2,414 matches
-
cultural roman l-a influențat și l-a determinat să se apropie de poziția susținută de papa Leon cel Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972 (Expositio Psalmorum; Liber Sententiarum: P. Callens, M. Gastaldo). b) Poezia lui Prosper Om cultivat, Prosper a compus și o poezie puternic moralizatoare, fapt ce l-a determinat pe Fontaine să definească poezia lui Prosper și a epocii sale drept „examenele de conștiință ale secolului al V-lea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mare. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 68A, 1972 (Expositio Psalmorum; Liber Sententiarum: P. Callens, M. Gastaldo). b) Poezia lui Prosper Om cultivat, Prosper a compus și o poezie puternic moralizatoare, fapt ce l-a determinat pe Fontaine să definească poezia lui Prosper și a epocii sale drept „examenele de conștiință ale secolului al V-lea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin, pe care nu-l cunoaștem; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-l cunoaștem; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudentius), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; Prosper povestește istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade, apoi atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosper a scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Dumnezeu; Prosper povestește istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade, apoi atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosper a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce se abat atît de multe nenorociri asupra unor întregi populații, inclusiv asupra celor nevinovați și a celor sfinți. în asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicînd abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut de o autentică forță sufletească. c) Cronica Complexa activitate a lui Prosper cuprinde și scrierea de cronici; mai mult, o dată cu el, cronica înlocuiește complet istoriile propriu-zise. Cronica lui (Epitoma Chronicorum), în prima parte, adică pînă la 378, este de fapt un extras din opera omonimă a lui Ieronim, care începe cu originile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
complet istoriile propriu-zise. Cronica lui (Epitoma Chronicorum), în prima parte, adică pînă la 378, este de fapt un extras din opera omonimă a lui Ieronim, care începe cu originile lumii, însă după acea dată e o lucrare autonomă a lui Prosper. Ea se deosebește de alte lucrări similare din epocă prin interesul acordat istoriei ereziilor și a dogmei creștine. Prosper încearcă să pună la un loc materialul preluat de la Ieronim cu informațiile extrase din micul tratat al lui Augustin Despre erezii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din opera omonimă a lui Ieronim, care începe cu originile lumii, însă după acea dată e o lucrare autonomă a lui Prosper. Ea se deosebește de alte lucrări similare din epocă prin interesul acordat istoriei ereziilor și a dogmei creștine. Prosper încearcă să pună la un loc materialul preluat de la Ieronim cu informațiile extrase din micul tratat al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. Avînd trei redactări, Cronica lui Prosper a fost publicată în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a dogmei creștine. Prosper încearcă să pună la un loc materialul preluat de la Ieronim cu informațiile extrase din micul tratat al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. Avînd trei redactări, Cronica lui Prosper a fost publicată în 455; după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Gallia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Gallia și a doua la Roma. Ghenadie, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Gallia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Gallia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Despre bărbații iluștri, 84), ne spune că Prosper a scris cîteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în 440. d) Chemarea tuturor oamenilor în cadrul discuțiilor dintre „augustinieni” și semipelagieni se înscrie și o operă anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Chemarea tuturor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cadrul discuțiilor dintre „augustinieni” și semipelagieni se înscrie și o operă anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Chemarea tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum sîntem aproape siguri că e identic cu acel Prosper care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru și susținătorii harului dumnezeiesc, vrea să găsească o soluție care să-i împace și pe unii, și pe alții. în prima carte a operei se discută despre libertatea voinței
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru eternitate și într-un mod de neînțeles numărul celor aleși. Așadar, e vorba despre o viziune globală asupra mîntuirii oamenilor, văzută prin prisma succesiunii diverselor etape ale istoriei sacre. E de la sine înțeles că istoria sacră este interpretată de Prosper mai ales în litera ei, în lumina problematicii esențiale a harului și a liberului arbitru, și că opera are deopotrivă scopuri istorice și exegetico-doctrinale. în ce privește data redactării, scrierea trebuie plasată pe la jumătatea secolului al V-lea. Bibliografie. Ediții: PL 45
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
3-8 XII 1978), Centro di Studi Umanistici, Messina, 1980, pp. 195-239; B. Luiselli, „Indirizzo universale e indirizzi nazionali nella storiografia latino-cristiana dei sec. V-VIII”, ibidem, pp. 505-533. 5. Hydațiu Nu e originar din Gallia și nu aparține mediului lui Prosper acest scriitor pe care, fiind autorul unei Cronici, îl amintim, din motive de comoditate, acum, după ce am vorbit despre Cronica lui Prosper. Ne referim la scurta Cronică (Chronicon) a lui Hydațiu, un spaniol născut către sfîrșitul secolului al IV-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sec. V-VIII”, ibidem, pp. 505-533. 5. Hydațiu Nu e originar din Gallia și nu aparține mediului lui Prosper acest scriitor pe care, fiind autorul unei Cronici, îl amintim, din motive de comoditate, acum, după ce am vorbit despre Cronica lui Prosper. Ne referim la scurta Cronică (Chronicon) a lui Hydațiu, un spaniol născut către sfîrșitul secolului al IV-lea în Galicia și episcop de Aquae Flaviae, în Portugalia. în timpul dominației suabilor în Spania, a fost persecutat și ținut pentru scurtă vreme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cassian refuză în mod explicit doctrina augustiniană a harului, dar, în același timp, respinge și desăvîrșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele lui Cassian au fost definite drept „semipelagiene”, și am văzut deja, analizînd polemica dusă împotriva lor de către Prosper din Aquitania, că erau răspîndite în special în Gallia secolului al V-lea. Scriind în jurul anului 420 (deci cînd Augustin încă trăia), Cassian apare ca unul din primii susținători ai semipelagianismului. Astfel, în cea de-a treisprezecea Convorbire (7, 3
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cadrul acestei polemici, Cassian apără în mod deschis cinstirea Fecioarei Maria și susține că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, fiindcă în Cristos sînt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorie (la fel ca Prosper din Aquitania, mai tîrziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, deoarece pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos ar fi meritat uniunea cu măreția divină grație unei vieți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chiar unii gînditori mari, precum Tertulian și Origen, rămîn în afara Bisericii. Vincențiu împărtășește idei semipelagiene și îl condamnă pe Augustin; înainte de a scrie această operă, el compusese Obiectiones, unde îl acuza pe Augustin de erezie, fapt care îl făcuse pe Prosper să se ridice împotriva lui (cf. p. 000). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta ale lui Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuia să-i servească la combaterea lui Nestorie. Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian de Eclanum; despre Augustin, Tyron Prosper și papii din secolul al V-lea ne dă puține informații (probabil tocmai pentru că era în contradicție cu ei). Continuatorul său ne aduce la cunoștință că Ghenadie ar fi scris și cîteva opere împotriva ereticilor Pelagius, Eutihie și Nestorie. Dovada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
viață ascetică, în calitate de conducător al unei comunități de clerici. A murit în primii ani ai secolului al VI-lea. De la el ne-a rămas un tratat Despre viața contemplativă (De vita contemplativa), compus din trei cărți, atribuit în trecut lui Prosper din Aquitania, însă atestat ca operă autentică a lui Iulian Pomerius de către Isidor de Sevilia. Titlul se potrivește bine doar cu prima parte a operei, dedicată descrierii vieții sacerdotale, în timp ce a doua parte se ocupă de diferitele activități pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
in Giuliano Pomerio, Miscellanea A. Trapè, Augustianum, Roma, 1985, pp. 489-506. IV. POEȚI DIN GALLIA Un alt semn al vivacității culturii galice din secolul al V-lea este prezența unui însemnat număr de poeți; am văzut deja că și Tyron Prosper a scris poezie. Sigur, e greu să faci o caracterizare a poeziei creștine din Gallia în ansamblul său; Fontaine a surprins, în cadrul acesteia, o direcție care, o dată abandonate marile teme liturgice și teologice din secolul al IV-lea, se orientează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu căldură atunci cînd a fost citită în a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosper din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165, din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bisericii. Cronica începea de la facerea lumii și ajungea pînă în primii ani ai domniei împăratului Iustin al II-lea, adică pînă în 566. Din ea s-a păstrat numai partea care acoperă perioada 444-566, ce începe de la sfîrșitul Cronicii lui Prosper din Aquitania, pe care Victor voia s-o continue. Partea precedentă, de la facerea lumii pînă în 443, era, de altfel, o prelucrare a cronicii lui Prosper: era să se utilizeze ca sursă un cronicar precedent și să se rezume opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a păstrat numai partea care acoperă perioada 444-566, ce începe de la sfîrșitul Cronicii lui Prosper din Aquitania, pe care Victor voia s-o continue. Partea precedentă, de la facerea lumii pînă în 443, era, de altfel, o prelucrare a cronicii lui Prosper: era să se utilizeze ca sursă un cronicar precedent și să se rezume opera acestuia, pentru a se trece apoi la partea ce relata în mod detaliat perioada care începea cu sfîrșitul acelei cronici și mergea pînă în vremea autorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în raport cu împăratul din Bizanț și cu creștinismul (dacă nu cu Biserica - sau bisericile) oriental. Lumea bizantină, încă solidă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, vrea să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, închide ochii în mod voit în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun puține lucruri, atunci cînd nu tac cu desăvîrșire, despre jefuirea Romei din 410, eveniment care impresionase puternic Occidentul și stimulase reflecțiile celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călătorie aidoma celei biblice spre « Tara Făgăduinței » dar nu prin pustiu, ci printr-o lume nord-americană În plină ebuliție. Căci deși din 1763, englezii deveniseră unicii stăpânitori ai Americii de nord, regimul monarhic continental Începea să fie puternic contestat În prosperele colonii americane. Acadienii pornesc din Georgia cu câțiva ani Înaintea izbucnirii revoltei coloniilor și ajung pe pământurile lor când revolta aceasta, devenită război de independență, se apropie de sfârșit, consemnând victoria coloniilor. Drumul lor este plin de capcane, se vor
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]