923 matches
-
direct rădăcinile dinspre Oman, ei fiind cei mai bogați și mai influenți din punct de vedere politic membri ai comunităților de pe coasta kenyană . În 1895 guvernarea britanică se extinde spre interiorul Africii de Est până la Lacul Naivasha, luând astfel naștere Protectoratul Africii de Est. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Începând cu colonizarea din 1895, Valea Marelui Rift și înălțimile dimprejur devin o enclavă a coloniștilor
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
de vedere politic membri ai comunităților de pe coasta kenyană . În 1895 guvernarea britanică se extinde spre interiorul Africii de Est până la Lacul Naivasha, luând astfel naștere Protectoratul Africii de Est. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Începând cu colonizarea din 1895, Valea Marelui Rift și înălțimile dimprejur devin o enclavă a coloniștilor albi angajați în cultivarea cafelei care se bazau însă pe munca, în special, a
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
cultivarea cafelei care se bazau însă pe munca, în special, a localnicilor kikuyu. Această zonă fertilă a fost din totdeauna ținta migrațiilor și conflictelor, chiar fără a avea resurse minerale importante precum, aurul sau diamantele Africii de Sud. Germania Imperială stabilește un protectorat asupra posesiunilor de pe coasta Kenyei ale sultanului din Zanzibar în 1885, urmat de sosirea lui Sir William Mackinnon și a Companiei Britanice a Africii de Est (BEAC) în 1888, care obține de la sultanul Zanzibarului, concesiunea pe 50 de ani asupra
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
construirea începând cu 1895 a căii ferate de la Mombasa la Kisumu lângă Lacul Victoria, finalizată în 1901. Aceasta a fost prima piesă din Calea Ferată Uganda. Guvernul britanic a decis, din motive strategice, să unească prin cale ferată Mombassa cu protectoratul britanic din Uganda. O realizare majoră de inginerie, " Calea ferată Uganda" (care este o cale ferată în interiorul Kenyei, dar duce în Uganda), a fost finalizată în anul 1903 și a fost un eveniment decisiv în modernizarea zonei. Ca guvernator al
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
Consiliul Legislativ, o organizație a europenilor în care o parte erau numiți, iar o alta aleși. Cea mai mare parte a deciziilor fiind tot în mâna guvernatorului, i-a îndemnat pe coloniștii să demarareze acțiuni de lobby pentru a transforma protectoratul într-o Colonie a Coroanei, cea ce le-ar fi dat mai multe drepturi. Ei au dobândit acest statut și mai multe locuri în Consiliu. În schimb, africanii au fost excluși de la participarea politică directă până în 1944, când a fost
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
un mare număr de cărăuși pentru a face față logisticii formidabile de a transporta bunuri în interiorul continentului pe jos. A fost format un Corp Logistic care a mobilizat în cele din urmă 400 000 de africani . Pe 23 iulie 1920 Protectoratul Africii de Est devine Colonie a Coroanei sub denumirea de Colonia și Protectoratul Kenyei. Kenya a devenit, după război, locul favorit de retragere a tinerilor ofițeri britanici din înalta societate, care au imprimat o rezonanță aristocratică colonizării. Cei care dețineau
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
transporta bunuri în interiorul continentului pe jos. A fost format un Corp Logistic care a mobilizat în cele din urmă 400 000 de africani . Pe 23 iulie 1920 Protectoratul Africii de Est devine Colonie a Coroanei sub denumirea de Colonia și Protectoratul Kenyei. Kenya a devenit, după război, locul favorit de retragere a tinerilor ofițeri britanici din înalta societate, care au imprimat o rezonanță aristocratică colonizării. Cei care dețineau un capital de 1000 ₤ primeau gratuit 1000 de acri (4 km²), obiectivul guvernului
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
Kuweitului. Singura prevedere care a avut consecințe în timp a fost chiar aceea cu privire la statutul Kuweitului, care netezit calea spre obținerea independenței. Invazia trupelor britanice din timpul Primului Război Mondial a invalidat practic această convenție. Kuweitul a fost proclamat „Șeicat indepependent sub protectorat britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a fost un acord provizoriu dintre Imperiul German și Republica Democrată Georgia, prin care Georgia accepta protectoratul german în schimbul recunoașterii statalității sale. Acordul a fost semnat pe 28 mai 1918 de generalul german Otto von Lossow și de premierul Noe Ramishvili și ministrul de externe georgieni Akaki Chkhenkeli în orașul-port la Marea Neagră Poti. Pe 9 martie 1917
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
fost nunțiu în Polonia, a trecut parohiile catolice din Transolza sub administrație apostolică sub Stanisław Adamski, episcop de Katowice. Educația cehoslovacă în cehă și germană a fost desființată. Circa 35.000 de cehoslovaci au emigrat în Cehoslovacia centrală (devenită ulterior Protectoratul Boemiei și Moraviei) fie forțat, fie la alegere. Comportamentul noilor autorități poloneze era diferit dar de aceeași natură cu cel al cehoslovacilor înainte de 1938. Au apărut două facțiuni politice: socialiștii (opoziția) și dreapta (loială noilor autorități naționale poloneze). Politicienii și
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
au fost o colonie britanică între 1916 și 1976. Pe 1 ianuarie 1976 colonia a fost separată în două colonii, care au devenit statele independente Kiribati și Tuvalu. Insulele Gilbert au fost declarate un protectorat britanic între 27 mai și 17 iunie 1892 și Insulele Ellice între 9 și 16 octombrie 1892. Protectoratul Insulelor Gilbert și Ellice ("The Gilbert and Ellice Islands Protectorate") a fost guvernat ca parte a Teritoriilor britanice din Pacificul Occidental. Insula
Insulele Gilbert și Ellice () [Corola-website/Science/326822_a_328151]
-
1976 colonia a fost separată în două colonii, care au devenit statele independente Kiribati și Tuvalu. Insulele Gilbert au fost declarate un protectorat britanic între 27 mai și 17 iunie 1892 și Insulele Ellice între 9 și 16 octombrie 1892. Protectoratul Insulelor Gilbert și Ellice ("The Gilbert and Ellice Islands Protectorate") a fost guvernat ca parte a Teritoriilor britanice din Pacificul Occidental. Insula Banaba (atunci denumită "Ocean Island") a fost incorporată în protectoratul pe 26 septembrie 1901. Pe 12 ianuarie 1916
Insulele Gilbert și Ellice () [Corola-website/Science/326822_a_328151]
-
devenit statele independente Kiribati și Tuvalu. Insulele Gilbert au fost declarate un protectorat britanic între 27 mai și 17 iunie 1892 și Insulele Ellice între 9 și 16 octombrie 1892. Protectoratul Insulelor Gilbert și Ellice ("The Gilbert and Ellice Islands Protectorate") a fost guvernat ca parte a Teritoriilor britanice din Pacificul Occidental. Insula Banaba (atunci denumită "Ocean Island") a fost incorporată în protectoratul pe 26 septembrie 1901. Pe 12 ianuarie 1916 Insulele Gilbert, Insulele Ellice, Insula Banaba, Insulele Tokelau (atunci denumite
Insulele Gilbert și Ellice () [Corola-website/Science/326822_a_328151]
-
Insulele Ellice între 9 și 16 octombrie 1892. Protectoratul Insulelor Gilbert și Ellice ("The Gilbert and Ellice Islands Protectorate") a fost guvernat ca parte a Teritoriilor britanice din Pacificul Occidental. Insula Banaba (atunci denumită "Ocean Island") a fost incorporată în protectoratul pe 26 septembrie 1901. Pe 12 ianuarie 1916 Insulele Gilbert, Insulele Ellice, Insula Banaba, Insulele Tokelau (atunci denumite "Union Islands"), Insula Fanning (Tabuaeran) și Insula Washington (Teraina) au fost unite ca colonia a coroanei britanice ("The Gilbert and Ellice Islands
Insulele Gilbert și Ellice () [Corola-website/Science/326822_a_328151]
-
Rusia. Problema principală a sprijinitorilor intereselor elene în Rusia era aceea că problema Greciei era doar una dintre chestiunile în conflict între Sankt Petersburg și Partă. Altele mai importante din punct de vedere diplomatic erau încercările Rusiei de impunere a protectoratului asupra Principatelor Dunărene și a Serbiei, încercarea de acaparare a porturilor dunărene și de la Marea Neagră, dreptul marinei militare țariste de traversare neîngrădită a Bosforului și Dardanelelor și anexarea teritoriilor otomane din Caucaz. Victoria decisivă a rușilor în războiul din 1768
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
construcția canalului Suez, care a devenit imediat principala rută maritimă către India Britanică, guvernele britanice (indiferent de orientarea politică) au considerat că Egiptul este prea important din punct de vedere strategic pentru Londra și de aceea i-au impus un protectorat militar. Trupele britanice au staționat în Egipt din 1875 până la sfârșitul celei de-a doua confragrații mondiale în 1945. În toată această perioadă, succesorii lui Ali nu au fost mai mult decât niște marionete politice ale politicii imperialiste britanice. Veștile
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
s-a dovedit atât de importantă precum credeau. The island was also come across by Somali sailors. Insula a trecut sub controlul sultanatului Mahra în 1511. Mai târziu, în ianuarie 1876, insula a devenit o colonie engleză respectiv și un protectorat simultan cu guvernarea locală a sultanatului Mahra. Pentru britanici s-a dovedit a fi o oază strategică. O corabie a unei companii orientale de transport cu aburi, denumită "Aden" s-a scufundat aici după ce a lovit o barieră de recif
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
din Principatele Dunărene, Regatul Unit și Franța nu au dorit să înceteze ostilitățile. Ele au încercat să rezolve Chestiunea Orientală și să pună capăt amenințării Rusiei la adresa Imperiului Otoman. Aliații au propus ca, în schimbul încetării ostilităților, Rusia să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Dunărene, la pretențiile de amestec în afacerile interne ale otomanilor în sprijinul creștinilor ortodocși, să fie de acord cu revizuirea Convenției Strâmtorilor din 1841 și să acorde drept de liber trafic pe Dunăre tuturor națiunilor europene. Țarul a
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
ajutor. Înfrânt încă o dată de către aceștia, Aistulf a fost nevoit să accepte condiții și mai dure: Ravenna urma să fie retrocedată nu Bizanțului, ci papei, sporind astfel teritoriul Patrimoniului Sfântului Petru; totodată, regele longobard urma să accepte un fel de protectorat al francilor, pierderea continuității teritoriale a domeniile sale și plata unei substanțiale compensații. În plus, ducatele din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) s-au raliat imediat învingătorilor. După această severă umilință, Aistulf a murit, în 756. Fratele lui Aistulf, fostul
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
atras atenția asupra nehotărârii organizatorilor expediției cu privire la obiectivele campaniei și a motivației ei ideologice. El a mai declarat că ideea organizării doar a unor sabotaje este ineficientă iar, dacă Orlov dorea cu adevărat eliberarea popoarelor creștine și aducerea lor sub protectoratul rus, singura soluție era ca împărăteasa să autorizeze atacul unei forțe navale importante și pregătirea unor revolte în spatele forțelor principale, ca diversiune militară . După plecarea escadrei spre Grecia, împărăteasa a început să se gândească la planuri mai complicate. În manifestul
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
a adăugat o aripă mare (de la H la C) care azi adăpostește încăperile oficiale. În timpul domniei lui Honoré I, transformarea de la fortăreața la palat a fost continuată. La începutul domniei lui Honoré, Tratatul de la Trodesillas a clarificat poziția Monaco-ului că protectorat al Spaniei, iar mai târziu a Sfanțului Împărat Român Charles V. Această a oferit siguranță Lordului de Monaco și i-a permis să se concentreze pe aspectele comfortului reședinței sale, mai mult decât pe nevoia permanentă de a o apără
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
a lui Honoré al II-lea. În 1641, încurajat de către Franța, a atacat garnizoana Spaniei și i-a alungat, declarând aglorioasa libertate a Monaco-ului”. Libertatea menționată era în totalitate dependența de Franța, deoarece Monaco-ul a intrat într-o perioadă de protectorat din partea Franței, care a durat până în 1814. Ca rezultat al acțiunii sale, Honoré al II-lea este considerat azi a fi erou al Monaco-ului. Foarte educat și patron al artelor, Honorè al II-lea, sigur pe tronul sau, a început
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
V-lea. A fost continuată după moartea lui în 1841 de către fratele său, prințul Florestan. În orice caz, în timp ce Florestan era în ascensiune, Monaco a trecut prin tensiuni politice cauzate de problemele financiare. Acestea au fost rezultatul poziției sale de protectorat al Sardiniei, țara căreia îi fusese cedata de către Franța la sfarsitul războaielor lui Napoleon. Florestan, un excentric (el a fost un actor profesionist), a lăsat conducerea Monaco-ului soției sale, Maria Caroline Gibert de Lametz. În ciuda încercărilor ei de a conduce
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
să oprească presiunea marcomanilor și altor triburi. Însă, în legătură cu răscoala în 175 a viceregelui sirian Avidius Cassius, romanii au trebuit să se abțină de la extinderea hotarelor, însă prin acordul de pace, încheiat în 175, triburile au fost nevoite să recunoască protectoratul roman. Romanii le-au luat banda îngustă de pământ de-a lungul graniței. Aproximativ 25 000 de barbari s-au înrolat în armata romană. La 3 decembrie 176, el împreună cu fiul său Commodus sărbătorea victoria asupra "germanilor și sarmaților"; tot
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
cetăților. Baza principală a Flotului Mării Negre, care se crea, a devenit Sevastopolul. 24 iulie (4 august) 1783 a fost încheiat un tratat de ocupare a regatului unit georgian Kartli-Kakheti (Georgia de Est), conform căruia Georgia de Est a trecut sub protectoratul Rusiei. Tratatul dat rapid a slăbit poziția Iranului și a Turciei în Transcaucazia, distrugând formal speranțele lor în privința Georgiei de Est. Guvernul Turciei căuta motiv pentru a rupe relațiile cu Rusia. Pașa de Akhaltsikhe îl îndemna pe regele Georgiei Heracle
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]