3,382 matches
-
cimitirul Ghencea. În luna noiembrie, s-a lansat în România Autobiografia lui Ceaușescu de Andrei Ujică. Jigodiile, așa zis literare, au început să se agite și pretinzând că filmul stârnește confuzie printre intelectualii (mai ales, printre cei de rahat cu prune) români din România. Unii îl văd, ca pe un elogiu adus lui Ceaușescu și sunt de părer,e că și prea împușcatului i-ar fi plăcut filmul. Alții, care încearcă să iasă și ei ca păduchele în fruntea presei „democrate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la primele chestionare. De la cine e? — De la iubitul meu. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Vreau să spun de la fostul meu iubit. Nici nu-ți vine să crezi ce-a putut să spună, am adăugat, mulțumită de lacrimile cât pruna care mi se rostogoleau pe obraji. Contam pe faptul că lacrimile alea aveau să stârnească simpatie și aveau să-mi aducă o mulțime de atingeri mângâietoare din partea lui Chris. Așa cum mă așteptam, Chris m-a condus cu blândețe către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trăim. Glumesc. Desigur că glumesc. Dar mâncarea echipajului e chiar bună. Și din belșug. Orice de la înghețată, iaurt, sandviciuri și cârnăciori de bere la bomboane de ciocolată, samosa cu legume, brioșe și diverse mâncăruri calde, inclusiv variante vegetariene, mere, portocale, prune și struguri. După cum vă puteți închipui, e foarte, foarte greu să ții regim când lucrezi pe zboruri transatlantice, dar niciodată nu pot să mă plâng de mâncarea echipajului. E la fel sau poate chiar mai bună decât cea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
restul de vodcă, iese repede și pornește târându-și pe trotuarul stricat pantoful cu talpa dezlipită. treisprezece Discuția despre satul românesc s-a relansat într-un weekend când mama a reușit sa ne mobilizeze pe toți pentru un transport de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau veni, de exemplu, toamna, când era timpul aprovizionărilor copioase, decât dintr-o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm prune de magiun. Mă prindea totuși atât de greu acasă, încât în seara marelui gătit am rămas în plus în fața viermuielii din bucătărie. Zina, în maieul întins până la o palmă deasupra genunchilor, cu părul strâns într-o basma veche de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ocazii ciudate. „Să nu-l scuipi pe fiul doctorului. De ce să te mai gândești la smântână, când ai destul unt? Să nu spui că-ți place pepenele când cineva îți dă dovleac. Nu înghiți prostii ca să scapi de porcării. Orice prună își are începutul. Orice mazăre își are sfârșitul.“ Cu acest gen de lucruri în minte, descoperi că era greu să-și urmeze cursul rațional, obișnuit, al gândurilor. Era sedus, își dădu seama într-o străfulgerare de groază. Încercau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care, deși nu părea a avea mai mult de șaptesprezece ani, era copia la indigo a unui fan vechi al formației Siouxsie and the Banshees: păr negru ca smoala, pielea aproape cadaveric de albă, buze date cu ruj de culoarea prunei uscate, fără pic de considerație pentru conturul lor original. Tom se cutremură. — Nu, mersi. Având În vedere că gusturile lui se limitează la blonde spălăcite, n-am prea putut simpatiza cu reacția lui. — Ei bine, și eu sunt În negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
enormi, ceea ce făceau ca prezența ei să fie una și mai impunătoare. — Nu se Întâmplă să ai și niște biscuiți? am Întrebat eu plină de speranță. Făcusem greșeala de a-mi cumpăra pentru prânz un sandviș dietetic, cu brânză și prune murate - foarte bun, dar Începeam să resimt efectele psihologice ale realizării faptului că nu consumasem decât vreo 67 de calorii. — Nu, Îmi pare rău. Ți-aș oferi o țigară, dacă În zilele noastre fumatul n-ar fi văzut ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ieșit pentru totdeauna din balamuc. Era duminică dimineața. În oraș domnea liniștea, la fel ca în serile calde de vară. Pe străzi era mai multă umbră decât lumină, însă lumina creștea mereu. Duminica avea, încă de dimineață, aroma găluștelor cu prune ale bunicii și îi simțeam de pe acum palmele cuprinzându-mi obrajii, când o să mă întâmpine, la prânz. Voiam să-i fac doar o vizită scurtă, căci era ultima zi înaintea plecării și mai trebuia să-mi iau rămas-bun de la Ariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-o să mai am sentimentul că există prin preajmă cineva de-al meu. Un asemenea gând va trebui mai întâi să-l diger. Și știi că bătrânii au digestia proastă.” „Bunico, trebuie să plec.” „Știu.” Am mâncat împreună găluște cu prune. La despărțire, bunica m-a cuprins în brațe, ținându-mă strâns, ca și cum n-ar fi vrut să-mi dea drumul. Am promis să-i scriu. Ea și-a scos ochelarii, ca să nu-i umple de lacrimi. Era august și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care ar putea face mai mult. La amiază deschideam și închideam disperată frigiderul gol, mă duceam în livadă, culegeam portocale iarna, le decojeam și plângeam, iar toamna struguri roșii și albi, cu sucul gros curgându-mi printre degete, și vara prune, și când Udi se apropia de pădure, făcându-mi cu mâna plin de entuziasm, mă dezlipeam de pinul care îmi lăsa întotdeauna o sărutare cleioasă pe bluză, apoi ne amestecam pașii până ce ajungeam în camera mea, acolo mă întindea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și liniștitor, lipindu-se de buzele mele, lasă-mă să te iubesc, șoptește el înăuntrul gurii mele, înăuntrul acelei seri care învăluia încăperea, al întunericului de vară, blând, ușor parfumat, un miros de flori proaspete se rostogolește din el, de prune calde, care tocmai au fost culese din pom, topindu-se în gură asemenea bomboanelor, cu o tristețe dulce îmi scoate hainele, ești atât de albă, îmi povestește el, pielea ta este atât de fină. Fără cămașă el pare mai greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că nu glumesc. Și mai aveau tupeul să vorbească despre discriminare sexual\! Eu, care întotdeauna găseam ceva de obiectat, am decis atunci să nu protestez în nici un fel și să fac cele douăzeci de găluște solicitate. În mijloc am pus prune murate și apoi le-am înfășurat în foițe de alge de mare. Și ce crezi că mi-au spus apoi? S-au plâns că cele pe care le-am făcut eu nu aveau decât prune murate în interior și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
solicitate. În mijloc am pus prune murate și apoi le-am înfășurat în foițe de alge de mare. Și ce crezi că mi-au spus apoi? S-au plâns că cele pe care le-am făcut eu nu aveau decât prune murate în interior și nici măcar n-am avut bunul simț să mai aduc vreun fel de mâncare. Celelalte fete le-au umplut cu felii de somon sau cu icre și au mai adus și ruladă de ouă. M-am înfuriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am fost capabilă să scot o vorbă. Revoluționari nenorociți! Îți dai seama ce preocupări înalte aveau dacă au fost capabili să facă atâta caz pentru niște găluște, cu atât mai mult cu cât știi și tu că cele umplute cu prune murate sunt considerate de foarte bun gust. Măgarii nu s-au gândit nici o clipă la bieții copii indieni care mor de foame. Ce s-a întâmplat cu clubul acela? am întrebat-o, râzând. — Turbam de furie numai când îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
revoluție? — Nu prea pot să-ți răspund la întrebare pentru că n-am văzut o revoluție adevărată cu ochii mei. Dacă asta înseamnă revoluție, eu n-am nevoie de ea. Probabil că sunt în stare să mă împuște pentru că am pus prune murate în găluște și pe tine să te împuște pentru că înțelegi subjonctivul. Tot ce se poate. — Te rog să mă crezi că știu ce vorbesc. Eu sunt un om simplu. Cu revoluție sau fără revoluție, clasa muncitoare merge înainte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă caută și că tre’ să lipsesc o vreme. O s-o conving să-mi dea o tigaie mică și niște sare și piper, puțină șuncă, ceva mezeluri și porumb. Îi mai cer și-un sac și niște caise uscate, ceva prune, niște ceai, multe chibrituri și o secure. Da’ nu pot să fac rost decît de-o pătură. O să m-ajute, pentru că a cumpăra păstrăv e la fel de rău cu a vinde păstrăv. — Pot să fac eu rost de-o pătură. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Încercă să citească din Lorna Doone. Da’ o citise deja și nu mai avea pic de magie; Își dădu seama că n-aveau ce face cu ea, soră-sa o luase degeaba. După-amiaza trecută, cînd pregătiseră tabăra, pusese niște prune Într-un ibric cu apă ca să se Înmoaie și acum le puse la copt pe foc. Scoase din rucsac niște făină, o cratiță de email și un ibric ca să amestece făina cu apă și să facă un aluat. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l aduse Înfășurat În celofan, În găletușă. MÎncară clătitele cu unt și sirop Log Cabin dintr-un bidonaș. Desfăceau dopul și turnau siropul. Erau morți de foame amîndoi și clătitele alea erau delicioase - Îmbibate cu untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-ai Învelit cu haina. A fost totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bidonaș. Desfăceau dopul și turnau siropul. Erau morți de foame amîndoi și clătitele alea erau delicioase - Îmbibate cu untul topit și cu sirop. Prunele le mîncară din ceștile de tinichea, după care băură sucul. Apoi băură ceaiul, din aceleași cești. Prunele au gust de sărbătoare, spuse Piticot. GÎndește-te la asta. Cum ai dormit? — Bine. — Mersi că m-ai Învelit cu haina. A fost totuși o noapte minunată, nu? — Da. Tu ai reușit să dormi toată noaptea, nu te-ai trezit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
păsări, la porci. Noroc că Teofana, dacă era sătulă și cu scutece curate dormea, se juca în pătuț cu jucăriile ei. Vasile îngrijea livada cu pomi care le aducea profit prin fructele pe care le vindeau, prin țuica fabricată din prune. Mai cîștiga și din cărăușie. Așa trecea timpul și fetița cu fiecare zi devenea tot mai măricică, mai frumoasă. Începea să vorbească, să spună primele silabe și cuvinte ca toți copiii: ma-ma, ta-ta. Au fost foarte bucuroși când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
punct întrebărilor. Într-o duminică, s-au hotărât să meargă la sora Paulinei în satul vecin Cocora. S-au îmbrăcat ca de sărbătoare. Au luat cu ei o sticlă de vin, una cu țuică și niște borcane cu marmeladă de prune pe care Paulina o făcuse în toamnă și au plecat în stația de autobuz. Când a sosit autobuzul s-au urcat și-au mers până în Cocora. Când au ajuns la Agripina, mare i-a fost acesteia bucuria. — V-am așteptat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spălat, a mâncat și ea puțin și timpul a trecut repede, i-a explicat Paulina. — De ce n-ați venit cu căruța? — Vasile n-a mai vrut să înhame caii. V-am adus și vouă niște vin, țuică și magiun de prune, că știu că-ți place. De magiun mă bucur foarte mult. Unde sunt ai tăi? Petrică a plecat în sat, că nu știa că veniți și lonuț s-a luat după el. Așezați-vă că eu am mâncarea la foc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei, acum se simțea de-a lor. O amuzau bețiile lor fiindcă erau niște țigani liniștiți, nu se băteau, nu spărgeau, nu înjunghiau cum făceau alții. Se manifestau prin glume proaste, înjurături, cântece. Când era sezonul poamelor, în special al prunelor și cazanele de țuică erau în toi, începeau petrecerile la familia lui Ismail Ciurdaru pentru că printre altele pe munca lor primeau țuică. Nu treceau două trei zile ca să nu se aprindă focul mare în fața cortului. Mâncarea era mai bună și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
procedase și cu mandarinele și a plecat. Până seara târziu a putut învăța în liniște. Începea să-i placă hârjoneala cu Prințesa. De aceea de câte ori o auzea cântând, îi dădea cu bulgări în geam. A fost fugărit cu mere, cu prune, cu banane, cu ce fructe avea Prințesa. El le aduna încet, le punea în buzunare, în vreo pungă, mânca din ele să-i facă în ciudă Prințesei. Ah!ce bune sunt! Mulțumesc! În loc să le mănânci, le-ai aruncat, toanto! — Tontule
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]