902 matches
-
cîmp), cu aplicațiuni la viața mondenă, și un "roman original", Scarlat, Romul Scriban versuri neînsemnate în tradiția asachiană, între care O noapte pe ruinele Sucevei, N. Rucăreanu a fost semnalat de A. Odobescu. Ale sale Modeste încercări poetice (1873) cuprind prozaice instrucții de vânătoare, cu oarecari senzații proaspete de vigoare cinegetică. N. T. ORĂȘANU N. T. Orășanu, imitator al lui Béranger, a fost spaima contemporanilor prin satirele sale astăzi cu totul anodine, lipsite de spirit și de decență. Totul era persiflat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de conținut cu unul de expresie a dus la cele mai mari erori, căci e imposibil a determina valoarea estetică a unei concepții sau a unui cuvânt în afara fenomenului fundamental și inanalizabil al creației. Nu există cuvinte poetice și cuvinte prozaice. Maiorescu exagerează rolul metaforei, dar mai ales își închipuie că imaginea trebuie să se supună legilor lumii fizice. El n-admite ca poetul să privească la roata cea de foc a soarelui, asta fiind o "stranie îndeletnicire și periculoasă" pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Logica Poeziei este ne-logica față cu proza, și tot ce nu e logic fiind absurd, logica Poeziei este prin urmare însăși absurdul". Din primele poezii ale lui Al. Macedonski (1854 - 1920), pline de acrobații de metri și de strofe prozaice, se mai pot culege puține elemente valabile, poate numai Ocnele, cu viziunea fabuloasă a unei grote haotice, văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de idei. Ce e mai interesant este de a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... * Și-am plâns - precum ar plânge amantul după dricul Iubitei fidanțate purtat spre cimitir; Și-am plâns - precum ar plânge murindul în delir. Printre atâtea versuri prozaice, întîlnim uneori fraze poetice deloc banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra pe apă s-așterne; În juru-ne Alpii-și desfac Priveliști eterne. Și cerbii pe râpe se suie Aiurea pierzîndu-se-n cete. Nuvelele, poemele în proză sunt simple notațiuni lirice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea până la anarhie a solemnității, simulîndu-se pierderea șirului ideilor, pretenția de filozofie, declarația absurdă, intervenția prozaică. Această simulație dă naștere unui fel de ermetism care în poeziile din urmă, din exces de naivitate, duc la un manierism insuportabil: . - O! corb!Ce rost mai are-un suflet orb... . Ce vine singur în pustiu - . Când anii trec cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Astfel Ion Barbu e prezentat sub semnul lui Anton Pann, Camil Baltazar prin imaginea lui Beato Angelico, menită să inculce cititorului și mai direct impresia de candoare și angelitate, Hogaș e pus sub emblema lui Homer. Fraza e acum normal prozaică, curățată de falsa poezie, și totuși e mai artistică, fiindcă sugerează o coloare prin substanță. În studiul despre Camil Baltazar sunt strânse toate elementele obiective, adică aparținând realmente poeziei autorului, toamna, ploile, provincia, apoi dispuse în așa chip încît ele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
larg, Greoaie - fără de catarg, Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care cu grâu, butoaie de vin, putini de scrumbii, stoguri de fîn), și deși materiile sunt prozaice, tonul are solemnitate, învederată în acest cântec al săniilor: Alunecând pe roase tălpi de lemn, Înaintează săniile către-un semn Pe care marginile codrului îl fac Cu cîte-o mână albă de copac. În inima pădurilor adânci Subt albe policandre înghețate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii, al unei deliberate „sărăcii” a discursului, aproape despuiat de „figuri”. Poetul o afirmă tranșant, nu doar în „însemnările de atelier”, ci și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
menționate. a) Ponderea și impactul exemplelor în limbajul politic eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și prozaice (economice, demografice sau topografice)"432. Incursiunile istorice oferă gazetarului prilejul unor analize contrastive prezent-trecut și configurează coordonatele desfășurării argumentației. Ilustrativ în acest sens este studiul "Basarabia", în care Eminescu demonstrează apartenența românească a ținutului Basarabiei, printr-o incursiune în trecutul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
suferindă lăsată în urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de patimă și ură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
dovedește un gust pentru perspectivele vaste și un apetit (În ordine etică) pentru situațiile limită. Ion Heliade Rădulescu nu se mulțumește, aproape niciodată, să ia obiectul În forma și la temperatura lui reală: volumele trebuie să se Înmulțească, Însușirile normal prozaice să se urce spre piscurile absolutului. Obiectul liric nu poate trăi decît sub regimul sublimului. Întristăciunea se manifestă sub forma ei maximă: „lunga Întristăciune”, ca și privirea și toate celelalte simțuri și stări: „nalta ta privire”, „Înmulțită ta vedere”, „lunga
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acest climat fierbinte de muncă și luptă. Dar, poeții pe cât de numeroși și pe cât de talentați, au Început - tocmai din cauza ușurinței cu care cuceresc luminile tiparului, să alunece spre o condamnabilă lipsă de personalitate, cultivând șablonul, lozinca, fraza goală, versul prozaic. Ei nu-și mai dau osteneala să muncească, ca și cum n-ar ști că poezia este o muncă tot atât de grea ca și oricare alta, iar poetul un meșteșugar care trebuie să mânue dalta cuvântului, astfel Încât nici o lovitură să nu-și greșească
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Flacăra sub semnătura lui George Dan, articol care constituia În fond o explozie furtunoasă a indignării autorului Împotriva tinerei noastre poezii. Articolul Flăcării compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște ființe primitive, leneșe «nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Studenți - cea a studenților români și cea a studenților evrei, Societatea „Crucea Roșie”, Asociația Cercurilor de Gospodine, filiala din Bacău a Asociației Femeilor Ortodoxe din România, Cercul Cultural „Raza”, Cercul Tineretului Sionist, Societatea Materna ș.a. La mijloc nu era numai prozaica dorință de distracție, ci și apetitul caritabil ridicat, dorința de a colecta fonduri în diferite scopuri. Dintre numeroasele exemple furnizate de ziarele din epocă am ales, pentru prezentare, doar câteva: balul organizat de „Comitetul de îngrijire al cartierului C. F. R.”, cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
1877 povestea nu își pierde fluența, dimpotrivă. Și nici nu nu trădează spiritul textului. Dimpotrivă. Cu rafinată știință a elipsei, regizorul creează un univers perfect realist și totuși îmbibat de sugestii metafizice. Inserțiile oniricului sunt firesc incorporate. Trecerea de la relitatea prozaică, telurică, la sugestia unei misterioase dimenisuni paralele se produce subtil. Spațiul sufocant al hanului, veritabil huis-clos cu rare evadări într-o natură fascinant seducătoare sau violent ostilă, în funcție de starea protagoniștilor, capătă dimensiunea unui univers existențial sfâșiat de imposibilitatea unui dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aibă în preajmă oameni inteligenți și interesanți, fiind, pe de altă parte, alergic la tot ceea ce aducea a prost gust, grosolănie și spirit suburban. Era modest, harnic, nu se dădea înapoi de la nici un fel de munci, fie ele oricât de prozaice. Tare precum granitul în materie de principii, oricând gata însă pentru compromisuri raționale, pasionat și, în același timp, lucid, tăios ca un brici față de impertinență și impostură, coseur cât stă bine, plin de vervă, dar și capabil să asculte pe
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
atât la nivel personal, cât și social, nefiind un surogat pentru o alt] lume pretins] (concept care difer] de acela al speranței în viața de dincolo, ca parte integrant] a modului în care Iisus percepe destinul uman). Parafrazând spusele oarecum prozaice ale unui exeget actual al Noului Testament, etică creștin] nu ofer] un corp de legi nici pentru individ, nici pentru societate, ci creeaz] o tensiune ce are drept rezultat schimbarea (Manșon, 1943). Acesta ar fi mecanismul de funcționare a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
amețitoare. Smulgerea individului din colectiv și crearea noii conștiințe de sine au apărut a fi extrem de simple, aproape banale. În timp ce Descartes, Newton și Locke erau ocupați filosofând despre metafizica noii lumi raționale În curs de formare, o schimbare mult mai prozaică În obiceiurile și comportarea oamenilor obișnuiți avea loc - una care va pregăti generațiile următoare de europeni să gândească și să acționeze În mod obiectiv și autonom. Să ne reamintim de importanța pe care filosofii iluminiști au acordat-o desprinderii omului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
numele meu”, vers antologic din Nea Gică pe urmele lui Edith Piaf, ce amintește de începutul celebru al unui roman de Melville („Call me Ishmael”). Textul mai trimite, serios ori parodic, la Biblie, la Eminescu, la cultura „joasă”, îmbină „experiența” prozaicului și a intertextualității, a onirismului (sau a realismului magic), a grotescului și a absurdului, într-o pornire spornică de a demitiza literatura și limbajul. SCRIERI: Tablou de familie (în colaborare), București, 1995; Bucla, București, 1999. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, „Șase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele predilecte - solitudinea, melancolia intelectualizată, orașul tentacular, dar și propria modalitate stilistică - mixaj de limbaj prozaic și metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
acuma? Tu de ce-ai mâncat? zbiară Aron. N-ai zis tu că sunt haine? Și parcă trebuia să le mănânci? De ce nu mi-ai spus drept că e tat-tău?207 Soluția decretată de cadiu, rezolvând prejudiciile morale prin prozaicele măsurători negustorești, restabilește definitiv "albul" umorului caragialian și aroma specifică după lectura textelor sale: Și după ce a chibzuit și iar a chibzuit adânc, a hotărât ca: Turcul să plătească ovreiului, pe prețul zilei, douăzeci de ocale pastramă prima, pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila ancorare în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare și nepragmatice personaje, caracterizează, în schimb, piesele umoristice ale lui V. I. Popa și comedia "amară" a lui George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda. Dacă la V. I. Popa conflictele între generații (Mușcata din fereastră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și dezumanizarea ca efect global al mecanizării de la nivelul gândirii și al limbajului, ca la Eugen Ionescu, ci transformarea cuvântului în probă incriminatoare, în delict capital. În condițiile în care conversația devine o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Universului, la rândul său menționat parodic în text prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi de sens în deconcertantul text urmuzian, căutăm și o logică a plasării unor astfel de considerații metafizice în contingența unor prozaice elemente descriptive și în economia impusă de lapidara triere a acestora, sugerată de punctele de suspensie și de sentențioasa încheiere a pasajului: "Restul nu prezintă nici o importanță." Totul se clarifică dacă observăm că operațiunea de aspectualizare se bazează aici pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]