104,850 matches
-
miniștri liberali din această perioadă, tabloul deschizîndu-se, firește, cu primii miniștri, aceasta fiind considerată, pe bună dreptate, elita liberală a epocii. Sigur, printre aceștia, domină copios intelectualii, ceea ce vrea să acrediteze ideea că elitele politice sînt elitele spiritului. Chiar dacă acest principiu trebuie adoptat cu destulă rezervă, poate fi acceptat că ipoteza (criteriu) de lucru ordonator. Din lectură atentă a fiselor genealogice pentru fiecare personalitate în parte reiese că marea lor majoritate proveneau din familie cu averi constituite în proprietăți funciare, ceea ce
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
vorbire eficientă și inteligența, dar comunicarea abila și aleasă este semnul de manifestare a unei minți strălucite. Cele două - vorbire și inteligența - nu pot exista una fără cealaltă. Iată cum încă din secolul al XVII-lea Baltasar Gracian descoperea un principiu pe care lingviștii moderni l-au stabilit că teorema fundamentală abia mult mai tîrziu, catre începuturile secolului nostru. Respectul lui Gracian pentru vorbire ține de o atitudine mai generală existența în secolul al XVII-lea, nu reprezintă doar poziția lui
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
normele vorbirii coerențe, logice și elegante, așa cum le înțelegea Baltasar Gracian? Nu cred că mai e nevoie să previn cititorii că vorbirea unui hidalgo nu seamănă cu a noastră. Dacă noi ne orientăm, de cele mai multe ori, în comunicarea publică, după principiul simplității, directitudinii, al maximei eficiente și economii, nobilii lui Gracian sînt niște vicioși ai ocolișurilor, ai volutelor verbale, ai artificiului și complicatului. Lumea aceasta descrisă prin intermediul cuvintelor ei de către autor este una a nobleței, luxului, si astfel a îndelungatelor răgazuri
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
lume post-Holocaust și post-Gulag, ca atare obsedată de memorie, astfel că zilnic apare un nou muzeu, un monument, o expoziție - tot atîtea forme de a recupera trecutul. A doua: sîntem, conștient sau nu, tentați să acționăm mai degrabă în numele unui principiu al uitării, sau al unei memorii capricioase și uneori nedrepte. În măsura în care ne considerăm, într-un fel sau altul, multi dintre noi supraviețuitori ai unui regim politic dictatorial, a ține minte reprezintă pentru noi un mod de a protesta, de a
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
culoare și direcție, politicienii români aflați în activitate e că partidul nu e doar șleahta de profitori care se înfige cu nerușinare la ciolan. Din păcate pentru ei, partidul sunt și cei care i-au votat. Or, aceștia sunt - conform principiului resentimentar al funcționarii vieții politice din România - cei dintâi de care partidele ar dori să scape. Confruntarea cu electoratul e o penitenta vecină cu coșmarul. Obligați să respecte minimele cerințe ale democrației, după ce au trăit patru ani în perfectă izolare
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
creatoare e capacitatea cuiva de a-și aminti lucruri care nu s-au întâmplat". Cele patru părți ale românului nu delimitează perioade și nici nu marchează neapărat o înaintare cronologică.Sunt mai degrabă reluări și nuanțări conforme cu un suveran principiu memorialistic. Încă din prima parte suntem familiarizați cu locurile și cu aproape toate personajele cărții. Naratorul e un tanar întors de curand din Germania unde și-a continuat studiile de filosofie începute în țară. Ne aflăm în jurul anului 1926. Cameră
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
ceva din Lică Trubadurul este omnipotentul Picu Mardare. Dragostea este în acest român o umbră fără consistentă, fără împlinire - naratorul e îndrăgostit de Ama, o femeie sofisticată și misterioasă cu care întreține o chinuitoare amiciție în timpul studiilor în Germania. Dar principiul lui Alexandru George, enunțat într-un eseu, este că "o dragoste neîmpărtășita nu e dragoste" și că "atunci când nu ești iubit, nu iubești nici tu". Cel putin într-un român, un astfel de principiu simplifica lucrurile oarecum frustrant. Întorcându-ne
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
amiciție în timpul studiilor în Germania. Dar principiul lui Alexandru George, enunțat într-un eseu, este că "o dragoste neîmpărtășita nu e dragoste" și că "atunci când nu ești iubit, nu iubești nici tu". Cel putin într-un român, un astfel de principiu simplifica lucrurile oarecum frustrant. Întorcându-ne la a doua problemă enunțata la început și anume la faptul că acest român n-ar fi putut fi publicat înainte de ^89, ajungem la însăși structura de rezistență a acestei cărți: lumea românească interbelică
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
7; "Elenă Cârstea este alergică la celulare" - EZ 2054, 1999, 2). Deocamdată, concurența denumirilor e perfectă; pentru variație stilistica, în același articol (de exemplu, cel din care am citat mai sus, din "Evenimentul zilei") sînt folosite aproape toate posibilitățile. În principiu, mobil prezintă totuși unele riscuri de ambiguitate, substantivul existînd deja dinainte, cu alte sensuri. Care va fi însă decizia finală a uzului e deocamdată greu de presupus. Dată fiind apariția recentă a produsului tehnic și mai ales conservatorismul dicționarelor autohtone
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
efectivă. Pe care, totuși, o dorea ambițios. Hartă politică românească a anilor douăzeci e descrisă cu culoare dar, hotărît lucru, cu parti-pris vizibil. A fost, la început, împotriva Consiliului Dirigent, nu agreă reforma agrara, socotind că se încalcă prea flagrant principiul proprietății, a fost dezamăgit profund de căderea provocată a guvernului Blocului, cînd el a fost președintele Camerei Deputaților, condamnă faptul că Brătianu vine la putere cînd voia și pleca atunci cînd îi convenea, a fost dezamăgit de guvernarea Averescu din
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
unul dintre cei mai buni cunoscători ai fenomenului artistic internațional, oferă un set de ,,informații" în care implicarea vie și reflectarea simbolică nu sînt prin nimic despărțite. Relația lui cu contextul și răspunsurile la provocările imediate sau la chestiunile de principiu nu sînt doar o ,,materie primă", ci acțiunea artistică însăși. Iar această participare, pe lîngă faptul că este pentru prima dată legitimata printr-o procedură de selectare corectă, are și avantajul unei duble veridicități: reprezintă fără crispare problemele profunde, interogațiile
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
din ce in ce mai mari se derulează în modul cel mai natural cu putinmtă. Nimic nu pare contrafăcut, deși de la un moment dat încolo totul este posibil. Pornind de la un joc de cărți și de la o datorie, filmul progresează aproape de la sine pe principiul bulgărelui de zăpadă. Peliculă se poate termină oricînd sau, la fel de bine, poate dura oricît. În pofida durității a ceea ce se întîmplă pe ecran, relaxarea personajelor este demnă de invidiat. Talentul regizorului rezidă în a crea un film distractiv, echilibrat pe baza
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
semnificație. Fiindcă iluzia că o lege votată azi e menită eternizării e contrazisa chiar de experiență vieții parlamentare din ^90 încoace. Chiar și Legea lui Ticu, care pînă la alegerile din ^96 părea o utopie e o probă că, totuși, principiul ascunderii gunoiului sub covor funcționează din ce in ce mai prost în România. La prima vedere, e greu de crezut că accesul limitat la dosarele Securității va duce la o rapidă cartare a fenomenului securistic autohton. Ceea ce mă face optimist e că multe dintre
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
că, la zece ani după căderea comunismului, ar trebui să ne preocupe mai mult prezentul și viitorul, decât trecutul. Formulată în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
mai bine de 60 de minute, mi s-a dezvăluit un artist dublat de un om de rară sensibilitate - în ciuda încercărilor de a și-o disimula prin repetarea obsesivă a formulei: "nu știu, nu știu nimic..." Henri Cartier-Bresson rămăsese fidel principiului conform căruia trebuie "să uiți de tine, pentru a fi prezent" într-o realitate asupra căreia nu încetează să mediteze și să intervină cu gândul și cuvântul în speranța optimizării ei și a condiției umane. Domnule Bresson, credeți că fotografia
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
un cerc vicios: "Moartea bătrînei ca o explozie a răutății oamenilor - ori răutatea oamenilor ca o consecință a zădărniciei care li se oferă printr-o atingere îndeobște cunoscută dar mereu incredibilă cînd se petrece în proximitatea ta". Absurdul existenței în principiu este amplificat de dificultățile ei care se ivesc la tot pasul, constituind un soi de absurd la pătrat, notificat din nou în maniera lui Kafka: Un pod plutitor peste rîu. Un pod cotit, ca un vîrf de săgeată făcut să
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Barbu Cioculescu Într-un manual din categoria: Vrei să înlături primejdiile?, pe prima filă ai citi sfatul: "Vezi, să nu mori!" Odată împlinit acest deziderat de neocolit, restul decurge de la sine, dintr-o problemă de principiu, în una strict pragmatică, cea de a doua poruncă fiind: Apoi, stăpânește-ți firea!" Cum însă cu toții muritori suntem și ceea ce necurmat s-a întâmplat, fiecăruia la vremea lui, unui lung șir de înaintași, de la Adam și Eva încoace, ni
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
rta poetică din final, (fără a mai pune la socoteală textul invizibil), este afirmarea orgolioasă a încrederii în forța imanentă a scriiturii. Actul scrisului este înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta" poetică este irigată de sângele cald al cuvintelor, care, docile
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta" poetică este irigată de sângele cald al cuvintelor, care, docile sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului" pe care îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
printre admiratori fardați foști marinari, păsări oarbe împăiate cu frunze, mai mulți ochi băgând arhiva în sperieți, bijuterii false, lapislazuli, toarte, paftale, niscai matostate - acolo (...) în afara poemului: exilul în care pornim de-a-ndăratelea." (p. 37-38) Arbitrariul este ridicat la rangul de principiu ordonator, ca în producțiile suprarealiste, deși nu avem de-a face neapărat cu o provocare voluntară a misterioasei dinamici a inconștientului, ci mai curând cu decizia lucidă (și asumată ca atare) a unui poet pe deplin conștient de faptul că
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
putut susține un neadevăr, acela că n-a știut de negocierile firului roșu. Declarațiile ulterioare ale d-lui Iliescu dovedesc din belșug că știa despre ce e vorba și ne face să ne punem serioase întrebări asupra onestității sale, în principiu. Dl Iliescu poate spune oricînd că n-a știut despre cutare negociere, dar cu ce aplomb se mai prezintă d-sa la aceste alegeri? * De unde știe directorul ziarului Adevărul că cei doi congresmeni erau programați de un scenariu să facă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
oroare "gratificat" ca "scriitor român", deci ca un "impostor." Exclusivismele nu-i aveau și pe literații din jurul revistei Contemporanul, unii dintre ei fiind anexați, în calitate de "frați de idee", cursului "socialist" al evoluției literaturii: ""Literatura clasică moldovenească" se înjgheba astfel după principiul "mintosului" caporal care ordona soldatului să sape de la gard pînă la prînz: ea se vedea condiționată - geografic - de Milcovul sorbit pentru noi doar alegoric și - politic - de anul 1859, limită temporală oricum nejustificată: de ce nu atît de dragul pentru ei 1812
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
de dragul pentru ei 1812?". Și nu avem a face doar cu interpretări din anii stalinismului. Pînă deunăzi, școala basarabeană a predat Junimea (poate, pe alocuri, o mai predă și acum) sub semnul "reacționarismului", precum o răufăcătoare asociație de adepți ai principiului nociv "artă pentru artă" situată, pe plan politic, în tabăra conservatoare, "adică potrivnică idealurilor și instituțiilor democratice, introduse de revoluția din 1848". Se afirma ritos că "Eminescu nu suferă despotismul lui Titu Maiorescu și nu aprobă sentințele lui "ocrotitoare". În
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
formațiuni satirice, în care cota de alarmă privind decența a părut a fi depășită de cîteva ori. Cazurile cu pricina sînt prea cunoscute ca să fie nevoie să dau nume de persoane sau de formații. De altfel, toată problema e de principiu. Vulgaritatea a devenit un fenomen general, iar soluțiile nu pot fi individuale. De aceea, nu cred că cenzura e utilă. Nu numai fiindcă eu sînt împotriva cenzurii, dar și fiindcă n-ar da rezultate "eliminarea" ori "interzicerea" unor abateri de la
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]