1,268 matches
-
primit de la Joy Hendry o scrisoare în care îmi spune că va tipări o ediție specială a revistei Chapman, cu primele capitolele din Cine a plătit pentru toate astea? În chip de roman în lucru, dacă o să-i dau un prolog în care să explic și să schițez întreaga carte. Foarte încurajator. O să mă apuc imediat de asta și-o să pun un motto din romanul meu preferat.
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
o mare durere în suflet: în holul de marmură al primei scene lirice românești, ne-am adunat să vărsăm o lacrimă, fiindcă Tonio din opera Paiațe nu mai este pe scenă, nu mai rostește cu glasul său de aur celebrul Prolog al lui Leoncavallo, ci a venit de peste hotare - parcă - să tragă cortina peste drama vieții, spre a-și lua adio de la toți prietenii și auditorii anonimi care l-au aplaudat odinioară pentru clipele înălțătoare, inegalabile, de artă, oferite cu generozitatea
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
a inventa halóuri (verbale) pentru a ne fascina cu fantasme de-ale sale în jurul textului, luminându-l orbitor, sonorizându-l excesiv și... antrenându-ne în entuziasmul sau! El subliniază cu insistență intensitatea "materială" a frisonului gotic la autorul cu pricina: "Prologul, deschizând poemul asupra unui miez de noapte în munți, are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă". Nada groazei - cu formule pregnante - e folosită de istoricul literar încă o dată (pe aceeasi pagina 236): "totul într-o procesiune hohotitoare". La pagina 238
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
clar, pentru el, acest tip de mirodenii orientale ("horcăit", "cavernos") se poate presară pe aproape orice preparat liric pentru a-i înteți gustul... Or, acel "ce horcăit, cavernos" nu e deloc detectabil în cele două versuri liniștit narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi fost auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele 9 versuri ale Prologului, două ne aruncă în față o găleată de apă rece - adica de proza versificata și retorica: Când râii fac
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
înteți gustul... Or, acel "ce horcăit, cavernos" nu e deloc detectabil în cele două versuri liniștit narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi fost auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele 9 versuri ale Prologului, două ne aruncă în față o găleată de apă rece - adica de proza versificata și retorica: Când râii fac planuri cum au a reține/ în barbare lanțuri popolul gemând." Cinci alte versuri schițează un peisaj convențional gotic, abundent în Occidentul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
operă valoroasă considerată atât în sine, cât și în ansamblul creației lui Cervantes, "prin capacitatea de a anticipa liniile de forță ale tuturor cărților care-i vor urma", cum relevă, avizat, tălmăcitorul, în excelenta sa prefață, intitulată inspirat ŤGalateea ca prolog și epilog cervantinť. Ca gen literar, este un roman pastoral, reprezentând însă punctul de convergență a trei specii narative distincte - romanul cavaleresc, cel pastoral și cel picaresc -, ilustrate în întreaga producție narativă a scriitorului și care ating apogeul în nemuritorul
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
enciclopedică asupra fenomenului pastoralității, mai întâi în literatura universală, apoi în cea spaniolă, cu explicarea genezei Galateei, și cu analiza pertinentă a structurii și a trăsăturilor sale caracteristice, insistând, în chip de sinteză, asupra dublei semnificații a acestui roman, de "prolog entuziast" și de "epilog nostalgic", pentru întreaga creație a marelui Cervantes. Aceeași acuratețe se reflectă și în alegerea ediției spaniole ( López Estrada - M.Teresa López-Berdoy), ca și în notele de subsol, bogate, erudite, care contribuie efectiv la înțelegerea frumuseții textului
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
le poartă. În obsesii, în bucurii, în tristeți imense. Și totul se întoarce la cuvînt, la sensuri la care nu te-ai fi gîndit, îmbogățindu-ți universul. Cuvîntul este acela care pune la cale exercițiile lui care preced, ca un prolog magic, orice act de creație. Ca în iubire, jocul acesta dezinhibă, descătușează, eliberează, surprinde. Cele trei luni pe care le-am stat la Craiova în anul 1994 pentru repetițiile la Danaidele m-au transformat nu doar într-un martor la
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
povești despre istoria teatrului traversat, făcut, jucat, trăit, simțit de el. Pe scenă, un scaun însingurat, deocamdată, își așteaptă povestitorul. Deodată, de undeva din întuneric aud inconfundabilul "je sais" al lui Jean Gabin. Mi s-a părut nu doar un prolog inspirat, ci o esență a celor ce vor urma să se spună. O tălmăcire pe scurt a vieții, a vanităților din noi, a aroganței cu care privim propriul traseu, relația cu ceilalți, cu Divinitatea, la urma urmelor. Mi s-a
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
1983. De cealaltă parte a Oceanului, s-a vorbit despre o traducere din 1938 și apoi o alta, din 1943 la editura argentiniană Losada, intitulată La metamorfosis y ocho relatos, ambele (încă) atribuite lui Jorge Luis Borges, care semnează și prologul. Dar asupra paternității primelor traduceri din Spania și din Argentina s-au ivit, în ultimul timp, semne de întrebare și s-a emis ipoteza unui unic traducător, neidentificat. „Jorge Luis Borges nu a tradus niciodată opera La Metamorfosis”, conchide profesoara
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
privit și am numit, în gînd, amintirile care ne leagă. I-am numit pe prietenii care ne unesc. Ce om norocos sînt!... La întoarcere, forțînd parcă realitatea, mi-am șoptit: dar dacă seara din Oranjerie nu a fost decît un Prolog și, după asta, va urma la București Premiul Opera Omnia acordat de Fundația Anonimul?... Victor Rebengiuc era unul dintre finaliști. Cînd scriu aceste rînduri, Victor Rebengiuc este Marele Cîștigător al unuia dintre cele mai serioase și generoase premii din România
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
din mine care se separase de mine, și care mă privea." , și de apropiere, care-și vor dovedi ascuțita inutilitate - nu, oamenii nu se pot întîlni, nici măcar cunoscîndu-se de-o viață - în lumea Cîntăreței chele. Englezește fără profesor, cu un prolog de Gelu Ionescu, în fața postfeței lui Ion Vartic, închide acest volum-recuperare. În rest, lumea subțire a cărții, dinamita de întemeiere a unei ordini zdrelite de atîtea întrebări, de atîtea proteste, se umple cu jurnal, proză de idei și de iubiri
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
dat întru totul dreptate. încât ultimele luni ale anului 1931 și le-a petrecut îndărătul gratiilor, iar după eliberare, scriind Celula Nr. 13 (Șaptezeci și cinci de nopți la închisoarea Văcărești), a făcut-o cu mereu aceeași nedezmințită vervă, vădită încă din prologul cărții, din care reproduc acest scurt pasaj: "Văcărești" Am ajuns la orele 13,30, după al doilea fus Greenwich... Niciun gând, nicio emoție, nicio impresie. - Pentru faptul? - se interesează grefierul. - Articolul 77, Lése Majesté. - A-ha! Oricum, era o variație
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Oare nu în tine însuți se află acele lucruri care, câtă vreme nu se știe ce sunt, nu sunt nici sigure, nici făurite pentru ca natura să inventeze ar-borele, nu și dulapul?" Cu această interogație își în-cepe Ramón Gómez de la Serna prologul la "romanele nebuloasei", iar cititorul, chiar dacă nu este familiarizat cu stilul "nebulitic" al scriitorului spaniol interbelic, e tentat să intre de îndată în jocul acestuia. Fie și numai pentru că nu îi mai crede demult pe romancieri, iar acest incipit promite
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
de moarte, pentru că în moarte nu vor exista nici aceste vise, nici altele, și, de altfel, nimic arbitrar și criminal nu poate să se mai întâmple, căci am fost deja victimele definitive ale crimei de a muri", afirmă romancierul în prolog, iar cartea sa își dezvăluie, prin prisma unei asemenea reflecții, miza majoră, aceea de a încerca să ofere vieții - drept compensație - un sens retroactiv. În acea clipă hazardul s-ar converti în destin, dar omului pierdut nu-i e îngăduit
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
e sigur că venețianul îl poate plăti, așa că ceea ce părea pentru mulți - o prejudecată care subzistă în privința recepției acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc al contextualizării lui Radford: în prologul oferit de el ți se spune că evreii nu aveau voie să părăsească ghetoul noaptea, iar în film acest lucru se întâmplă des, fără a le cauza acestora vreo problemă. Oricum, regizorul merită urale pentru atenția dedicată textului: urmărește fiecare
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
cu anumite stări, cu o multiplicare a parodiei, a comicului de zile mari. Rudele defilează cu oale enorme, cu cratițe, cu sticle de băutură. Vin la priveghi, nu-i așa? Ce urmează pe scenă este halucinant. Trebuie neapărat văzut. Un prolog decupat dintr-un film de Fellini. Abia după acest episod bahic uriaș, fără cuvinte, cu un delir al situaților, intră, tot din sală, dirijoarea. Se oprește, salută și coboară în fosă, la orchestră. "Gianni Schicchi" a început! Acest comentariu filmic
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
intrate în posesia poveștilor de viață ale mai multor greci emigrați. Sub denumirea de „Slujitoare ale muzei Clio”, autoarele se concentrează în cele din urmă asupra a ceea ce ar putea fi un grec, ajungînd la o definție citată în cuprinsul prologului: „fiecare grec este o complicație a specificului național. Nu ne însuflețește vreo mare idee ci o mică speranță: aceea ca excepția să confirme regula. Orice altceva ar fi o catastrofă de felul celor multe de care în acest scurt și
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
de soția sa suedeză, Agneta, dar avînd-o alături pe micuța sa fiică, Ianoula, de doar zece luni. Cine crede că prefața romanului ar fi o cheie de lectură, un fir al Ariadnei în labirintul întîmplărilor și forfota personajelor, se înșeală. Prologul este mai degrabă o uvertură, comparabilă cu libretul pe care crește opera. De altfel, cititorul este indirect avertizat asupra „refracțiilor” identitare în prisma exilului. Iannis Giorgiadis crede că un om este format din alți oameni, meditează empiric asupra stărilor apei
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
finalul prefeței. „Fiecare om trebuie să se decidă în ce fel vrea să păstreze în memorie amintirea celuilalt. Nu este oare de la sine înțeles că amintirile, aidoma unei pînze, învăluie un trup ce nu stă locului?” afirmă Iannis, „citat” în prolog. Tot aici, qui pro quo-ul este împins la extrem, cititorului sugerîndu- i-se că medicul grec din Suedia, Anton Florinos, la care Iannis trage și în casa căruia va locui, ar putea fi nimeni altul decît Aris Fioretos. Dar nu
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
dric nu-ți mai trece un Bemveu jegos din care să se audă la maximum manele. Dar n-o să știi niciodată.” Subiectul și evoluția lui sunt previzibile, chiar intenționat astfel, metodă a tragediilor grecești unde povestea era spusă încă din prolog, pentru că miza era întotdeauna forma. Pentru Soni, timpul se dilată adeseori (ajutată sau nu de substanțe halucinogene), iar episodul în care simțurile i se ascut chiar în momentul accidentului bătrânului care încercase să treacă strada pe roșu face dintr-un
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
cu cel regizoral. Ce se repetă și ce este irepetabil într-un cuplu, între amanți sau soți? Parfumul unui timp, al unui oraș, oricare - Viena, Paris, New York, Amsterdam, Berlin - este pregnant pe scenă. În toată decăderea mai exista, uneori, un prolog, o pregătire, un minim ritual, o nevoie de atmosferă. Face parte din capriciu, sînt nadele pe care le întinde păcatul. Întotdeauna, cineva mușcă din momeală. Un nou destin sub lupă. Alteori, raportul erotic este dezgolit de orice altă dimensiune. Înseamnă
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
Căci la Baltsa toate mijloacele scenice, de la gestul cel mai mic la acuta strălucitoare, slujesc adevărului ei, atât de personal. Mult mai palid mi s-a părut "Pagliacci" din a cărui distribuție s-a reliefat baritonul Leo Nucci într-un Prolog splendid arcuit și o compoziție foarte minuțios elaborată a rolului respingătorului Tonio. Tenorul Giuseppe Giacomini nu mai este la prima tinerețe și în afara unui glas masiv, proiectat cu forță și care răspunde încă solicitărilor, nu se remarcă printr-o altfel
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
poalele unei cetăți, un bătrînel, singur-singurel, citește, pe o bancă, un ziar. Cînd ajung în dreptul lui, își ridică brusc privirea, mă pătrunde, adînc, cercetător și-mi face cu mîna, ca o păpușă automată. Mă tulbură toate acestea alcătuite într-un prolog, concret, palpabil, la spectacolul cu Medeea al lui Tompa Gabor, pe care aveam să-l văd, seara, la Teatrul Municipal din Novi Sad. Tragediile nu au frontiere. Ca și sufletele. Moarte sau vii. Aici este conservată perfect trecerea lui György
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
pelicula, galerie foto etc. Pe de altă parte, am inserat un "cred eu" pe când vorbeam de versiunea necenzurată a filmului deoarece criticii anglo-saxoni vorbesc de 8 capitole ale filmului. Or, pe DVD-ul de care vorbeam, am numărat zece (incluzând prologul și fragmentul final, cu montajul detaliilor din picturile lui Rubliov), ceea ce mi se pare simbolic - o aluzie la decalog e probabilă într-un film care are credința în Dumnezeu drept epicentru. De altfel, trebuie să îl citez pe avizatul critic
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]