1,457 matches
-
Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În drumul printre căpițe și grajduri, pe lângă salcâmii din spatele casei, prin curte, pe prispă, prin tindă spre polatra cu tavanul jos, cu pereții și podeaua lipite cu lut, spre vatra În care mocnește un foc de lemne ude. Aici se spun adevăratele povești, care nu mai sunt imagini ale lumii, ci concentrate ale ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ne-am făcut că nu știm nimic) războiu s-a terminat, ăăăăăAAAăăăă, uraaaaaa, numai gamele pă tot ceru’, acuma ordinu e să scotocim pădurea din față fără foc dă armă. Este pauza meciului și vom fuma câte o țigară pe prispă. Poteci, poieni, ierburi Înalte, păsări, izvoare și mirosul Îmbătător al florilor de pădure. dincolo de pădure o șosea cu terasament Înalt, peste șosea salt Înainteee!, sare doar un băiat cu pușca mitralieră și dincolo neamțu care-i ordonă În românește (Învățaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja verde, iar pe cele care nu se lăsau curățate le punea separat, aveau să fie puse pe prispa din spatele casei să le mai usuce soarele. La un moment dat, Simina se apropie de Angelina spunându-i: Îmi cureți și mie câteva nuci, să le mănânc? Dar astăzi nu se mănâncă nuci. Acestea sunt superstiții! Atunci n-ai decât
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
putut să capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la umbră și adu-i niște otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la hangiță. Țiganca a început a bate cărțile și în cele din urmă l-a îmbiat: ― Trage o carte, focosule! Lotrul s-a uitat la cărțile soioase, a pus mâna pe una, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am s-o pun într-un ulcior. Așa cere rânduiala. Până una-alta, să-ți spun cum ți-or merge treburile. ― Dacă altfel nu se poate, te ascult: Țiganca a bătut cărțile o vreme, după care le-a înșirat pe prispă. S-a uitat la ele cu luare aminte și a început să vorbească: ― Apoi peste două puncte, la vreme de seară, puicuța la care ți-i gândul are să-ți cadă la așternut și după aceea mai că nu s-ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa... la foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să ne spui cât ar arăta ceasul? - a întrebat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam cu drag în fiecare vară, La prispa strămoșească, pentru alt cules. De satul meu, mă simt pe veci legat Nu pot uita de Someș și de Deal, Deși-s bătrân, din el de mult plecat, îmi amintește că-s țărână de Ardeal! Recunoștință (soției mele) Iubita mea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un vocabular criptic și sumbru, în timp ce sufletul lui îl vezi parcă zbătîndu-se să iasă la lumină prin această platoșă de fier a ideilor. Abia deschide buzele, se uită drept înainte necruțător, iar imaginea lui e obsedantă, desculț cum stă pe prispa casei, pământiu la față și pătat de o bătrânețe care începe să-i ia din violența gândirii, dar fără să-i aducă împăcarea. Are o fată care e chiar el, dar cuminte, cu greu spune un cuvânt. A terminat cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la a doua carte de mari proporții despre țărani a refuzat să spună ce crede, dar și-a exprimat în schimb părerea despre autorul ei, că "e cel mai mare speculant al scrisului romînesc". " Stau cu el de vorbă pe prispa casei lui și parcă nici nu mă vede. E zi de duminică, dar el a lucrat de dimineață la pădure, la niște puieți. Mă uit la el și-mi dau seama că ideea care a pus stăpânire pe el acum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
câmpul. care după mine e mai frumos decât cerul? Dar mai există printre noi, românii, o categorie de oameni care sânt chiar așa cum îi vrea poetul, contemplativi... Tatăl meu era un astfel de om. Ar fi putut să stea pe prispa scăldată de soare, dacă nu s-ar fi lăsat noaptea, nu ore, ci zile întregi, spectacolul lumii, atât cât se vedea de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca să-l uimească și să-l încînte fără slăbire. Mama era disperată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îi vrea poetul, contemplativi... Tatăl meu era un astfel de om. Ar fi putut să stea pe prispa scăldată de soare, dacă nu s-ar fi lăsat noaptea, nu ore, ci zile întregi, spectacolul lumii, atât cât se vedea de pe prispa lui, fiindu-i absolut suficient ca să-l uimească și să-l încînte fără slăbire. Mama era disperată, fiindcă știa că nu e un leneș și că își crescuse copiii cu ciomagul, să muncească, să se hrănească". Da, îi spunea el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fascinantă. În treacăt, Goilav lăsă să cadă o remarcă: - Mai ales acasă la el omul e un portret care merită descifrat. Îmi urmărise deci privirea. - Gospodăria asta a primenit-o bătrînul meu cînd s-au schimbat obiceiurile vechi. A păstrat prispa și tinda pe care, după moda nouă, le-a prefăcut în verandă și salon. Cu timpul hibridul a căpătat patină: cu greu îi poți descoperi vreun cusur. Toate au un aer de familie, ca vitele și cîinii bătrîni care încep
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea să-l schimbe pe tutun. Seara, doamna Tomulescu comentă: „Cînd dă soarele sus, cei din Humosu de-abia se scoală. După ce și beau țigara, întind țolul la umbră și încep să se păduchească. La cinșpe ani Victor răcnea de pe prispă: «A, mamó, ’inde ’uaca și-mi ia ciuciun!» Adică să vîndă vaca și să-i ia tutun. Se hrănesc cu știr, cu gruhă și cu pur. Bureți le dă pădurea care, pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe neșansa de a fi ivit pe lume un cretin. - De ce așa! răspundea ea, strîngînd din buze. Numai de pe prispa vecinului, un băiat cu căciula înfundată pe ochi, trăgînd polca pe mîneci, se pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde foi de nuc, iaca eu mă duc, i-ha! Volentem ducunt fata, nolentem trahunt. Dobrina se bucura de toată atenția
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
necăjeam fetele când le puneam să Întrebe pe mămicile lor ce era aia și la ce folosea, deși nici noi nu știam bine. Intram mânjiți de colivă și-n păr. Educatoarea, mezina familiilor de Împărați din basme, ne scotea pe prispă și trimitea după apă prin vecini. Când venea Îngrijitoarea cu găleata, ne turna cu o cană, ne curăța nițeluș, ne alinia frumușel unul câte unul și folosea din nou argumentul pedagogic al nuielei pe palma udă. Îmi așteptam neînchipuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cârpa deoparte. Oamenii au rămas Înmărmuriți de frumusețea și strălucirea picturii. Asemenea bogăție Îi lăsa cu gurile căscate. Mie Îmi era rușine de-mi venea să intru În pământ. Fostul brigadier Gogoașă a luat primul cuvântul, căci până atunci pe prispa lui fusese cea mai vestită pictură din sat. „Frumos, ce să zic”, Începe el. „Ca lumea. Culori de n-ai treabă. Să fii sănătos! Și nevasta a ieșit foarte bine. Mielu’ ăla ar avea coada cam prea scurtă, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
artiști ce cutreieraseră lumea Întreagă. Îi Îndopă cu de toate și le dădu să bea. Mai ales scamatorul se ghiftuise de cărnuri și se amețise bine de la vinul tare pe care-l băuse ca pe apă. Bărbații ieșiră afară, pe prispă, să se mai răcorească și să fumeze țigări străine. Din vorbă În vorbă, șoferul o cârmi către Îngrijorarea lui de părinte. „Domnule, nu știu ce să-i mai fac. Adică știu, da’ nu prea am timp să-l duc prin alte părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școală. Directorul se ținuse de cuvânt și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repeziseră toți trei, cu capetele Înainte, să vadă mormolocii care Înotau, sprințari, În acea scârboasă alcătuire. Răsturnaseră, În avântul lor, scaunul și microscopul căzuse și el, cu un zgomot Înfundat, pe pardoseala de pământ amestecat cu balegă de cal a prispei. Fiecare fusese de acord să dea și să Încaseze câte două șuturi, pentru grabă și lipsă de organizare. Apoi șterseseră cum se pricepuseră mai bine microscopul și făcuseră din nou preparatul. Vieru, care În urma unei noi trageri la sorți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa de‐ aproape, mamă, Un fulg pe - obraz îl simt ca un sărut. ( Din vol. «Scrieri Literare», prefață și antologie de Mircea și Sergiu Coloșenco , ED. SFERA‐ Bârlad‐2008, pg. 6 ) RONDELUL FIINȚELOR DE AZUR Bârladul e Lancrămul meu E prispa de lut de‐ altădată, Fântâna cu lanțul ei greu, Salcâmul din poarta uitată. (1969) Lucian Vasiliu Născut în comuna Puiești‐Bîrlad, jud. Vaslui, România, la data de 8.1.1954. Urmează cursurile liceului „M. Eminescuʺ din Bârlad, cursurile școlii postliceale
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sclipitoare, parc ‐ ar bate ‐n sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii din prispa veche, mică, și‐ acordară, lăutari, vioara și‐ am văzut în depărtări secara, un ocean ce‐ n valuri se ridică. și‐n odaia scundă, c‐ o fereastră ca un ochi întredeschis spre soare, am rămas în strânsa ‐ mbrățișare, brazi robiți în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vei părăsi, te va lepăda și El pe vecie. 10. Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zidești o Casă care să-I slujească de locaș sfînt. Întărește-te și lucrează." 11. David a dat fiului său Solomon chipul prispei și clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru și al odăii pentru scaunul îndurării. 12. I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curțile Casei Domnului, și toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
dăruit... lemnul tot cu her (fier n.n), cu scânduri, cu șindrilă, cu toati a șepti dugheni vechi ce le-au răsâpit”. Mai zice prefectul că l-a mai tocmit pe Manolachi încă pentru 95 de lei ca să-i facă “prispă pe dinainte dughenilor di piatră și să podească hudița porții și doă ișitori și poarta din dos”. Acestea însă în contul lemnului vechi, a pietrei primite în dar”. Până la urmă, Manolachi s-a lăsat păgubaș, fiindcă boierii trimiși de divan
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]