1,903 matches
-
capabil să fundamenteze alegerea adoptării unei astfel de atitudini. Trebuie, mai de grabă, să redescoperim sensul experienței fundamentale trăite de ființa umană în raportul său cu propria mamă”. Icoana „Pietà” sugerează o cultură care vrea să se inspire din „criteriul” profetic al mi-lostivirii: este o chemare vie pentru a reconstrui civilizația compasiunii și pentru a activa principiul milostivirii în viața comunității oamenilor. Iar preotul - prin specificul misiunii sale - trebuie să colaboreze la construirea „civilizației gingășiei”. Dar gingașa iubire conjugală este un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pri-mii vestitori ai Evangheliei, cum s-au simțit ei obligați să răspândească vestea cea bună, și să ilustreze, prin comportamentul lor, aspectele caracteristice ale naturii și stilului slujirii Cuvântului, care să-l poată ajuta să se perfecționeze în ministerul său profetic. De altfel, la aceasta îl cheamă permanent și Biserica de astăzi: „Preotul este, întâi de toate, ministru al Cuvântului lui Dum-nezeu, este consacrat și trimis să vestească tuturor Evanghelia împărăției [...] Numai «rămânând» în Cuvânt, preotul va deveni discipol perfect al
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
prematură. Suntem slujitorii păcii, încrezându-ne în forța blândeții evanghelice și a jertfirii de sine făcută din iubire, depășind orice sentiment de ură și de răzbunare”. Activând metodologia întotdeauna validă a răsturnării, acea Lettera își continuă discursul cu o decizie profetică, ce semnalizează bine convingerea că slujirea Cuvântului trebuie făcută întâi de toate fără a ceda în fața oricărui compromis. Cel puțin, în această mare semnificație, trebuie citit și vestit Cu-vântul sine glossa, fără acea didascalie ideologică care aruncă asupra lui
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
închisă în ea însăși. De aceea, încă mai are sens să ne întoarcem și să ne întrebăm: ce este omilia? 3. Omilia nu este un cuvânt personal al preotului. Se spune, pe bună dreptate, că adevărata natură a omiliei este profetică, întrucât omiletul - cel care predică; cel care trimite - mittente - vorbește în numele lui Cristos și al Bisericii. Ea, prin urmare, nu este un comentariu personal, nici o lecție, nici o conferință; scopul ei este ca mesajul să ajungă întreg la credincioși, în așa
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
25,20). c) Să învețe a practica frumusețea. Preoții, slujind Cu-vântul, trebuie să dezvolte pastoral perspectiva sfântului Paul, care îl cheamă pe creștin «să acționeze într-o manieră frumoa-să» (cfr. 2Tes 3,13). Este un principiu ferm al ministerului profetic al Cuvântului, din moment ce este una dintre temele care apar deseori în instrucțiunile sale asupra slujirii Cuvântului: „Propuneți-vă lucruri frumoase, nu numai înaintea lui Dumnezeu, ci și înaintea tuturor oamenilor” (cfr. Rom 12,17; 2Cor 8,21). Și încă: „Verificați
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mai întâi de toate angajând optica credinței și urmând traseele teologice. 4. Preoții și predicarea bună 1. Maestrul unic al istoriei mântuirii. Prima calitate bu-nă a predicării bune a preoților este aderența la predicarea lui Cristos, care face o slujire profetică de ascultare față de Tatăl și de mântuire pentru oameni. De aceea, el este vestitorul de-săvârșit al substanței mesajului salvific. Este îndeajuns, ca exemplu, prima predică a lui Isus Maestru (cfr. Mc 1,15), care ne învață să prezentăm mesajul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care se implică cu tot spiritul său înțelegător și plin de răbdare știe să fie și Maestru polemic, provocator și chiar mânios (cfr. Lc 11; Mt 23). El scandează cu hotărâre cei șapte „vai” ai săi (deja folosiți după genul profetic: cfr. Is 5,8 șu), demonstrând că un adevărat maestru trebuie să aibă o inimă și un cuvânt puternic, fără să se teamă niciodată să demaște și să stigmatizeze răul, și fără să se prezinte niciodată ca un conciliator facil
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Preotul trebuie să predice „drept învățând cuvântul adevărului” (2Tim 2,15), căruia trebuie să-i acorde credință, încredere, pentru că este revelație divină (verbum Dei: Lc 5,1). Credința se naște din ascultarea predicării: trimișilor lui Dumnezeu li se datorează ascultarea profetică a credinței (cfr. Rom 10,14-16; 1,5; 16,26). 3. În mod deosebit, multe sunt golurile tematice care se constată în predicarea preotului de astăzi. Este suficient un singur exemplu: absența temelor referitoare la „lucrurile de pe urmă”, adică misterul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
câteva decenii; între timp, în Israel, un general al armatei, Iehu (841-815 î.C.), a preluat puterea printr-o lovitură de stat, eliminându-i pe toți membrii familiei Omri (2Rg 9-10). Textele biblice prezintă revolta lui Iehu, sprijinită de mișcarea profetică a lui Elizeu, ca o victorie a yahwismului împotriva cultului zeului Baal practicat de familia lui Omri. Iehu, spre deosebire de predecesorul său Ahab, a părăsit coaliția siriană și s-a supus regelui asirian Salmanasar al III-lea căruia îi plătește tribut
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
39-40). Această perioadă de prosperitate și autonomie pentru Israel și Iuda este marcată de polemica religioasă a profeților Amos și, în parte, Osea. Deși e dificil să tragem o concluzie istorică credibilă asupra religiei din această perioadă pornind de la cărțile profetice, pare plauzibilă conflictul dintre mișcarea incipientă ce adora exclusiv pe Yhwh (monolatria Yahwistă) și societatea largă, în cea mai mare parte înclinată spre politeism. După lunga domnie a lui Ieroboam al II-lea dinastia lui Iehu s-a sfârșit brusc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Olyan (1988, pp. 3-9), asocierea biblică dintre Așera și zeul Baal este efectul polemicii deuteronomiste împotriva lui Baal și împotriva cultelor „străine”. Chiar în fragmentele în care menționarea Așerei pare antică, adică compusă anterior operei deuteronomiste, ca în cazul cărților profetice (Is 17,8; 27,9; Mih 5,13), la o analiză mai atentă, și aceste fragmente arată urme clare ale reinterpretării deuteronomiste sau că numele Așera a fost adăugat ulterior în text, foarte probabil în epoca postexilică (cf. Merlo, 1998
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cauzat de opoziția comunității celor exilați față de celebrările babiloniene. În plus, dacă e adevărat că textele biblice sunt polemice împotriva reprezentărilor divinității, această polemică continuă cel puțin până la sfârșitul secolului al VI-lea î.C., deoarece se regăsește în textele profetice (post)exilice precum Ez 16,17 ș.u. și Ier 10,9 (cf. și Ez 8,10-11). O astfel de polemică dovedește indirect existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ieremia. Există însă riscul mare ca această concepție să nu reflecte întocmai fenomenul religios al profetismului atestat în Israel și Iuda în perioada preexilică. În mod asemănător, atunci când se dă credit detaliilor istorice din povestirile din mai sus amintitele cărți profetice (acelea care în canonul ebraic sunt numite „profeți posteriori”), poate duce la ambiguități destul de mari nu numai de ordin istoric, ci, mai înainte de aceasta, cu privire la corectitudinea terminologică. E suficient să amintim aici că cuvântul „profet” nu există în limba ebraică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu „profet”; mai putem adăuga expresia „omul lui Dumnezeu” (1Sam 2,27; 1Rg 13,1 ș.u.), rō’eh (lit. „văzător”) și ḥōzeh (lit. „văzător”), acesta din urmă, de proveniență aramaică, fiind un termen asociat, în primul rând, cu viziunea profetică. Acest termen se găsește în Biblie ca sinonim clar al lui năbî’ (2Sam 24,11; 2Rg 17,13: „Yhwh a dat mărturie împotriva lui Israel și împotriva lui Iuda prin toți profeții lui și prin toți văzătorii lui”). În finalul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cel care, simțindu-se inspirat de Dumnezeu și primind o revelație sau un mesaj divin fără ajutorul tehnicilor mantice deductive, transmite conștient acest mesaj unui destinatar uman (Weippert, 1988, pp. 289-290). Această definiție a profetului face distincție netă între inspirația profetică și activitatea divinatorie (tehnica deductivă); trebuie remarcat însă că avem aici o distincție modernă ce nu este prezentă nici în textele biblice, nici în cele din Orientul Antic în general, pentru că în aceste culturi antice, comunicarea voinței divine putea fi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
doar unul dintre diferitele feluri prin care se putea ajunge la cunoașterea voinței divine (cf. și Ier 27,9 și 29,8). Pentru a descrie foarte succint realitatea profetismului în epoca monarhică, e bine să ținem cont că toate cărțile profetice atribuite profeților scriitori au fost reelaborate substanțial din punct de vedere literar, iar teologia lor a fost unificată semnificativ astfel încât imaginea profeților să fie cât mai asemănătoare cu figura lui Moise, prototipul profetului și vestitorul definitiv al legii lui Dumnezeu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
epoca preexilică, Israel și Iuda au fost două monarhii cu structuri politice și organizatorice asemănătoare popoarelor vecine, astfel că unele date comparative cu celelalte regate din Orientul Antic apropiat (Nissinen, 2003) ne-ar putea ajuta să înțelegem mai clar fenomenul profetic din această epocă (cf. Merlo, 2009). Restrângând analiza la profeții care nu au fost antrenați ca purtători de idei de modelele literare și teologice deuteronomiste, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul marilor profeți Ilie și Elizeu, profeții preexilici fac
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
consultarea profeților era cazul în care monarhul sau un alt membru al familiei sale se îmbolnăvea (1Rg 14,1-8; 2Rg 1,2-4). Un caz bine documentat de izvoarele extrabiblice, dar care se regăsește și în unele texte biblice, este anunțul profetic care legitimează prin intervenție divină urcarea la tron a suveranului. Mai ales în cazul unor conflicte dinastice, regele trebuia să „demonstreze” că a fost ales de Dumnezeu datorită fidelității și dreptății sale aparte. Iată exemplul unui oracol pronunțat de zeul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Aceste texte, redactate probabil într-un moment în care monarhia nu mai exista, au estompat din intensitatea expresiilor celebrative ale regalității, dar nu au eliminat evocarea profeției ca mijloc de legitimare divină a suveranului sau a autorității în general. Anunțul profetic dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la respectarea îndatoririlor lor religioase și la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
general. Anunțul profetic dobândește foarte frecvent un puternic caracter etic și religios, îndemnându-i pe suverani la respectarea îndatoririlor lor religioase și la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi exercitată de profeți chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă putea fi exercitată de profeți chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului, după cum ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
chiar dacă nu erau inserați direct în structura palatului, după cum ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții zeului Haddu în vechiul regat sirian Mari (secolul al XVIII-lea î.C.). Unele scrisori trimise regelui din Mari reproduc numeroase îndemnuri profetice ce pot fi cu ușurință alăturate unor avertismente profetice biblice. Iată două oracole cu un puternic caracter etic, unul pronunțat de Ieremia regelui din Iuda, celălalt de către profetul zeului Haddu din Alep regelui Zimri-Lim din Mari: Așa vorbește Yhwh: ‹Faceți
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne demonstrează criticile aspre la adresa suveranului făcute de profeții zeului Haddu în vechiul regat sirian Mari (secolul al XVIII-lea î.C.). Unele scrisori trimise regelui din Mari reproduc numeroase îndemnuri profetice ce pot fi cu ușurință alăturate unor avertismente profetice biblice. Iată două oracole cu un puternic caracter etic, unul pronunțat de Ieremia regelui din Iuda, celălalt de către profetul zeului Haddu din Alep regelui Zimri-Lim din Mari: Așa vorbește Yhwh: ‹Faceți judecată și dreptate; și eliberați-l pe cel nedreptățit
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în prezența lui Abuhalim (Scrisoarea lui Nur-Sîn către regele din Mari, Zimri-Lim; Nissinen, 2003, n.1, liniile 52-61). Aceste informații, deși insuficiente și pasibile de interpretări multiple, mi se pare că ne conduc spre concluzia că în timpul perioadei monarhice fenomenul profetic era prevalent corelat cu organizarea palatului. O confirmare în această direcție provine și din cele două unice mențiuni ale termenului năbî’ în izvoarele epigrafice ebraice preexilice. Una se află pe un fragment de ostraca din Lachiș n. 16, despre care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]