9,297 matches
-
și nu s-o devasteze și s-o distrugă. Dacă răutatea lui Machiavelli este oribilă, raționamentul lui inspiră milă, încît ar fi făcut mai bine să înceapă prin a învăța să judece, înainte de a da lecții de politică monstruoasă. Un principe trebuie să-și stabilească reședința într-o republică proaspăt cucerită. Este a treia maximă a autorului, și este mai moderată decît celelalte. Am arătat însă, în capitolul al III-lea, dificultățile care pot fi întîmpinate în acest caz. Mi se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
stabilească reședința într-o republică proaspăt cucerită. Este a treia maximă a autorului, și este mai moderată decît celelalte. Am arătat însă, în capitolul al III-lea, dificultățile care pot fi întîmpinate în acest caz. Mi se pare că un principe care a cucerit o țară, după ce a avut motive serioase să-i declare război, ar putea să se mulțumească cu faptul de a o fi pedepsit și să-i redea apoi libertatea. Puține persoane ar gîndi astfel: Cei care ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca și cum viața noastră ar fi fără sfîrșit; timpul se scurge însă prea repede și adesea, cînd gîndești că nu lucrezi decît pentru tine, nu lucrezi de fapt decît pentru succesori nedemni sau ingrați. CAPITOLUL VI [Despre statele noi, pe care principele le dobîndește prin valoarea lui și cu propriile lui arme] Dacă oamenii n-ar avea patimi, Machiavelli ar putea fi iertat pentru că a vrut să-i facă să le cunoască. El ar fi un nou Prometeu, care a furat focul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asemenea predispoziții este mai de compătimit decît dacă ar fi nebun. Pe el, prezentul îl lasă rece și nu trăiește decît în viitor; nimic pe lume nu-l poate satisface, iar otrava ambițiilor se amestecă mereu în dulceața plăcerilor. Un principe ambițios este mai nefericit decît un ambițios oarecare. Nebunia fiind proporțională cu rangul, ea este în cazul lui și mai întinsă, neînfrînată și insațiabilă. Dacă onorurile și mărirea sînt hrana pasiunilor celor de rînd, monarhii își satisfac ambițiile cu provincii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Gustav Vaza în Suedia, Antoninii la Roma, iată eroii acestor două cazuri. Dacă Cezar Borgia este modelul pentru adepții lui Machiavelli, al meu este Marc-Aureliu. CAPITOLUL VII [Despre principatele noi, care s-au cucerit cu ajutorul altora sau prin noroc] Comparați principele domnului Fenelon cu cel al lui Machiavelli și veți vedea, în primul, caracterul unui om cinstit, bunătate, dreptate, echitate, într-un cuvînt, toate virtuțile ridicate la rangul cel mai înalt. El pare a face parte din rîndul acelor inteligențe pure
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
celălalt, ticăloșia, viclenia, perfidia, trădarea și toate crimele: într-un cuvînt, un monstru pe care chiar infernul cu greu l-ar putea imagina. Dacă, citind Telemah, avem impresia că natura noastră umană se apropie de cea a îngerilor, la lectura Principelui lui Machiavelli ni se pare că oamenii se aseamănă cu demonii din infern. Cezar Borgia, duce de Valentinois, este modelul după care autorul îl formează pe principe, și pe care are impudoarea de a-l propune drept exemplu celor care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
impresia că natura noastră umană se apropie de cea a îngerilor, la lectura Principelui lui Machiavelli ni se pare că oamenii se aseamănă cu demonii din infern. Cezar Borgia, duce de Valentinois, este modelul după care autorul îl formează pe principe, și pe care are impudoarea de a-l propune drept exemplu celor care se înalță în rang cu ajutorul prietenilor sau al armelor. Este foarte necesar, de aceea, de a ști cum era Cezar Borgia, pentru a ne forma o idee
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care Machiavelli este atît de nesăbuit, încît aduce laude celui mai abominabil monstru pe care Infernul l-a scuipat pe pămînt. Este un mod de a se expune cu sînge rece urii omenirii. CAPITOLUL VIII [Despre cei care au devenit principi prin crime] Pentru a-l combate pe Machiavelli, nu fac decît să mă servesc de propriile sale cuvinte. Ce-ar fi de spus mai atroce despre el decît că el expune aici reguli pentru aceia ale căror crime îi ridică
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ci numai să fie săvîrșite într-o manieră care să impună poporului, care să-l înfricoșeze prin amintirea lor. Motivul invocat de autor este că ideile se sting mai repede pentru mulțime, decît amintirile cu privire la cruzimile necesare și continue ale principilor: ca și cum n-ar fi la fel de rău să asasinezi o mie de oameni într-o zi, cum ar fi dacă ai face-o la anumite intervale. Nu e totul a combate groaznica morală a lui Machiavelli, mai trebuie și să-l
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
suveran, vreau să spun cel mai bun suveran, căci totdeauna ei vor spune că e mai bine să depinzi de legi, decît de capriciile unui singur om. CAPITOLUL X [Cum trebuie măsurate forțele tuturor principatelor] Din vremea cînd Machiavelli scria Principele și pînă azi, lumea s-a schimbat atît de mult, încît e aproape de nerecunoscut. Dacă vreun abil căpitan al lui Ludovic XII s-ar întoarce în timpurile noastre, ar fi cu totul dezorientat; ar vedea că la război sînt folosite
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acestea au produs o schimbare atît de generală și atît de universală, încît majoritatea preceptelor lui Machiavelli au devenit inaplicabile în politica noastră modernă. Este ceea ce dovedește, în special acest capitol. Trebuie să dau cîteva exemple. Machiavelli crede că "un principe a cărui țară este întinsă și care, astfel, are mulți bani și trupe numeroase, poate să se mențină prin propriile forțe, fără sprijinul nici unui aliat, împotriva atacurilor dușmanilor". Îndrăznesc să-l contrazic; spun chiar mai mult și susțin că un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă mari războaie, nu depinde de ei să rămînă neutri, altminteri fiind total ruinați, iar dacă încurcă vreo parte din puterile beligerante, capitala lor devine teatrul de război al acelui principe. Ideea pe care ne-o dă Machiavelli despre orașele imperiale din Germania este total diferită de ceea ce sînt ele astăzi; o petardă ar fi de ajuns, sau numai o dispoziție a împăratului, pentru a-l face stăpîn peste aceste orașe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce-ar trebui să credem despre eroii lui Machiavelli? Capitolul se încheie cu elogiul lui Leon X, ale cărui ambiție, desfrîu, și nereligiozitate sînt destul de cunoscute. Machiavelli nu-l elogiază chiar pentru aceste calități, dar îi face curte: la așa principe, așa curtezani. Dacă nu l-ar lăuda pe Leon X decît pentru faptul de a fi un principe magnific și un restaurator al artelor, ar avea dreptate. Dar el îl laudă pentru calitatea de conducător politic. CAPITOLUL XII [Cîte feluri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cărui ambiție, desfrîu, și nereligiozitate sînt destul de cunoscute. Machiavelli nu-l elogiază chiar pentru aceste calități, dar îi face curte: la așa principe, așa curtezani. Dacă nu l-ar lăuda pe Leon X decît pentru faptul de a fi un principe magnific și un restaurator al artelor, ar avea dreptate. Dar el îl laudă pentru calitatea de conducător politic. CAPITOLUL XII [Cîte feluri de armate există și ce înseamnă indisciplina mercenarilor] Totul este variat în univers; temperamentele oamenilor sînt diferite; natura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pămîntul. De aceea puterea lor nu e deloc formidabilă, de vreme ce n-ar putea menține această situație mult timp, fără să se ruineze ei înșiși mai mult chiar decît dușmanii lor. Acestea despre mercenari. Cît despre modul în care un mare principe trebuie să facă războiul, sînt întru totul de acord cu Machiavelli. Efectiv un mare suveran trebuie să preia conducerea trupelor, să rămînă lîngă armata sa, ca într-o a doua reședință. Interesul, datoria, gloria lui totul îl obligă la aceasta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
periculoase pentru armată și atît de dăunătoare intereselor suveranului. El instaurează o ordine mai strictă în privința depozitelor, munițiilor și proviziilor de război, fără de care un Cezar în fruntea a o sută de mii de combatanți nu ar face nimic. Cum principele este acela care dă ordinul de începere a luptei, pare a fi de datoria lui să coordoneze desfășurarea ei și să constituie, prin prezența lui, un exemplu în măsură a da siguranță ostașilor; pentru aceasta se și află în fruntea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
născut soldați, iar mulți suverani nu au nici talentul, nici experiența, nici curajul necesar pentru a comanda o armată. Este adevărat, recunosc; totuși această obiecție nu mă deranjează prea mult, căci se găsesc întotdeauna generali destul de pricepuți în armată, iar principele nu are decît să le urmeze sfaturile. Războiul va fi întotdeauna mai bine făcut decît în cazul în care generalul este sub tutela unui conducător care, nefiind în armată, nu poate judeca lucrurile, punînd adesea pe cel mai abil general
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca unui om să-i fie rușine să se arate altora exact așa cum este, și să evite mereu examenul propriei conștiințe! CAPITOLUL XIII [Despre trupe auxiliare, mixte și proprii] Machiavelli împinge hiperbola pînă la un punct extrem, susținînd că un principe prudent ar prefera să piară cu trupele sale, decît să învingă cu ajutor străin. Cred că un om în pericol de a se îneca nu mai apleacă urechea la cei care-i spun că ar fi nedemn de el să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a doua de a trăi bine, ceea ce năruie în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd mai bine această maximă a lui Machiavelli, vom găsi, poate, că e vorba de o gelozie extremă, pe care e de ajuns s-o insufli principilor: este, cu toate acestea, chiar gelozia acelor principi față de generalii lor sau față de auxiliari, pe care nu voiau să-i aștepte, de frică să nu împartă gloria cu ei; din toate timpurile, acest fapt a fost cît se poate de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd mai bine această maximă a lui Machiavelli, vom găsi, poate, că e vorba de o gelozie extremă, pe care e de ajuns s-o insufli principilor: este, cu toate acestea, chiar gelozia acelor principi față de generalii lor sau față de auxiliari, pe care nu voiau să-i aștepte, de frică să nu împartă gloria cu ei; din toate timpurile, acest fapt a fost cît se poate de potrivnic intereselor lor. O groază de bătălii au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acest fapt a fost cît se poate de potrivnic intereselor lor. O groază de bătălii au fost pierdute din acest motiv și, adesea, micile gelozii au făcut mai mult rău suveranilor decît numărul copleșitor și avantajele dușmanilor. Fără îndoială că principele nu trebuie să facă războiul doar cu trupe auxiliare, dar el însuși trebuie să fie, la rîndul lui, auxiliar, să fie în stare să acorde tot atîta ajutor cît primește. Iată ce dictează prudența; fă în așa fel încît să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Machiavelli, după atîtea exemple, și la ce se reduce alegoria armelor lui Saul, pe care David le-a refuzat din pricina greutății lor, cînd trebuia să se lupte cu Goliat? Baloane de săpun! Este drept că auxiliarii îi incomodează uneori pe principi; dar mă întreb dacă nu se incomodează bucuros unii pe alții, cînd este vorba de orașe și provincii cîștigate! A propos de acești auxiliari, Machiavelli caută să-și verse veninul pe elvețienii care sînt în serviciul Franței. Trebuie să spun
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe elvețienii și pe nemții care fac parte din infanteria ei, ar fi mult mai puțin redutabilă decît este astăzi. Acestea despre erorile de judecată; să le vedem acum pe cele de morală. Relele exemple pe care Machiavelli le propune principilor sînt tot atîtea răutăți care nu-i pot fi iertate. El invocă în acest capitol pe Hieron din Siracuza, care considera că trupele lui auxiliare erau periculoase și dacă le păstra și dacă le concedia, drept care le-a măcelărit. Asemenea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui auxiliare erau periculoase și dacă le păstra și dacă le concedia, drept care le-a măcelărit. Asemenea fapte ne revoltă dacă le găsim în istorie, dar sîntem indignați să le vedem povestite într-o carte care trebuie făcută pentru instruirea principilor. Cruzimea și barbaria sînt adesea fatale oamenilor, de aceea cei mai mulți dintre ei au oroare de ele; dar principii, pe care providența i-a așezat atît de departe de destinele obișnuite, au cu atît mai puțină aversiune cu cît nu au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au a se teme de ele. Deci, acelora care trebuie să guverneze ar trebui să li se inculce cea mai mare reținere și distanță față de toate abuzurile pe care le pot săvîrși dintr-o putere nelimitată. CAPITOLUL XIV [Sfaturi pentru principe cu privire la armata] Există un soi de pedanterie, comună tuturor meseriilor, care nu vine decît din egoismul și necumpătarea acelora care o practică. Un soldat este pedant cînd nu se leagă prea mult de lucruri mărunte, cînd este fanfaron sau cade
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]