, le vei face un bine, un mare bine. De ce nu ar fi de acord? - Simona
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
nu-mi rezolv toate treburile ce le mai am de făcut. - Bine atunci, așa rămâne, te sun. Mulțumesc pentru cafeaua italiană oferită. - Ha, ha, ha. Cu plăcere. - De ce râzi? - Mi-am adus aminte de prima cafea servită în Torino la prietena mea. M-a întrebat cum o doresc, lungă sau scurtă, simplă sau caffé macchiato? - Ce mai înseamnă și drăcia asta? se miră David așa cum o făcuse și Adriana când a fost întrebată de către Doina. - La fel am întrebat-o și
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]
-
ținutul Albastru, domnea liniștea și veselia. Cele două fetițe, se făceau din ce în ce mai frumoase și mai cuminți și toată lumea le iubea. Cicoare, aduna în jurul ei toate animalele, pe care le îngrijea ca pe niște copilași mici, iar Nu-Mă-Uita, sora ei, era prietena tuturor păsărilor din împărăție. Când apăreau cele două surori, soarele zâmbea, vântul pornea să bată jucăuș prin pletele lor albăstrii, iar izvoarele se întreceau în limpezime cu ochii lor luminoși și strălucitori. Împăratul Albastru le iubea mai presus de orice
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
roua.” Catrenele fetei frumoase~Lucian Blaga Puternice, frumoase, sensibile, cochete, timide, ambițioase, îndrăznețe, blânde, bune, directe, trăim într-o lume în care sîntem înconjurați de femei, iar ziua de astăzi a fost dedicată în întreaga lume femeii. Mama, sora, fiica, prietena, iubita, colega; sunt atâtea categorii în care ne încadrăm, dar nu ne mulțumim cu generalități și fiecare se crede creată după un tipar anume. Cert e că indiferent, unde am fi și cine am fi, fie că ridicăm o casă
LA MULȚI ANI DE 8 MARTIE!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377236_a_378565]
-
turism. Fiica este șef de cadre la Întreprinderea de Hoteluri și Restaurante Eforie Nord și fiul șef de restaurant la Mangalia al aceleași societăți. Ce zici, au sau nu bani? - Și dintre colege nu ți-ai făcut și tu o prietenă? Cu cine mergi la munte? Singur? - Era o profesoară de română drăguțică care îmi făcea ochi dulci, dar nu am avut chef să-mi complic existența. - Era dobrogeancă sau de unde era? - Olteancă de prin Teleorman. Se rătăcise ca și mine
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
la munte? - De ce nu? Nu mă iei și pe mine? - Da... dar... eu vreau să plec cu cineva și nu știu dacă v-ați simți bine împreună. - Deci totuși există o femeie în viața ta. - Da, am de curând o prietenă și i-am promis că o invit la munte câteva zile. - Frumoasă? - Suficient de frumoasă ca bărbații să întoarcă privirea după ea. - Chiar așa de frumoasă este? Când ne-o prezinți și nouă? - Nu știu cum vor evolua lucrurile. Ne cunoaștem doar
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
E acceptată. Întrecerea-ncepută, Makhan urcă pe-un stei. Înainte de toate, eliberează capul acvilei de sub adăpost și netemătoare o țintește cu privirea, îi sărută creștetul, rostind o rugă. Pe loc îi e dat un răspuns, căci Akhnu își împlântă în ochii prietenei sale rubiniul uităturii, apropiindu-și ciocul de fruntea fetei... De pretutindeni se-aude tumult. Călăreții în piei de animale, l-adăpost de viscolul dezlănțuit, iau în goană șerpuitoarele poteci, dau ghes la zbor acvilelor prin scurte și meșteșugite îndemnuri. Păsările
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
îl deranja. După ce plecau ,îmi reproșa și nu se lăsa până când nu-mi altoia una peste față sau peste gură sau pe unde nimerea.... Eu nu pot altfel,așa e felul meu. Fugeam de acasă,mă ascundeam la câte o prietenă ,dar de fiecare dată mă găsea. Venea cu un buchet de flori și cu lacrimi pe obraz,mă implora să mă întorc ,fiindcă fără mine viața n-are niciun sens,că se omoară. Și eu mereu... mă întorceam. Nu-l
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
ferm convins că între ei este o dragoste mare, multă înțelegere, încredere și mai ales, un respect deosebit, care apăruseră o dată cu trecerea timpului. Unde o fi? Doamne, unde să o caut? Măi, dacă era să se fi dus la vreo prietenă de-a ei, m-ar fi înștiințat, trimițându-mi pâinea prin cineva. N-ar fi fost prima oară când ar fi făcut asta. Dar acum? Vânzătoarea Jeana mi-a spus că n-a fost azi la magazin. Unde s-o
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
văzu că era ora unsprezece. Sună cineva la ușă și el sări ca ars în picioare. În acel moment se gândi repede că este ea, că în sfârșit a ajuns acasă, că-i va povesti cum a fost la vreo prietenă de-a ei și ce pățise, și cum o ajutase, etc. Era atât de sigur de asta, încât nu se gândi nicio clipă că dacă ar fi fost ea, nu ar fi sunat, ci ar fi intrat pe ușă. Când
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]