480,341 matches
-
niciodată nici materialist, nici monist, nici imanentist, ci mizînd întotdeauna pe transcendență"), conțineau o problematică a alienării: "lucrările de tinerețe ale lui Marx m-au impresionat prin coincidența problematicii alienării (Entfremdung) - la fel, firește, secularizată din creștet pînă-n tălpi - cu propria mea problematică: aceea a salvării ontologice". Pe fundalul unor atari aspirații și regăsiri înșelătoare, dl. Mihai Șora credea a-l putea socoti pe Lenin drept "o figură providențială". În acest loc intervine o argumentație teologică distorsionată care a nutrit nu
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
la nivelul global al limbii asemenea raporturi sinonimice, pe atît de simplu funcționează ele în uz, în vorbire, în stilurile individuale. Probabil că fiecare dintre noi a observat la un moment dat, într-o vreme ascultîndu-și profesorii, eventual urmărindu-și propriul scris sau al persoanelor cu care poartă o corespondență mai frecventă, că există opțiuni ferme și inconștiente, de folosire încăpățînată a unei forme și nu a alteia. Avantajul textelor în versiune electronică e că ne permite să verificăm foarte ușor
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
anticipat, în acest moment, dacă după Copenhaga el va fi mai maleabil în chestiunea alegerilor anticipate, dacă se va mulțumi să-l joace pe premierul-minune în foi de viță ori dacă va trece decisiv la contraatac. Probabil că, sub influența propriei camarile, Iliescu va ajunge chiar să se descotorosească de învățăcelul fidel, cândva, ca o umbră, dar care, după preluarea puterii, dă semne energice de independență. Jocul de-a anticipatele are drept miză eliberarea lui Năstase de tutela nașului său politic
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
care, după preluarea puterii, dă semne energice de independență. Jocul de-a anticipatele are drept miză eliberarea lui Năstase de tutela nașului său politic. Decalarea generalelor față de prezidențiale înseamnă, în aceeași logică, un bobârnac la adresa lui Iliescu: aflat - dar numai în propria imaginație - pe cai mari, premierul dorește să-i demonstreze cotroceanului că s-a făcut băiat mare și că nu-i mai datorează nimic părintelui într-ale șmecheriilor de partid. Ifosele de lider absolut, rolul de protector al noilor generații de
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
corpore, de ascensionarea piscurilor Uniunii Europene. Zilele de somnolență provocată dintre Crăciun și Sfântul Ion vor fi, desigur, cât se poate de agitate în cele două tabere pesediste. Tactica lui Năstase vizează, în principal, constituirea unui mecanism de perpetuare a propriei puteri. Logica lui e cât se poate de simplă: câtă vreme Iliescu nu se dă la o parte, încercările sale de confiscare a puterii absolute vor fi puternic stânjenite. Presupunând că alegerile prezidențiale se vor ține la timp, adică în
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
simplă ficțiune. Ea se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund - niște doamne și niște domni cu voci afectate, prinți moștenitori ai unei tradiții ce-ar fi putut fi extraordinară, dar care sfârșește, vorba unui înaintemergător, în propriu-i spermanțet. Paradoxal, după deschiderea largă a porților spre Occident, în interior s-au închis cam toate ferestrele prin care circula aerul normalității politice. Mi-a fost suficient să văd amestecul de slugărnicie la adresa șefilor pesediști, de revanșism înecat în
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
secvențe din Enigma Otiliei, articole, luări de poziție critică, declarații din interviuri, privitoare la gestația romanului Cartea nunții, provocările asupra mișcării de idei din jurul romanului Bietul Ioanide, sub forma dezbaterilor, din "Jurnalul literar" și asupra personajelor, din publicația "Lumea". În propria "notă asupra ediției" a volumului I cu care debutează vasta lucrare, Ion Bălu, cunoscând schița proiectului de ediție, trasat de G. Călinescu în perioada gândirii asupra unei eventuale construcții, marcată de apropierea sfârșitului și neliniștea suferinței, nu este receptiv la
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
la unghiul de vedere al naratorului, dar antrenează multe personaje-suport, redate exclusiv în raporturile cu povestitorul și prin cromatica lui. O mai mare greutate are însă faptul că, rememorîndu-și viața, protagonistul pune cu brutalitate față în față fapte trecute și propriile judecăți închegate într-un moment biografic crucial, care exclude automistificarea; recunoașterea adevărului frust contrapune în fața propriei conștiințe aparența și substratul. Deși rămîne pe tot parcursul un lung monolog, discursul este conceput ca un dialog cu fiica de cincisprezece ani, aflată
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
și prin cromatica lui. O mai mare greutate are însă faptul că, rememorîndu-și viața, protagonistul pune cu brutalitate față în față fapte trecute și propriile judecăți închegate într-un moment biografic crucial, care exclude automistificarea; recunoașterea adevărului frust contrapune în fața propriei conștiințe aparența și substratul. Deși rămîne pe tot parcursul un lung monolog, discursul este conceput ca un dialog cu fiica de cincisprezece ani, aflată pe masa de operație cu un traumatism cranian, urmare a unui accident. Tatăl, Timoteo, chirurg ilustru
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
urmare a unui accident. Tatăl, Timoteo, chirurg ilustru chiar în spitalul unde ambulanța i-a adus copila, incapabil de data aceasta să pună mîna pe bisturiu, rămîne pe tot parcursul lungii, incertei operații într-o încăpere alăturată, lăsîndu-se disecat de propria-i conștiință, acum cînd ar face orice pact cu cerul, cu vii și morții, doar să-și vadă fiica salvată. El percepe această lovitură aproape superstițios, ca pe o pedeapsă a sorții pentru egocentrismul și felul lui culpabil de a
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
Rolul nelipsitului investigator este jucat - involuntar - de don Matteo, călugăr franciscan din Ierusalim, arheolog doct, cu merite în descoperirea unor inestimabile vestigii, solicitat ca mediator între diferitele comunități ce-și dispută suveranitatea asupra Ierusalimului și a plurietnicelor teritorii din jur. Propria-i forma-mentis și structură morală, don Matteo, personajul-povestitor, le dezvăluie, odată cu o parte din evenimentele ce-l implică, din primul moment, grație unei epistole de justificare, amplu narative, adresate Custodelui Pămîntului Sfînt din Ierusalim, părintele lui spiritual. Este restaurată prin
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
savoarea verbală, îmbracă o intrigă extrem de firavă. După ce obține succese nesperate prin perfecționarea unor metode tradiționale, Cesare Fenoglio medic chirurg și cercetător, renunță la munca și descoperirile de pînă atunci (se va găsi cine să le facă lucrative în folos propriu), pentru a căuta vindecarea prin plante, cărora trebuie să le smulgă secretele puterii lor curative. Pe măsură ce trei prieteni, de profesii diferite (un medic, un istoric al artei, un funcționar la asigurări, ale căror figuri și biografii rămîn în plan secund
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
determinat, probabil, și replica directoarei de la Odeon, Dorina Lazăr adresată autorului Ștefan Caraman: "așa mizerie de text n-am mai citit de multă vreme". Și nu e decât de admirat instinctul managerial al artistului care a reușit să meargă împotriva propriilor gusturi și judecăți pentru a da cale liberă unor creatori diferiți de el prin concepție și expresie. Sigur că e o mizerie să propui drept cadru al acțiunii o morgă și drept personaje - autopsierii, în plin exercițiu al muncii lor
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
fi adecvat-o mai precis la substanța piesei, fluența spectacolului ar fi avut de câștigat. Veselia scrâșnită a unui music-hall încropit printre sertarele cu morți îi dau dreptul tânărului atât de marginalizat de echipă să se considere personajul principal al propriei sale vieți. Nu e puțin lucru și această energie a visului alimentează, în starea de trezie, și sentimentul revoltei: Maler se opune când tovarășii lui de muncă vor să treacă la hăcuirea unei tinere atrăgătoare și rămâne singur cu ea
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
enormă exagerare spre a se abate interesul de la lucruri mai serioase. A fost, în orice caz, un delir al mediilor de informare, neîntrecut decît de incompetența poliției. Începînd din seara accidentului, cînd toată protipendada politică a călcat în picioare (la propriu!) eventualele urme, și sfîrșind cu dubla arestare a unor suspecți (între care, auziți vorbă! "suspect principal" căruia i s-a dat și numele!), totul a părut scos dintr-un thriller prost care miza pe încărcătura emoțională a faptului (școală, copii
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
temporalități neconcordante. În al doilea rînd, totdeauna refuzul vechiului a fost concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20 și '30 ai precedentului secol. Ceea ce observ astăzi în toate intervențiile celor care pariază pe schimbare este că se mențin într-un plan
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
Local, similaritatea textuală este uneori aproape inevitabilă. Definiția unui concept matematic, formularea unei teoreme sunt inevitabil similare la diverși autori. Dincolo însă de această similaritate locală, diferențele apar la nivel global, scenariul pe care-l construiește fiecare autor îi este propriu. Dar în materie de furt de idei logica binară intră în criză. Timp de decenii, problemele de acest fel nu și-au găsit un cadru normal și adecvat de discuție. Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
de imensa farsă ideologică ce se joacă în URSS. Comunismul nu era atunci pentru el decât o nouă "burghezie pornită de la zero", blocată în birocrație, ierarhii, conformism. Tzara rămâne mefient față de orice politică de grup, crezând, individualist intratabil, doar în propria sa revoluție permanentă, cu o consecvență pe care o va arăta, în fond, până la sfârșit. Căci dacă istoria frământată pe care o traversează îl va pune în fața unor opțiuni radicale (războiul din Spania și, în general, fascismul tot mai agresiv
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
iar versurile sale pentru Spania le atestă. "Fără să cadă în poezia de propagandă, el se străduiește să împace scriitorul cu militantul" - spune încă o dată biograful. Aceeași linie dublă, ce disociază angajamentul politic concret de opera poetică fidelă, în esență, propriei libertăți, e urmărită atent și pentru perioada rezistenței antifasciste din anii celui de al doilea război mondial, când Tzara e mereu prezent, apoi în anii postbelici imediați (relațiile complexe cu grupul din jurul revistei "Les Lettres françaises" controlat de Aragon și
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
cum se vede, există deja un număr considerabil de derivate - intră în concurență între ele adjectivele vampiric și vampiresc: primul e în mod clar mai frecvent și mai "internațional", al doilea mai rar și adesea glumeț. Primul are deopotrivă sensuri proprii ("se va desfășura un Festival vampiric la Castelul Bran", portal.com.ro) și figurate ("în România, s-a cultivat intens o imagine vampirică a Marilor Puteri", brasov. monitorul.ro /arhiva = MBv), fiind folosit și adverbial: "campaniile prin care se exploatează
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
uneori să renunți. E, dacă vreți, ca principiul relației de incertitudine al lui Heisenberg: cu cât vrei să definești un lucru, să-l determini, studiindu-l la microscop, cu atât mai mult lucrul devine insesizabil, anevoie de prins, microscopul însuși, propria lui energie deplasând obiectul de cercetat, deformându-l, îngreunând dacă nu relativizând cunoașterea lui obiectivă, strict științifică. Așadar, cititorilor, cărora le place să fie mințiți frumos, n-ai ce să le faci, așa sunt ei: dacă le place să le
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]