297,094 matches
-
Nicolae Manolescu S-a mai încheiat un an școlar. Disputa din jurul manualelor alternative (în fond, opționale) a captat aproape întreaga atenție a protagoniștilor și a opiniei publice. Dar problemele școlii (de toate gradele) sînt mult mai numeroase. Aș vrea să mă ocup acum de una singură, dar nu fără a le menționa, măcar, pe celelalte: indisciplina generalizată, la elevi, studenți și profesori (absențe de la ore, scăderea prestigiului dascălului etc.
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
trimite vești prin intermediul devotatei Florica. Sînt și momente de disperare, cauzate de lipsa banilor, și zile de mulțumire, cele în care le vorbește unor copii despre Spartacus și tragicii greci sau lucrează la o carte despre Sofocle. Rămasă fără pensie - problema pe care o amintește mereu în epistolele sale -, Alice Voinescu trăiește mai bine de un an cu ajutorul unor prieteni devotați, care refuză, în ciuda cererilor ei repetate, să-i vîndă lucrurile din casă. Scrisorile stau astfel mărturie unei remarcabile solidarități între
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
Scrisorile stau astfel mărturie unei remarcabile solidarități între oameni care fac toți parte dintr-o clasă socială puternic lovită, sărăcita și discreditata de ideologia la putere, dar care găsesc totuși resurse de a se sprijini cînd la mijloc e chiar problemă supraviețuirii. Din păcate, Scrisorile din Costești sînt un foarte bun exemplu de nepricepere bine intenționată. într-o astfel de ediție comentată, textul propriu-zis și notele formează două discursuri ce merg în paralel și se completează reciproc, cu condiția ca îngrijitorul
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația plinurilor abhorate: "O observație mai spinoasă e aceea că jurnalul duce la paroxism problema oricărei literaturi: a ști dacă ce scrii merită să fie scris. În perspectiva ei, se relativizează totul. De la o înălțime cosmico-temporală, a vremii cînd pămîntul va fi un astru mort, nici Shakespeare n-ar fi trebuit să se ostenească. Răspund
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
și are temeiul în aducerea-aminte lasă în urmă orice metafizică ce gândește doar ființarea în ființa ei". Referirile la "Sein und Zeit" nu lipsesc. Ulterior, prin anii șaizeci-șaptezeci, Heidegger a recunoscut că la vechii greci nu se regăsește de fapt problema, centrală pentru el, a ascunderii (lethe) ca miez al neascunderii, drept care a renunțat să mai raporteze chestiunea la termenul grec aletheia, dând propriei descoperiri un nume personal, care apare însă prima dată în "Parmenide": Lichtung (provenit nu în primul rând
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
este într-o fază alexandrină. Asta e, o fază de final, cu plusurile și minusurile ei. Or, noi, care sîntem la margine, avem șansa de a fi tineri." împătimiții în studiul postmodernismului (căci nu toți sîntem azi preocupați de această problemă teoretică și nu toți ne trăim viața în funcție de bisericuțele create în interiorul acestui cîmp de studiu) vor putea înșira biblioteci întregi în dosul a ceea ce Alexandru Mușina numește ideea dumnealui. Dar nu asta e important: marginalii care pot fi tineri și
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
cinci premii în patria sa) Senyoria, apărută în colecția "Biblioteca de Cultură Catalană" a Editurii Meronia. Articolul lui Jaume Cabré, Despre cărți și polemici, publicat în cotidianul barcelonez Avui (6 mai 2002) arată că și în cealaltă extremitate a Europei problemele și relațiile autor-editor-librar-cititor sunt aidoma celor de pe meleagurile românești. (J.B.M.) Librarii sunt nemulțumiți de supraoferta venită din partea editurilor. Patru mii de titluri noi pe lună. Spun că nu au spațiu pentru ele. Spun că sunt obligați să țină cărțile prea
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
cehoviene înainte de a-i cunoaște pe Vladimir și pe Estragon. În fine, și în piesa care închide volumul, Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, avem de-a face tot cu o problemă a comunicării. Cei doi îndrăgostiți încep să se înțeleagă rostind la început doar vocala a, pentru ca în final să atingă forma perfectă de comunicare prin disoluția fizică. Din cei doi îndrăgostiți nu mai rămân până la urmă decât două voci: "El
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
bobârnaci acestei doamne împinse de cinsimsul de partid într-o postură de sinucigaș profesional. Cred, așadar, în sinceritatea lacrimilor fragilei Cati. Pe de altă parte, atunci când e pusă față în față cu evidența, se preface că nu înțelege care-i problema cu manualele astea, auzi, alternative! Sunt convins că știe, la milimetru, la ce porcării s-a înhămat. Și mai știu că știe că dacă nu va duce la capăt misiunea de partid, va zbura de nu-și va aduce aminte
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
o realitate. Pericolul contrar acum ar fi acela de a considera, cu efecte directe și de metodă, că singura psihanaliză autentică este cea clinică (există deja unele indicii în acest sens). Credem însă că o atare situare este doar o problemă trecătoare de identitate, inerentă oricărui debut profesional, care traduce, în fapt, în termeni diametral opuși, aceeași dificultate de mai înainte, dar cu semn schimbat. Pentru a-și face o idee asupra necesității psihanalizei aplicate, cititorul poate începe chiar cu această
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
care le-ar putea afilia literaturii postmoderne, susținute de postmoderniști ca propriul teritoriu în literatură, cum ar fi jocul vocilor, limita indistinctă dintre genuri; în ce privește ideologia postmodernă s-ar putea vorbi despre o recitire a istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt și nu am fost implicat în această dezbatere, nu am urmărit teoria. Tot ceea ce am făcut în această perioadă postmodernă a fost să lucrez intens, să călătoresc mult și
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
în aer își face drum și intră în proză, dar legătura mea cu cititorul posibil e mult mai apropiată decît la oricine altcineva care s-a afundat în teorie. Dacă ar trebui să țin o conferință despre postmodernism, aș avea probleme, n-aș ști de unde să încep și n-aș putea vorbi mai mult de două secunde. M.T.: Ori de cîte ori se vorbește despre Irlanda și literatura irlandeză sînt menționate nume importante. De exemplu, nu poți vorbi despre romanul modern
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
simplitate ostentativă. M.T.: Mai există și mult Henry James în romanele dumneavoastră. C.T.: Da. Presupun că eu, ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea. în jurul meu se zbat umbrele prozei Virginiei Woolf, ale lui Joyce, dar problema mea este de a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea de a găsi stilul care să aibă
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
scris un articol de 15.000 de semne unde am încercat să tratez relația mea cu el, despre conținutul emisiunilor, al romanelor. Nu cred că articolul a fost suficient de lung, aveam nevoie de mai mult spațiu. Este, deci, o problemă complexă. în acele emisiuni a spus niște lucruri atît de greșite! Nu folosea, de exemplu, cuvîntul "evreu", spunea doar "conspirația internațională a bancherilor". A făcut parte din mișcarea ideologică, aceea care a adus Holocaustul. Nu a atacat fizic pe cineva
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
asta, iar după război și-a luat toate măsurile să se acopere. Era, și acest lucru e important, un bătrîn extrem de drăguț. Și un romancier foarte bun. Răul, răul politic care a cuprins Europa în anii '40 a fost o problemă de mare complexitate. Nu ai de o parte doar oameni răi, pe care îi știm că au fost răi. Erau și alții implicați, și nu păreau a fi răi, păreau foarte drăguți. E o lecție din care toți avem de
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
vibratile ale imaginii impresioniste, în varianta analitică a unui pointilism explicit. Această capacitate de a instrumenta savant codurile estetice și convențiile limbajului pentru a obține, ca într-o retortă alchimică, substanța celei mai pure percepții a modelului este, în fond, problema esențială a picturii lui Ilie Boca. în mod surprinzător, arta lui se naște la intersecția unei ingenue dorințe de posesiune, a unei aspirații edenice către spectacolul pur al lumii, cu vocația irepresibilă și insidioasă a cercetătorului neliniștit și mereu însetat
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
despre sine pe care omul și-a construit-o încă din zorii existenței sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură care se sprijină pe propria sa memorie difuză este spațiul ideal pentru experimentarea celor mai complexe și mai rafinate probleme de limbaj. Aparent figurativă, pentru că ea se sprijină pe un set de semne ușor de recunoscut, acestă imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereze faptul particular sau
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
mai curajoși dintre scriitorii postbelici (curajoși și în sensul artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără curiozitatea măcar de a vedea ce au reușit totuși să spună, mult, puțin cât a fost. Problema e greșit pusă din rădăcină. Din punctul de vedere al criticii literare, universul operei nu are cum să fie altfel decât complet, încheiat pe "despre ce"-urile pe care "le-a vrut poetul". Adevărul literaturii nu epuizează datele realului, cum
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
au părut, la început, toate direcțiile exploratorii ale artei care, în timp, s-au dovedit fecunde. Și nu e exclus ca recuperarea adevărului în termeni de operă să fie un punct de răscruce în evoluția conceptelor estetice. Interpretarea "fără sfârșit" Problema este, de fapt, de a formula adevărul în termeni de semnificare. Ceea ce, la drept vorbind, nici nu este chiar atât de spectaculos pe cât mă voi strădui eu să demonstrez în continuare - ține în fond de specificul criticii literare; cu asta
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
pe lângă această obișnuință, contează și latura autoreferențială a semnului, care se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și în cazul formulelor științifice. Cu atât mai mult interpretantul final poate deveni sursă de metodă pentru criticii literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea unui semn, a unei opere, așa cum se reprezintă pe sine în aspirația de a reprezenta lumea. În această direcție aș vrea să conduc de aici înainte "povestea fără sfârșit" a operei de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
contează și latura autoreferențială a semnului, care se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și în cazul formulelor științifice. Cu atât mai mult interpretantul final poate deveni sursă de metodă pentru criticii literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea unui semn, a unei opere, așa cum se reprezintă pe sine în aspirația de a reprezenta lumea. În această direcție aș vrea să conduc de aici înainte "povestea fără sfârșit" a operei de rezistență, ca pe
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de moment, la fel de sărace în conținut ca și folclorul de bancuri (ne amintim ce înfloritor, în anii de comunism), care, pentru putere, rămâneau de fapt inofensive, nu aveau cum să zguduie sistemul din temelii. Dar nu toată lumea citește la fel. Problema subversivității literaturii de dinainte de 1989, a literaturii în genere, trebuie despărțită de goana după șopârle și formulată în termenii codificării literare, ca deschidere către interpretări polisemice, reverberante. La rigoare, șopârla nici nu are cod, în accepția semiotică a termenului. Tot
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
mai departe, nu se întâmpla nimic, nici o micșare de idei, nici o revoluție. Doar autorul rămânea să tragă ponoasele. Asemănarea malignă Printre cauzele interzicerii, în 1980, a premierei cu Există nervi de la Craiova au fost presupusele referiri la "lipsa de cafea, problema balcoanelor... iepuri și femei savant...". Piesa fusese scrisă în 1964, când nici nu se pomenea de așa ceva (voi reveni mai încolo și voi arăta că, în ce privește iepurii, povestea e totuși mai complicată), dar se "actualiza" continuu, pe măsură ce realitatea începea să
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
gata s-o șteargă... Așa, cu urechile ciulite, gata să... Și mi-e teamă că... Asta se observă... Deși câmpul e la doi pași. Ce-or să zică, ba unii, ba alții?... Ascund un fugar? Tu ce zici, ai? Alin: Problema iepurilor nu e încă..." Ce avem aici nu e o trimitere la un episod recognoscibil din realitate, ci schema ei comentată, cu descompunerea ironică - fantezistă și nu prea - a mecanismului suspiciunii, bazat pe asemănarea dintre a avea un iepure și
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
literatura a fost tot timpul acel "cifru" mult căutat de curioși. Și era firesc să fie așa. Doar ea permite răsucirea în jurul propriului ax și producerea de mesaj la un grad atât de ridicat de ambiguitate, incifrând în divagație gratuită problema etică și politică a dreptului individului la viața privată: dreptul de a mânca cu poftă atunci când te așezi la masă, dreptul de a visa la propriul viitor, mobilat cu lucruri care să-ți aparțină, eventual un iepure sau câteva ace
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]