1,085 matches
-
În buza trapei. Nu putea s-o coboare. De câte ori Încerca să se aplece Înainte ca să-i Îndrepte piciorul, Întreg submarinul se balansa, dezechilibrându-l. — Patru-șaisprezece... patru-cincisprezece... N-ai vrea să Încetezi să mai numeri și să faci ceva? Harry se propti În peretele lateral al submarinului, opunându-se rotirii acestuia cu propria greutate. Norman se aplecă și Îndreptă piciorul lui Beth, care alunecă ușor prin trapa deschisă; Norman Își dădu drumul după ea. Sasul era construit pentru un singur om, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Bătrâna Elena Marin Alexe fiului meu, Robert... Cobor pe-o potecă, Spre-o gură de rai Și-ntreb o bătrână: - Mata, câți ani ai? S-oprește din cale Cu fruntea plecată, Proptită-n toiag, Cu vorba înceată. - Trec anii ca zorii, Abia dacă-i vezi. Sunt tare bătrănă, De vrei să mă crezi. - Sunt veche, ca lumea Prin care cobor Și tristă ca ploaia, Cea plânsă de nor. - Aștept încă ziua S-
B?tr?na by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83257_a_84582]
-
curgă din ele sensul așa că fluxul, de-ar veni acum, ar fi inutil. Totul se preschimbă repede și amintirile îmbătrînesc. Eternitatea nu-i o speranță ci un timp geriatric. O operație făcută lumii tăindu-i gușa și netezindu-i zbîrciturile. Proptindu-i puțin tremurul genunchilor. Iată-mă, tînărul scriitor V. Căutînd în zadar o disciplină a sufletului care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi frămînte
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ba nu! Bunicu’ o să-mi facă undiță și o să mă învețe cum se prinde peștele. Ce? Eu nu am grijă de Bătrâna lui?” își schimbă el hotărârea privind supărat în adâncul albiei pârâului. Mulțumit de ideea ce-i venise, se propti cu o mână de bârnele podului și se ridică în picioare. Privi cerul senin, se uită în direcția soarelui și apoi la umbra proiectată pe pod de trupul său firav. „Este trecut de ora la care a zis bunicu’ să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept din față așa de tare că a trepidat pământul sub tălpile copilului, apoi și-a proptit botul ei catifelat în pieptul lui, fără să-l împingă. Dacă aș ști să călăresc..., aș merge, dar încă nu am învățat și... Urcă-te! a rostit vocea poruncitor, până să termine băiatul ce a dorit să spună. Tudorel s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ceva îmi spunea că nu în patul meu dublu din Londra, alături de James. Mă rog. Aveam unul sau doi foști prieteni care tot nu mă uitaseră. Așa că măcar aveam să am un acoperiș deasupra capului. Și un organ în erecție proptit în spinare. M-am îmbrăcat mortal. M-am gândit că era un gest absolut potrivit. Dar nu m-am îmbrăcat așa cum v-ați aștepta. Nu mi-am luat o uniformă de luptă, cu caschetă din aia tare și cu plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu să răcnească. Băiatul Întinse mîna după pantaloni. Jack Îi propti un picior În piept. — MÎinile! Încet! Băiatul Își Împreună palmele, iar Jack Îi puse cătușele cu o singură mînă. Polițaii În uniformă Își făcură și ei apariția și Începură să adune dovezile. Jack Îl identifică pe puști: Rock Rockwell, actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ai fost cu vreo pițipoancă, ești băftos. Zi-mi c-ai avut baftă, Înainte să-l apuce năbădăile pe partenerul meu. — Păi, săptămîna asta țin copiii la mine. A fost acilea, cu mine. — SÎnt aici? Da, da’ doarme. Denton Îi propti țeava pistolului În coaste. — Băi, știi ce s-a Întîmplat azi-noapte? Chestie nasoală rău! Și nu glumesc neam. Ai cumva o pușcă, băi? — Șefu’, să-mi bag picioarele, io n-am nevoie de nici o pușcă. Denton Împinse mai tare țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care vrei să mă-nfunzi? Ed comută pe camerele 2 și 3. — Păi, ai spus lucruri urîte despre Leroy și Tyrone. Ai insinuat că ar fi niște drogați. S-o luăm În direcția asta. De unde-și iau marfa? Coates Își propti privirea În podea. Ed spuse: — Procuratura nu-i vede deloc bine pe traficanții de droguri. Și ai făcut cunoștință cu Jack Vincennes, Marele V. — Al dracului nebun! Ed rîse. — Da, Jack are o fărîmă de nebunie. Personal, eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care-l văzuse la Academie, cu un scaun electric defect, pe care condamnatul s-a zgîlțîit de peste zece ori pînă să se prăjească de tot. Pe coridor un șuierat ascuțit: Jones se prăbuși, cu picioarele muiate, rămînÎnd, cu bărbia proptită În masă. Ed intră la el. — Tyrone, Ray Coates te-a dat pe goarnă. A spus că Nite Owl a fost ideea ta. A spus că ți-a venit În timp ce vă plimbați cu mașina prin Griffith Park. Tyrone, vorbește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
perete. Ed Îngheță. White Își scoase 38-ul, deschise butoiașul și risipi pe podea niște gloanțe. Fontaine tremura din creștet pînă În tălpi. Ed era În continuare Împietrit. Cu o mișcare bruscă de mînă, White băgă butoiașul la loc și propti țeava armei În gura lui Fontaine. — Unul din șase. La noroc. Unde e fata? De groază, Fontaine mușcă oțelul țevii. White apăsă trăgaciul de două ori. Două clicuri. În gol. Fontaine se lăsă să lunece În josul peretelui. White trase arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
grăbi să ridice mîinile, imitat de Navarette. Fontaine Își prinse degetele pe după ceafă. Sugar Ray spuse: — Ți-a păpat mîța nenorocita aia de limbă, poponarule? Ed apăsă trăgaciul: o dată, de două ori. Gloanțele Îl secerară pe Coates. Recul. Ed se propti de cadrul ușii și ochi. Fontaine și Navarette se ridicară În picioare, zbierînd. Ed APĂSĂ trăgaciul și Îi doborî cu o singură salvă. Recul foarte puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni din belșug. Ed se Împiedică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ridică mîinile. — Polițist! SÎnt polițist! Veniră Încet spre el, Îl percheziționară - niște amărîți de Începători. Puștiul mai Înalt Îi găsi actele. — Ia te uită, Vincennes! Parcă erai un fel de erou, nu? Jack Îi aruncă o uitătură urîtă și Îi propti un genunchi la ouă. Puștiul se prăbuși. Celălalt puști se uită prostește la el. Jack porni În căutarea unui loc unde să bea. Găsi o tavernă la șosea și dădu o comandă serioasă. Două pahare Îi anihilară tremuratul. Următoarele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se aprinse. Ceva cineva Îl Înhăță. Cătușe la Încheieturi. Ed Exley, Jack Vincennes - drept În fața lui. O privire În lateral: Fisk și Kleckner, pupincuriștii de la Anchete Interne, Îi țintuiau mîinile. Exley Îl plesni. Fisk Îl Înșfăcă de gît și Își propti un deget În carotida lui. Un dosar deschis În fața lui. Exley: — Anchetele Interne te-au evaluat cînd ai fost făcut sergent, așa că știm deja despre Lynn Bracken. Vincennes te-a urmărit În 1953 și vă are pe tine, pe Bracken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
muște, o să Înceapă chiar acum. Nu pot să recunosc, iar data viitoare cînd mai stăm de vorbă, voi veni cu un avocat. Dar - asta pot să-ți spun - cred că știu ce-ar putea conține un asemenea dosar. Primul picior proptit În ușă. — Ei bine? — Cred că era prin 1947. Vincennes a fost implicat Într-un schimb de focuri pe plajă. Era sub influența unor narcotice și a Împușcat mortal două persoane nevinovate, soț și soție. Sursa mea a verificat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Penzler se Înroși. — Pentru tine sînt „domnu’ Natsky“, Neanderthalule! Bud Închise ușa. — Am nevoie de contractele de concerte ale lui Cooley din 1951 Încoace. Vrei să mi le dai de bună voie sau de nevoie? Penzler se ridică și se propti cu spatele la fișete. — Gata, Godzilla, distracția s-a terminat. Nu divulg niciodată informații despre clienți, nici dacă mă ameninți cu o citație. Așa că plimbă ursul și poate luăm masa Împreună cîndva, să zicem pe la Paștele cailor. Bud smulse firul telefonului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și o mică armată În așteptare. Nouă mașini de patrulare, șaisprezece oameni cu măști de gaze și aruncătoare de gaz. Pe Înălțimi: lunetiști, doi mitraliori și trei tipi cu grenade fumigene. La intrarea În curbă: o capră mare din lemn, proptită pe șine. Un ajutor de șerif le Înmînă puști și măști de gaze. — Colegul vostru Kleckner a sunat la postul de comandă și a spus că femeia aia, Rothstein, a fost găsită moartă În apartamentul ei. Ori s-a spînzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
i le-a numit de atâtea ori înainte, însă capcanele sunt totul, pentru că, pe măsură ce urci, treptele sunt mai piezișe, mai oblice, mai drepte, mai înalte totodată și mereu mai lustruite și nu pot fi urcate decât anevoie, chiar pe brânci, proptindu-te în podul palmelor și înaintând sprijinindu-te în unghii, pentru că nu există puncte de sprijin decât în tine, adică vrei să ajungi acolo, în vârf, sau puncte de sprijin în celălalt care te cheamă, dar trebuie să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de câtă voință și dârzenie ai nevoie ca să reziști.“ „Da, știu.“ „Am să vin imediat ce mă întorc de la munte, cred că luni sau marți.“ „Da. Bine.“ „O să-mi fie dor până atunci.“ „Bine faci.“ Acum îl privea cum se ridică, proptindu-se cu o mână în cimentul probabil fierbinte al terasei, se apleacă, îi apucă mâna subțire învelită în pergament fragil și i-o sărută, se retrage cu spatele, șoptându-i cum obișnuia întotdeauna, de când îl știa, „săru’ mâna“, voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre marginea mesei. Privirile bărbatului au înotat câteva clipe speriate, a întins mâna cealaltă să nu se lovească, somiera a scheunat îndelung, căciula i s-a rostogolit pe preșuri. A rămas o vreme încordat, mai mult pe vine, cu pieptul proptit în tăblia mesei, cu o mână pe lângă el și cealaltă întinsă pe masă, peste ceașca cu cafeaua vărsată pe pânza de olandă. „E-te-te“, a zis. „Domnu’ ridică mâna... Ascultă, bă...“ Andrei Vlădescu se ridica de pe scaun, bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în tăblia mesei, peste pata de cafea, cu cealaltă atârnându-i inertă pe lângă trup. În acea clipă, femeia care nu încetase să strige, acoperind gâjâitul aparatului de radio și ciocăniturile vecinilor de deasupra în țeava caloriferului, prinzându-se de brațul proptit în tăblia mesei, trăgându-l spre ea și spre pat, apoi lovindu-l cu pumnii ei mici în umăr, cu fața roșie și încrâncenată. „De ce dai în el? Uite ce i-ai făcut, ticălosule! Porcule! Porcule! Ticălosule și porcule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
juca feste memoria și că mă adusese în alt loc. În fața mea părea să fie un fel de fabrică. Tot ce vedeam era un șir de magazii utilitare din lemn, fiecare cu câte un container uriaș de metal la capăt, proptit pe stâlpi, profilându-se tiranic pe cerul înnorat al după-amiezii. M-am târât nedumerit pe sub gard și m-am apropiat să mă uit mai bine. Magaziile nu aveau ferestre: dar cățărându-mă pe unul din containere, am reușit să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două dintre scenele din dormitor. Își ridică privirea și observă două mici orificii luminoase făcute în lemn, exact în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ouă jumări sau pește era de obicei suficient sau uneori încălzeam doar o cutie de supă și o serveam cu cornuri. Apoi duceam tava cu mâncare prin hol în apartamentul ei și i-o puneam peste picioare, în timp ce ea ședea proptită pe un teanc de perne. Eu mă așezam lângă ea - din punct de vedere tehnic pe pat, și nu în el - și ne consumam mica noastră cină împreună, unul lângă celălalt, oricine ne-ar fi luat drept o pereche căsătorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să înceapă o scrisoare către fiica ei vitregă din Vancouver, dar văzu că grădinarul nu curățise ca lumea peluza de bălării, ca de obicei și în curând îngenunchie trăgând de rădăcini speciile mai încăpățânate. Îl observă aproape imediat pe bărbatul proptit de capota mașinii și privind-o. Se ridică și se uită la el, ferindu-și ochii de soare. Îl recunoscu, dar nu se mișcă, nu făcu cu mâna, nu-i strigă numele; doar îi întoarse privirea impasibilă. În locul unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]