1,257 matches
-
un spirit nou, deși fusese scrisă înainte de nașterea Suprarealismului propriu-zis. De altfel, în Prefața sa apare pentru prima dată termenul de Suprarealism. Apollinaire reprezintă acolo în mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Appia, Muzică și regie Rolland, Teatrul poporului tentativă de estetică a unui teatru nou Antoine, Conversație despre regia scenică Appia, Cum să reformăm regia scenică Craig, Arta teatrului Evreinov, Apologia teatralității Rouché, Arta teatrală modernă Craig, Despre arta teatrului Apollinaire, Prolog despre Mamelele lui Tiresias Appia, Opera de artă vie Stanislavski, Viața mea în artă Baty, Masca și cadelnița Schlemmer, Teatru și abstracțiune Piscator, Teatrul politic Claudel, Drama și muzica Stanislavski, Formarea actorului Artaud, Teatrul și dublul său Jouvet, Reflecții asupra
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el? șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. El? El a câștigat concursul "Dintre sute de tătari". Să ți-l prezint. Îl cheamă Mârzac.98 În dramaturgie, un anumit interes poate capta comedia într-un act, un prolog și două tablouri Actul al șaselea, în care D. D. Pătrășcanu parodiază piesa shakespeariană Romeo și Julieta, amuzându-se prin negarea finalului tragic arhicunoscut și continuarea poveștii de dragoste prin imaginea infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil, centrată pe conflictul de natură politică între familiile celor doi, comedia lui D.D. Pătrășcanu deschide mai larg evantaiul țintelor parodice, vizând și alte mari tragedii ale "marelui Britt": Macbeth (în Prologul care începe prin a reproșa apetitul marelui dramaturg englez pentru "sânge și măceluri"), Othello (prin gelozia exagerată a lui Romeo), Hamlet (prin șarjarea apariției spectrului patern). Însă, la fel ca în scurta comedie a lui Ranetti, hipotextul caragialian se întrevede
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Însă, la fel ca în scurta comedie a lui Ranetti, hipotextul caragialian se întrevede clar. Astfel, despre întâmplările prin care trec cei doi tineri până în momentul în care vor intra în scenă în calitate de soț și soție, Actorul ne informează în prolog într-un limbaj "moftologic" neaoș, ancorând decisiv eroii lui Shakespeare în universul caragialian și prin alte trimiteri intertextuale la sintagme celebre din Telegrame, De închiriat și alte Momente axate pe redarea atmosferei domestice burgheze: Ce-a urmat după asta... uite
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Căutarea intermitentă, traducere de Barbu Cioculescu, Editura Humanitas, București, 1994. Ionescu, Eugen, Elegii pentru ființe mici, Editura "Jurnalul literar", seria "Poesis" nr.1, cuvânt introductiv de Nicolae Florescu, București,1990. Ionescu, Eugen, Eu, ediție îngrijită de Mariana Vartic. Cu un prolog la Englezește fără profesor de Gelu Ionescu și un epilog de Ion Vartic, Editura Echinox, Cluj, 1990. Ionescu, Eugen, Nu, Editura Humanitas, București, 1991. Ionesco, Eugéne, Découvertes, Albert Skira, coll. "Les sentiers de la création", 1969. Ionesco, Eugené, Note și contranote
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de asemenea, cu sfaturile și entuziasmul lor. Îmi cer scuze dacă am uitat pe cineva: Suzanne Benson, Jenny Boland, Susie Burgin, Ailish Connelly, Gai Griffin, Suzanne Power și Annemarie Scanlan. Ca întotdeauna, îi mulțumesc pentru tot iubitului meu, Tony. Prologtc "Prolog" — La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Hilliker Ellroy 19151958 Mamă: După douăzeci și nouă de ani Îmi iau acest rămas-bun însângerat. Acum te pun deoparte, bețivul meu, cârmaciul meu, Întâiul meu îngrijitor pierdut, să te iubesc sau să mă uit la tine mai târziu. (Anne Sexton) Prolog N-am cunoscut-o în timpul vieții. Pentru mine ea există prin alții, ca o dovadă a modului în care i-a afectat moartea ei. Privind lucrurile retroactiv și bazându-mă doar pe fapte, mi-o imaginez ca pe o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă. Când am dat cu ochii de „Emmett Sprague, regizor-secund“, mi-am încordat pumnii și mi-am ținut răsuflarea, nerăbdător să văd dacă o să scrie unde a fost turnat filmul. Apoi urmă prologul scris și eu m-am așezat într-un scaun de lângă culoar, ca să-l urmăresc. Subiectul filmului era ceva cu Keystone Kops strămutați în perioada biblică. Acțiunea era plină de urmăriri, bătăi cu plăcinte și șuturi în fund. Decorul din filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spunem, tot în perspectivă inversă, câteva cuvinte și despre alt text teoretic ulterior datei la care a fost publicat Ceață și în care Unamuno își adună din nou unele idei privitoare la roman așa cum îl concepe el. E vorba de „Prologul“ la Tres novelas ejemplares y un prólogo (1920). Importantă din punctul de vedere al construcției romanelor lui Unamuno, inclusiv a „rimanului“ Ceață, este ideea de „pluralizare a intimității“ (Germán Gullón): personajele nu mai sunt inși unitari care conversează unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi întrebând câte un cititor de-al meu -. Și eu îi spun: Și ce-ar fi dacă tot eseul meu de azi n-ar fi altceva decât o introducere? De ce să nu faci o operă care să fie în întregime prolog sau prefață? Sau, la drept vorbind, majoritatea operelor scrise sunt oare altceva decât prologuri? Cele mai bune cărți nu sunt decât prologuri. Prologuri la o carte ce nu va fi scrisă, din fericire, niciodată. Nu știu, dragă cititorule, dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi dacă tot eseul meu de azi n-ar fi altceva decât o introducere? De ce să nu faci o operă care să fie în întregime prolog sau prefață? Sau, la drept vorbind, majoritatea operelor scrise sunt oare altceva decât prologuri? Cele mai bune cărți nu sunt decât prologuri. Prologuri la o carte ce nu va fi scrisă, din fericire, niciodată. Nu știu, dragă cititorule, dacă îmi cunoști un roman sau riman pe care l-am publicat acum câteva luni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
n-ar fi altceva decât o introducere? De ce să nu faci o operă care să fie în întregime prolog sau prefață? Sau, la drept vorbind, majoritatea operelor scrise sunt oare altceva decât prologuri? Cele mai bune cărți nu sunt decât prologuri. Prologuri la o carte ce nu va fi scrisă, din fericire, niciodată. Nu știu, dragă cititorule, dacă îmi cunoști un roman sau riman pe care l-am publicat acum câteva luni și care se intitulează Ceață. „Ei! - vei spune tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi altceva decât o introducere? De ce să nu faci o operă care să fie în întregime prolog sau prefață? Sau, la drept vorbind, majoritatea operelor scrise sunt oare altceva decât prologuri? Cele mai bune cărți nu sunt decât prologuri. Prologuri la o carte ce nu va fi scrisă, din fericire, niciodată. Nu știu, dragă cititorule, dacă îmi cunoști un roman sau riman pe care l-am publicat acum câteva luni și care se intitulează Ceață. „Ei! - vei spune tu -, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimic despre el, nici de bine, nici de rău, mi s-a părut potrivit să mi-l comentez eu însumi. De ce nu? Nici romanul sau rimanul acela - povestea cu rimanul se explică chiar într-însul - nu e altceva decât un prolog. Prolog la o operă pe care, slavă Domnului, n-o voi scrie niciodată. Fapt e că într-o bună zi s-a ivit în mine o biată ființă fictivă, un pur personaj de roman, un homuncul care cerea viață. Sărmănuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre el, nici de bine, nici de rău, mi s-a părut potrivit să mi-l comentez eu însumi. De ce nu? Nici romanul sau rimanul acela - povestea cu rimanul se explică chiar într-însul - nu e altceva decât un prolog. Prolog la o operă pe care, slavă Domnului, n-o voi scrie niciodată. Fapt e că într-o bună zi s-a ivit în mine o biată ființă fictivă, un pur personaj de roman, un homuncul care cerea viață. Sărmănuțul voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Bilbao din 1874 poate trece drept o extrem de fidelă narație cronicărească. Cred însă că în ea nu există mai mult adevăr decât în mai sus-citatul meu roman Ceață sau în nuvelele ce-mi alcătuiesc volumul Trei nuvele exemplare și un prolog. Personajul Alejandro Gómez din Nimic altceva decât un bărbat, una din cele trei nuvele, mi se pare mai adevărat decât protagonistul romanului meu Pace în război. Deși, la drept vorbind, el nu are un protagonist sau îl are în întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
București), de L. Sebastian, și în iugoslavă: Magla (Zagreb), de Bogdan Ráditsa; în fine, în letonă: Migla (Riga), de Konstantin Raudive. În totul, zece traduceri, cu două mai mult decât cele obținute de volumul meu Trei nuvele exemplare și un prolog, din care face parte Nada menos que todo un hombre (Nimic altceva decât un bărbat). De ce predilecția asta? De ce, mai mult decât alte opere ale mele, a avut succes la popoare de alte limbi tocmai aceasta, pe care traducătorul german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tradus în franceză, a apărut în numărul 15 din mai 1926 al revistei Mercure de France. Discrepanțele nu prezintă interes pentru nimeni. Poate doar pentru un viitor erudit. Întrucât în Mercure lucrarea mea a apărut precedată de un fel de prolog al lui Cassou intitulat „Portrait d’Unamuno“, îl voi traduce și pe acesta și-l voi comenta apoi pe scurt. Comentariu Ah, iubite Cassou, mă tragi de limbă cu acest portret și cititorul va înțelege că, dacă-l includ aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puțin de acord cu preluarea mecanică în românește a sp. nivola (căruia, colac peste pupăză, i s-a mai aplicat uneori și un accent tonic inexistent în spaniolă: nívola). Ef., 3, 14-15. Miguel de Unamuno, Trei nuvele exemplare și un Prolog, traducere, tabel bio-bibliografic și postfață de Ioana Zlotescu, ELU, București, 1968, ediție nouă la Polirom, Iași, 2001. Vezi M. J. Valdés, Introducción la Niebla, Cátedra, Letras Hispánicas, 20a edición, 2005, pp. 47-56. Cf. Novalis, Polen: „Adevăratul cititor trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimeni să nu afle că era evreu.“ Jurnalul Annei Frank 16 februarie 1944 „Avem date despre ce s-a întâmplat cu toți locatarii anexei secrete, cu excepția lui Peter.“ Un ghid în timpul unui tur al casei Annei Frank, ianuarie 1994 Prologtc "Prolog" 13 august 1946 N imic nu îl evidenția în mulțime, cu excepția faptului că nu voia să iasă în evidență. Dar nu puteai să îți dai seama de asta doar uitându-te la el. Tot ce vedeai era un tânăr costeliv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici prologul pătat de sânge, iar acum putem deschide un capitol nou, face un compromis și trece la fondul povestirii. Fie ca evreii să Înceapă să trăiască precum un popor care a găsit liniștea În țara sa și descoperă În sfârșit forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iată-l: „Teatrul St James. Spectacol cu Fericire pe jumătate, comedie Într-un act de Julian Field, și Guy Domville, de Henry James, 7.40“. Asta era tot? Piesa lui menționată succint, ca și cum ar fi fost un apendice la neînsemnatul prolog al lui Field? Simți obrajii Înroșindu-i-se de indignarea provocată de insultă și Începuse deja să se gândească În ce fel avea să i-o plătească ofensatorului, indiferent cine va fi fost el, când, din coloana alăturată, Îi atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
până În Haymarket - mersese destul pe jos, iar omnibuzul nu se potrivea cu importanța ocaziei. Deci, dacă pleca la șapte și un sfert sau puțin Înainte, avea suficient timp să ajungă În Haymarket pe la opt. Soțul ideal nu avea o piesă prolog, pentru că ea Însăși avea patru acte. Norocosul de Wilde! Nu-i plăceau piesele prolog: dacă erau foarte bune, puteau face ca textul principal să dezamăgească și, dacă erau foarte proaste, puteau crea publicului o dispoziție nepotrivită. N-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Deci, dacă pleca la șapte și un sfert sau puțin Înainte, avea suficient timp să ajungă În Haymarket pe la opt. Soțul ideal nu avea o piesă prolog, pentru că ea Însăși avea patru acte. Norocosul de Wilde! Nu-i plăceau piesele prolog: dacă erau foarte bune, puteau face ca textul principal să dezamăgească și, dacă erau foarte proaste, puteau crea publicului o dispoziție nepotrivită. N-ar fi putut spune din ce categorie făcea parte farsa lui Field, dat fiind că nu asistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]