11,078 matches
-
oamenii și cu armatele lui. Armatele de felul acesta pot fi folositoare și bune atunci cînd luptă pentru ele înseși, dar sînt aproape întotdeauna păgubitoare pentru acela care le cheamă, căci, dacă pierzi lupta, rămîi învins, iar dacă învingi, devii prizonierul lor. Și cu toate că exemple de felul acesta se găsesc în mare număr în istoria antică, vreau să menționez neapărat exemplul recent al papei luliu II, al cărui procedeu nu putea să fie mai puțin înțelept decît s-a dovedit, deoarece
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el să nu culeagă roadele hotărîrii greșite pe care o luase. În adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculîndu-se și alungîndu-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucît aceștia fuseseră puși pe fugă, și nici al trupelor pe care le primise în ajutor, deoarece învinsese cu alte arme decît cu ale acestora, Florentinii, fiind cu totul lipsiți de armate au adus zece mii de francezi la Pisa
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
seamă să nu se alieze niciodată cu unul mai puternic decît el pentru a-i lovi pe ceilalți, decît dacă nevoia îl constrînge la aceasta, așa cum am arătat mai sus, căci dacă cel care este mai puternic învinge, tu rămîi prizonierul lui; și un principe trebuie să se ferească, atît cît poate demult, de a fi la discreția altuia. Venețienii s-au aliat cu Franța împotriva ducelui de Milano și ar fi putut foarte bine să evite această alianță care n-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și asupra artei războiului, decît atunci cînd prepelițe, cîini de vînătoare, cerbi, o turmă de tot felul de animale și ardoarea vînătorii ne preocupă: un mare principe, care a făcut a doua campanie în Ungaria, a riscat să fie luat prizonier de turci pentru că s-a rătăcit la vînătoare. Aceasta ar trebui chiar interzisă în armată, pentru că dă naștere la multă dezordine în timpul marșurilor. Conchid, deci, că este scuzabil pentru un principe să meargă la vînătoare, cu condiția ca acest lucru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Moftinu Mare despre care militarii știau că e locuit de șvabi. S-au sfătuit mult Între ei, apoi unul a Îndrăznit să bată la o poartă. După un răstimp destul de lung, s-a Întors cu un bărbat cam de vîrsta prizonierului. Alte tîrguieli, alte presupuneri. — Nu ni s-a dat nici un act, spuse unul dintre soldați, din care să se Înțeleagă că e În mîna noastră. Ni s-a spus să mergem la comandamentul Wehrmachtului la Carei, dar, venind Încoace, putea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a adresat nemțește și prizonierului, dar ăla a dat din cap a nepri cepere. Atunci neamțul i-a arătat șinele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a adresat nemțește și prizonierului, dar ăla a dat din cap a nepri cepere. Atunci neamțul i-a arătat șinele de cale ferată și ora 2 pe ceas. Pesemne că la acea oră urma să vină ori să plece un tren... Nu putea s-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu pistolul din spate peste tot pe unde-și căuta interlocutorii. La un moment dat, părea că a găsit ce-l interesa și l-a dirijat pe Valeriu drept spre un vagon, ordonîndu-i să urce. Aceleași explicații date pazei că prizonierul e al lui... De aici Încolo, captivul n-a mai priceput nimic, dar bănuia că se dau amă nunte privind destinația și predarea lui În mîinile vreunei autorități. Îl durea capul de cînd căuta și nu găsea un șiret lic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aș ter nea la drum. Neamțul a scos din raniță o bucată de pîine și două mere și i le-a Întins: — Trebuie să-ți fie tare foame, ia și mănîncă, i-a spus el ungurește. Cum, s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile astea ce limbă vorbim și la care Dumnezeu ne Închinăm?... Te duci acasă, nu? Unde? — Acolo, bîigui prizonierul. — Vin cu tine pînă la Ghilvaci. De acolo, te descurci sin gur, eu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
foame, ia și mănîncă, i-a spus el ungurește. Cum, s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile astea ce limbă vorbim și la care Dumnezeu ne Închinăm?... Te duci acasă, nu? Unde? — Acolo, bîigui prizonierul. — Vin cu tine pînă la Ghilvaci. De acolo, te descurci sin gur, eu trebuie să merg mai departe. Pe tot drumul ăsta, nu uita că ești prizonierul meu! Și nu mă dați pe mîna jandarmilor? TÎnărul Îmbrăcat În uniforma Wehrmacht
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și la care Dumnezeu ne Închinăm?... Te duci acasă, nu? Unde? — Acolo, bîigui prizonierul. — Vin cu tine pînă la Ghilvaci. De acolo, te descurci sin gur, eu trebuie să merg mai departe. Pe tot drumul ăsta, nu uita că ești prizonierul meu! Și nu mă dați pe mîna jandarmilor? TÎnărul Îmbrăcat În uniforma Wehrmacht-ului să fi avut cu vreo cinci-șase ani mai mult decît Valeriu Ruba. Nici la despărțire, În gara Ghilvaci, n-a vrut să-i spună Încotro merge
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trupele intervenționiste rusești la Albești, la sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au prins a Înmuguri și a da În pîrg. Se spune și azi că ar fi fost luat prizonier de ruși și trimis În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar și În rusă, semnînd Aleksandr Petro vici. Era de fapt numele său real, care-i atesta originile sîrbești. Unii căutători de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le-au dat drumul În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor prizonieri li s-a făcut vînt pe apă mai spre nord, iar alții s-au văzut descătușați. Între ei și Gheorghe pe care l-au dat jos În micul port Surgut și așa, dezlegat, l-au predat unei obști sătești din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
locului atunci cînd se putea, fiindcă, iarna, dacă lovind o rangă de o piatră vedeai că fierul se frînge Însemna că e atît de frig, Încît nu se poate face nimic. Dormea toată fami lia siberianului Împreună cu slugile și cu prizonierii, Îngră mădită pe un cuptor lung. Se Înțelegeau bine pentru că nu puteau viețui unii fără ceilalți. Ba le erau date și bucurii de neîntîlnit În alte părți. La Începutul iernii, bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Să fie sănătoși, că pe la marginile Ardealului se mai răriseră de cînd cu unirea cu Vechiul Regat și cu războiul purtat de armata română pînă la Budapesta. Braga și petrolul S-au stins cu timpul toate tulburările, precum și noutatea Întoarcerii prizonierilor. Gheorghe fusese ultimul dintre prinșii ajunși acasă. Cu dolarii aduși de la Chicago, femeia lui refăcuse mare parte din averea prădată a doua oară de tribunal. Așteptau acum reforma agrară făgăduită de regele Ferdinand, iar pînă atunci, cultivau mai ales tutun
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
colțul dinspre răsărit, sub ștergarul alb, icoana lumina blând. Ar fi trecut spre copil era atât de frumos acolo sau spre mama era și acolo frumos. Dar cum făcea un pas, negura din jur făcea și ea un pas. Era prizonierul negurii. Și atunci a înțeles: fără să știe, fiecare își făcuse propria zi cu gândul lui. Cu glasul blând, tatăl murmură : iartă-mă ! Și, iată, un petec de cer albastru se desenă în negură, apoi încă unul și încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a luat din scurt Păpădie. În rusește, se Înțelege. Rusul, cu ochii holbați, care Îi jucau ca mărgelele, nu a răspuns. „Nu vrei să vorbești? Ai Înțeles ce te-am Întrebat sau nu? Privește aici!” - i-a arătat Păpădie automatul. Prizonierul a Început să bâiguie cuvinte de neînțeles. „Amice, așa ne Înțelegem ca turcu’ cu chistolu’. Ia-o domol și spune ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spună ce i-am Întrebat. Apoi nu care cumva să guițe, că Îi trimitem la Sfântul Petru cu primul tren!”... În acest moment, tata Toader a Întrebat: ― Îți amintești, Petrică, cum tremurau de frică? Eu și amu’ parcă-i văd. ― Prizonierii, văzându-se „rugați” atât de insistent și simțind pumnalul la beregată, au răspuns că vor spune tot ce știu și ne interesează. Soarele și-a arătat fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cât... Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu mine, deveneam cap de coloană pentru cei trei militari de la divizie. Toader rămânea În punctul unde am fost eu dimineață, pentru a ne asigura retragerea, În caz de nevoie... Am rămas scurtă vreme În loc, pentru a ne da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șădi așă Într-o rânî?” Și bine făcea, fiindcă atunci, În toiul misiunii, mâna mergea automat spre locul unde trebuia să se afle arma de care aveai nevoie. Chiar și o sfoară cu care să-l legi pe un eventual prizonier trebuia să fie la locul ei... Gândul Îți era la misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
drumul pe care ai pornit. Sunt sigur că te vei fi Întrebat de ce n-am abordat și eu cariera universitară. Aș fi vrut, dar blestematul de război mi-a rupt șira spinării, cum se spune. Am avut ghinionul să cad prizonier la ruși, care m-au trimis să fiu medicul unui lagăr. Acolo am rămas Încă patru ani după terminarea războiului. Când m-am Întors, eram epuizat atât fizic, cât și psihic, Încât cu greu m-am integrat În colectivul acestei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
litinant” Profesorul a ieșit În față. Pe colonel l-au luat imediat și l-au condus la tancuri. Unul dintre brute știa puțin românește. După ce ofițerul rus a ținut un discurs nervos, din traducerea ”tâlmaciului” am Înțeles că noi eram prizonieri, iar spitalul devenea proprietatea lor... ― Bieții oameni! De ce s-au temut n-au scăpat - a șoptit Maria. ― Din acel moment, a Început calvarul nostru, care a luat sfârșit abia În luna mai 1945, dar care, sub altă formă, continuă și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întors acasă... Războiul Încă se mai purta prin munții Tatra. Într-o bună zi, am luat o birjă și m-am dus la spital, să Întreb de salvatorul meu... Aveam să aflu Însă că acolo, la Cotu Donului, a căzut prizonier la ruși, cu spitalul lui cu tot... Imaginați-vă, scumpilor, cum așteptam eu aproape fără speranță Întoarcerea din Infern a acestui om... Dar bunul Dumnezeu l-a adus Între cei dragi ai lui... Treceam mereu pe la poarta Spiridoniei, dar parcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]