1,916 matches
-
părți la poalele Marelui Zid, Parada Fericirii deschizând drumul și Parada Mâhnirii venind după ea la mai multe mile în urmă. După-amiază s-a schimbat vremea. A început să plouă și apoi să toarne cu găleata. În următoarele câteva zile, procesiunea noastră s-a întins într-o coloană din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ajunge la el, ceea ce face parte tot din planul prințului Kung. Yung Lu mă aașază într-o căruță și mă escortează el însuși. Urmăm o rută mai scurtă și sosim la Peking cu mult înaintea lui Su Shun și a procesiunii sale. 23 Așteptându-mă în Orașul Interzis, prințul Kung a fost ușurat să mă vadă teafără: — Zvonurile despre moartea ta au circulat mai repede decât mesagerii noștri, mi-a spus el, întâmpinându-mă. Am fost măcinat de îngrijorare. Cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lăsându-mă pe mine să termin ultima parte a decretului de punere sub acuzare a lui Su Shun, prințul Kung a plecat din Peking la Miyun. Orașul se află la cincizeci de mile de capitală și este ultima oprire a procesiunii înainte de a ajunge aici. Su Shun și sicriul lui Hsien Feng sunt programați să ajungă la Miyun la începutul după-amiezii. Lui Yung Lu i s-a ordonat să se întoarcă la Su Shun și să rămână lângă el. Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a ordonat să se întoarcă la Su Shun și să rămână lângă el. Su Shun presupunea că totul merge așa cum a plănuit el și că eu, cel mai mare obstacol al său, am fost îndepărtată. Su Shun era beat când procesiunea a ajuns la Miyun. Era atât de entuziasmat de perspectivele sale, încât începuse deja să sărbătorească împreună cu membrii cabinetului său. Prostituate locale au fost văzute învârtindu-se pe lângă sicriul imperial și furând ornamente. Când Su Shun a fost întâmpinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu palanchinele pentru Katsuyori și soția lui și numeroasele doamne din suită care-i serveau, și continuând cu acelea ale mătușii lui și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, împreună cu însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, în urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici. Când îl recunoscură pe Nagato, samuraii se înclinară din mers, ținând cu o mână hățurile cailor. De îndată ce îmbulzeala se risipi, Nagato intră pe poartă. Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Azuchi. Războinicii sosiseră abia în acea dimineață și aveau chipurile încă obosite și pline de noroi. Hideyoshi spuse: Dacă vin cu mine cincizeci de călăreți, vor fi de ajuns. O spusese abia după ce călăreții cu torțe porniseră în fruntea procesiunii. Prin urmare, aproape toți soldații aveau să rămână pe loc. — E periculos, interveni Kyutaro. Cincizeci de călăreți sunt prea puțini. Drumul pe care veți merge la noapte trece prin apropierea Muntelui Ibuki, iar acolo s-ar putea să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că și centrul de comandă al clanului Oda avea să se mute în același loc. Katsuie, însă, bănuia că Hideyoshi preluase, cu înfumurare, conducerea și că orchestrase și acest lucru. * * * În fiecare zi, Castelul Kiyosu oferea extraordinarul spectacol al magnificelor procesiuni de oameni călări, care urcau colina, spre poarta castelului. Ținutul de unde își începuse Nobunaga opera sa de-o viață era considerat acum terenul de consfătuire unde aveau să se discute modalitățile de a rezolva problemele clanului. La prima vedere, vasalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi în ziua aceea număra peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Înainte de a intra pe puntea principală de comandă, se îmbărbătă pentru ultima oară, ca și cum ar fi fost pus în fața unei dileme morale în care era dificil să alegi. Câteva credite în plus oricum nu strică nimănui, aprecie cu cinism în timp ce procesiunea care-l aduse se opri iar el își făcu intrarea. Secundul Darius, tânăr, scund și cu o piele neagră ca abanosul, înaintă cu mâna la piept, în semn de salut, îndată ce Kaan, cu un zâmbet unsuros pe buze, apăru în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai goale, de țară. Și astfel s-a făcut că am dat traseul rapid pe cel mai lent. Așa, timpul se lungea cu vreo oră sau două, a zis Tom, dar măcar aveam posibilitatea să mai vedem și altceva decât procesiunea de mașini gonind fără viață. Păduri, de exemplu, și flori de câmp pe marginea drumului, ca să nu mai vorbim de vaci și cai, ferme și pășuni, pajiști și, din când în când, câte un chip omenesc. Nu aveam nimic împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
propusă, de la un servitor care-l văzuse pe ofițer conducând înspre livadă, brigadierul sări și el în jeep. În timp ce conducea, fu văzut de Poncha și Sinha, prietenii lui Vermaji, care-l convinseră apoi pe Vermaji cel nemulțumit să se alăture procesiunii pe motoreta sa. Astfel, ajunseră la copacul lui Sampath la un interval de o jumătate de oră unul de altul, fiecare dintre ei însoțit de mulțimi de cetățeni revoltați. Se iscase zarvă, vedeți voi, când planurile care tocmai fuseseră elaborate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându-se de orice parte a jeep-ului reușeau, dat fiind că se hurducau și săreau pe pietriș. Când îi ajunseră din urmă și procesiunea fu completă, o luară din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sunt limpezi. Cei cinci bărbați n-au deloc nevoie să se consulte. Murmură un nume. Mâinile li se Întind iarăși, apoi Își pun genunchiul pe pământ. Ridică Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La timpul cuvenit vom cunoaște motivele acestei Încercări, Între timp să punem mătăniile la treabă, Noi vom face același lucru, mă refer la rugăciuni, bineînțeles, nu la mătănii, zâmbi protestantul, Și de asemenea vom organiza pe străzi În toată țara procesiuni pentru a cere moartea, În același mod În care o făceam ad petendem pluviam, ca să cerem ploaie, traduse catolicul, Nu vom ajunge noi chiar până acolo, aceste procesiuni n-au făcut parte niciodată din maniile pe care le cultivăm, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
zâmbi protestantul, Și de asemenea vom organiza pe străzi În toată țara procesiuni pentru a cere moartea, În același mod În care o făceam ad petendem pluviam, ca să cerem ploaie, traduse catolicul, Nu vom ajunge noi chiar până acolo, aceste procesiuni n-au făcut parte niciodată din maniile pe care le cultivăm, zâmbi din nou protestantul. Și noi, Întrebă unul dintre filozofii optimiști pe un ton care părea să anunțe apropiata sa intrare În rândurile aripii opuse, ce vom face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
manifest al scriitorilor, o luare de poziție din partea artiștilor, un concert de solidaritate, o expoziție de afișe revoluționare, o grevă generală promovată În comun de cele două centrale sindicale, o pastorală a episcopilor chemând la rugăciune și la post, o procesiune de penitenți, o distribuire masivă de pliante galbene, albastre, verzi, roșii, albe, se ajunsese chiar să se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe Hava, dar ea nu se lasă impresionată, lasă-l o jumătate de oră, nu pățește nimic, trebuie să vorbești cu ea, altfel toată povestea asta se va termina rău, însă exact atunci îi văd ieșind, delegația aceea inexpresivă, asemenea procesiunii unei secte, alerg după ei, ating halatul ultimului dintre ei, spuneți-mi ce se întâmplă, el mormăie fără chef, încă nu suntem siguri, din câte se pare, este vorba despre o paralizie conversivă. Ce fel de paralizie? întreb eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întreb eu, iar el spune, conversivă, este ca și cum trupul ar transforma o presiune sufletească într-o afecțiune corporală, o reacție conversă, apoi privește suspicios în jurul său, ca și când tocmai ar fi dat la iveală o taină bine păzită, apoi se alătură procesiunii, lăsându-mă singură cu acest nou cuvânt. Deci așa se numește această nouă femeie din viața lui, paralizie conversivă, gust fiecare literă, mirosuri grele se degajă din ele, mirosurile pivnițelor în care oamenii erau torturați pe vremuri, strigătele celor înfricoșați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plătește cinci sute de mii de livre de aur pentru a-și salva viața. Însă cruciadele aveau loc cu o teologală rea-credință. La Sfântul Ioan din Acra, Ludovic este primit În triumf și iese să-l Întâmpine tot orașul În procesiune, cu clerul și doamnele și copiii. Templierii știu mai multe și Încearcă să intre În contact cu Damascul. Ludovic află, nu suportă să se treacă peste el, se dezice Încă o dată de marele maestru În fața ambasadorilor musulmani, iar marele maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
universului. Nu-i atât o locuință, cât o mașină de amintiri. Nu-i imagine, dintre cele pe care le vedeți, care, combinată așa cum trebuie cu altele, să nu dea la iveală sau să nu rezume un mister al lumii. Observați procesiunea aceea de figuri pe care pictorul le-a vrut Înadins asemănătoare cu cele din palatul din Mantova: sunt cei treizeci și șase de decani, stăpânii cerului. Iar din capriciu și din fidelitate față de tradiție, de cum am găsit această splendidă reconstituire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În astfel de cazuri fanfara Începea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]