8,957 matches
-
Ioan Stanomir Răspunsul bunicilor noștri ar fi fost unul previzibil. În aceeași măsură ca și Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu e integrabil unei paradigme a scriitorului de succes, consultarea bibliografiei sale probând până la ce punct prozatorul a fost capabil să-și administreze propriul său succes editorial, continuând, în ciuda reticențelor criticii, să producă o serie de texte cu ecou în rândurile publicului, fidel unei poetici autohtone a best-seller-ului. Destinul însuși al lui Ionel Teodoreanu, până în momentul cenzurii
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
profesionism" în literatură: cultivată ca un "violon d'Ingres", vocația scrisului îl plasează pe Ionel Teodoreanu, ca pe mulți alții, în spațiul unui diletantism strălucit. Legitimarea socială continuă să se realizeze prin practicarea unei "profesiuni onorabile". Aminteam de impactul operei prozatorului. Volumul de debut, Ulița copilăriei, apărut în 1923 la prestigioasa "Cultura Națională", cunoaște până în 1947 nu mai puțin de șapte ediții. O cifră ce deconcertează pe cititorul contemporan, obișnuit cu parcimonia cu care editurile noastre tratează literatura română de azi
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite. Așa cum el însuși se confesa, prozatorul e dominat de o propensiune metaforică, ceea ce s-ar putea traduce printr-un barochism în registru minor, un concettism de "belle époque" sedus de volutele calofile. Fascinant în spațiul unor texte de mică întindere - e cazul celor din Ulița copilăriei
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
ca un ecran lingvistic, relația cu cititorul fiind una extrem de dificilă. Rețeta succesului lui Ionel Teodoreanu include o revalorizare a unui romantism rezidual, ca și în cazul lui Cezar Petrescu. Nostalgia ordinii vechi, a lumii de dinaintea schimbărilor accelerate modelează sensibilitatea prozatorului. Soarele ce luminează copilăria personajelor sale e cel al vârstei de aur. Urmând taxonomia lovinesciană, Ionel Teodoreanu e incontestabil un "reacționar": mercantilismul, disoluția ordinii patriarhale sunt simptomele unei maladii a modernității. Recitirea lui Ionel Teodoreanu implică apelul la texte de
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
de un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a citit în caietele acestora, iar producțiile folclorice care i-au plăcut în mod deosebit și le-a transcris în manuscrisele sale. O altă direcție tematică este cea a prieteniilor cu ardelenii, între marii lui prieteni fiind desigur Ioan Slavici, prozatorul care datorează intrarea sa în literatură îndemnurilor lui Eminescu, dar și scriitori mai puțin cunoscuți ca Ioan (Ioniță) Scipione Bădescu, Miron Pompiliu, Dionisie Miron, Iuliu T. Mera. Grațian Jucan crede că anumite episoade epice din romanul Geniu pustiu i-au
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
d-ra Ana Rosetti" etc.). Această bărbărie a acomodării textului unui jurnal la interesele familiei nu o întîlnim decît în cazul jurnalului lui Rebreanu, procedeu incalificabil din partea a doua doamne (Fanny și Puia Rebreanu), care au făcut carieră, scriind cărți despre prozator și făcînd un mare tapaj în jurul operei scriitorului dispărut la 1 septembrie 1944. Pentru acest gest incalificabil, fie-le pe veci memoria întinata. Rebreanu a început să scrie notații de jurnal tîrziu, la 42 de ani. La 24 iunie 1927
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
al Teatrului Național și, cum conveniseră, apoi director al direcției Educației Poporului din ministerul Artelor. Era, totodată, și președinte al S.S.R. Pe data s-a pornit împotrivă-i o mare și joasă campanie de presă, dirijata de Nichifor Crainic (pentru că prozatorul n-a voit să aloce trei sferturi din subvențiile culturale ale Direcției revistei Gîndirea), ajutat de Pamfil Șeicaru și alții. Și a fost atît de violență, încît, la 27 februarie 1930, mărturisea în jurnal: "Scandalurile se țin lanț. Campania contra
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
a scăpa de povară atacurilor care, cele mai multe, se refereau la episodul de tinerețe cu lipsa banilor de la regimentul unguresc unde slujise, a trebuit să se spovedească public și, apoi, scîrbit, să renunțe la direcția "Educației Poporului", redevenind ceea ce fusese, un prozator mereu în chinurile facerii creatoare. În toată vara lui 1932 muncise nopțile la Răscoală, în casa viei sale de la Valea Mare. La 2 iulie notă: "Dacă în noaptea de joi spre vineri am scris puțin, azi-noapte a mers mai bine
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
conferințe în străinătate, inclusiv în Germania hitlerista. La Viață aproape că n-a scris deloc, el închiriindu-si doar numele, de gazeta ocupîndu-se, mai ales, mereu infatigabila Fanny. Dar, incontestabil, a girat-o, așa explicîndu-se gestul reprobabil că, la moartea prozatorului (1 septembrie 1944), condeie mature și tinere ale unor nume democrate deloc oarecari (Vladimir Streinu, N. Carandino - chiar în Dreptatea -, Ion Caraion) să scrie articole de condamnare. Și aceasta reprobare s-a menținut cîțiva ani buni, pe vremea comunismului, pînă
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
ar mai putea Germania să cîștige războiul", dar credea că războiul va mai dura cîțiva ani. În 1944 aflăm numai patru însemnări din patru zile diferite. Și preocuparea esențială e, aici, boala să incurabilă (un cancer al gîtului), pe care prozatorul o credea în 7 iulie ameliorata și organismul în curs de refacere. Va fi, din păcate, cum se știe, o mare iluzie a unui om condamnat să moară la 59 de ani (bătrînă să mama, care atîta l-a sîcîit
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
59 de ani (bătrînă să mama, care atîta l-a sîcîit cu pretenții bănești, i-a supraviețuit cu șase luni, deși era mai în vîrstă decît fiul ei cu 20 de ani). Paralel cu jurnalul, să-i spunem principal, marele prozator și-a ținut alte trei jurnale, care, firește, se publică în al 18-lea volum al ediției d-lui Niculae Gheran. Primul e jurnalul de la vie (chiar așa l-a denumit autorul), ținut între anii 1935-1943, un jurnal de bord
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
cinic, dar să nu uităm că, zi de zi, oferim argumente stupefiante care să încurajeze o astfel de atitudine. Primejdia cea mare care paste România acestui moment este drumul prăpăstios pe care-l descria, inca acum o sută de ani, prozatorul austriac Grillparzer (citat în cartea menționată a lui Adam Michnik): "dinspre umanism, prin naționalism, spre bestialitate". Toți cei care sunt tentați, în aceste vremuri ale "granițelor spiritualizate", de fantasma zidului împrejmuitor al bietei lui gospodării sunt sortiți fie să retrăiască
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
emuli la noi, ca J.P.Richard sau tematistii, mult mai des urmați. Paradoxul este că singurul exemplu de stilistica aplicată nu se referă la poezie (în care, totuși, marea generație interbelică a elogiat nesmintit puritatea verbală), ci la proza: Artă prozatorilor români a lui Ț. Vianu. N-avem o Artă a poeților români. Vianu pleca de la Bally, nu de la Spitzer, cum m-aș fi așteptat și analizele lui verbale sînt inca remarcabile, deși cred că premisa teoretică despre dublă intenționalitate a
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
Alex. Ștefănescu Un prozator care ne ia de fiecare dată prin surprindere Alex Mihai Stoenescu (născut la 2 octombrie 1953 în București) este un spirit proteic și imprevizibil. Fiecare carte a să ne proiectează într-o altă lume, fără legătură cu cea precedentă. Surprinzătoare
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
unor personaje istorice, atribuindu-le o viață sufletească și, de fapt, atribuindu-le viața. El ignoră, decis, prejudecată că orice gest al acestora descris într-un român trebuie să fie atestat. Cu un salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu alunecă într-
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
țintită cu un ciocan sau o ranga." Mișcările sufletești ale celor doi, specifice unor oameni neevoluați, dar complicați, din cauza peripețiilor tragi-comice pe care istoria i-a obligat să le trăiască, sunt reprezentate cu siguranță și precizie de Alex Mihai Stoenescu. Prozatorul pare martorul ocular al fiecărei întâmplări. Spre deosebire de alte situații, în care preferam o carte documentara unei ficțiuni prea fanteziste, de data aceasta preferam ficțiunea, care pare mai autentică decât documentele înseși. Alex Mihai Stoenescu, Prizonier în Europa, român, București, Ed.
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
călătoriei sale, adunat în volum în 1860, sub titlul încărcat Escursiuni în Germania Meridionala. Memorii artistice, istorice, critice (1858). Opul I. N-a mai urmat, desigur, un al doilea volum pentru bunul motiv că aproape epuizase materia narata. Harul de prozator se vădește din capul locului, simțul observației și al surprinderii scenelor pe hîrtie constituind interesul acestui memorial (vezi scenele cu rușii și grecii de pe vaporul care îl duce la Budapesta). După ce scrie, după vreun Boedecker, orașul Budapesta (autorul îl numește
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
de așteptare creat de cea de-a patra coperta a cărții de față e cu totul impresionant și chiar timorant, un sentiment de jenă cuprinzîndu-mă pentru necuviința de a nu cunoaște numele acestui autor. Nicholas Catanoy, ex-Nicolae Cătănoiu, este traducător, prozator, critic literar, membru al numeroase asociații, printre care și ASPRO, cărțile sale, scrise în română, franceza, engleză, germană, ajungînd la amețitoarea cifră de 21. În fața acestui edificiu, lectură lui Indian Summer e mai mult decît un duș rece. Ea provoacă
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
români, mai ales dacă locuiesc în vestul țării, am o experiență directă a Sârbiei și a sârbilor. O experiență absolut extraordinară - de n-ar fi decât admirația față de marii lor scriitori, dar și prietenia cu foarte mulți dintre poeții și prozatorii care locuiesc chiar aici, în imediata noastră apropiere. Nu am prea multe de spus în legătură cu bombardarea Iugoslaviei de către trupele N.A.T.O. pentru că, pur și simplu, e un fapt împlinit. E uluitor că, în anul 2000, în plină Europa, umanitatea nu
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
și critic de artă, faptele sînt mult mai complexe. Barbu Brezianu este deopotrivă exegetul lui Karl Storck și al lui Nicolae Tonitza, un degustător subtil al lui Anton Pann, traducător al Kalevalei și al unor mari nume ale liricii universale, prozator, scriitor de literatură pentru copii și un poet ușor de recunoscut prin epura lirica în care Ion Barbu, Dan Botta și murmurul incantatoriu al lui Emil Botta se oglindesc așa cum cerul se oglindește în profunzimea vierzuie a apei. Elev direct
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Tribunei sibiene, scrieri literare, în primă secțiune, si scrieri pedagogice (în cea de-a doua). Scrieri literare "sunt propriuvorbind două: Un sărac avut și O seară în Brustureni. Cu ele se ilustrează genul de "povestire săteasca", în mare cinste la "prozatorii ardeleni și bănățeni până la Unire". Povestirile, chiar dacă nu au puterea unui realism slavician, înfățișează tipuri de țărani, pe care le vom întâlni, mai târziu în proza lui Agârbiceanu și Pavel Dan. Așa este Niculita Breazu, "săracul avut" un precursor al
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
lui Agârbiceanu sau al lui Sută din proza lui Pavel Dan. O seară în Brustureni este o povestire duioasa în care se înfățișează cu compasiune soarta unui năpăstuit al satului. Cu două povestiri nu cred ca se poate contura un "prozator uitat", pentru ca mai interesante sunt scrierile de istorie, critică literară și folcloristica. Din seara de Crăciun este o prezentare detaliată a colindatului din ajunul Nașterii Mântuitorului cu o foarte interesanta clasificare a colindelor urmată de bogate exemplificări. Pagina cea mai
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
detaliată a colindatului din ajunul Nașterii Mântuitorului cu o foarte interesanta clasificare a colindelor urmată de bogate exemplificări. Pagina cea mai reușită din prima secțiune este una polemică: Un nou filoromân, în care prezintă cartea Țărani (Parasztok) a unui obscur prozator maghiar, Lengyel Sandor; scriere defăimătoare și ireverențioasa la adresa românilor din Munții Apuseni, prezentați în primitivismul unor porniri instinctuale: După mostrele citate îmi va da dreptate orișice om nepreocupat că ar fi zadarnic a-și încerca clasarea d-lui Lengyel Sandor
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
este sau nu necesară, ea este legitimă, cu atat mai mult cu cât are drept mijloc de acreditare talentul literar. Totul devine până la urmă proza Indiferent dacă se prezintă în fața cititorilor că publicist, eseist sau istoric literar, Ion Cristoiu rămâne prozator - un prozator care a studiat ani la rând tehnicile narative și a făcut și numeroase exerciții stilistice. (Cărțile sale de proza scurtă - Personaje de rezervă, 1985, Povestitorii, 1988 și, în mai mică măsură, Veselia generală, 1992 - impresionează și azi prin
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]