1,028 matches
-
a fost constituită o Locotenență domnească (11/23 februarie 8/20 aprilie 1859), formată din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și Nicolae Haralambie, care a oferit tronul: ințial lui Filip de Flandra (a refuzat); ulterior prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (de origine prusacă), susținut de : împăratul Franței Napoleon al III-lea; regele Prusiei; cancelarul Prusiei Otto von Bismarck. -Prințul Carol a depus jurământ de credință (10/22 mai 1866), ca domn al României “domn constituțional”. -La 1/13 iulie 1866 prințul Carol a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
părea iremediabil pierdut de regele Prusiei în momentul în care moartea țarinei Ecaterina II a Rusiei, ceva absolut accidental, a schimbat în mod radical cursul evenimentelor și a condus la un deznodământ cu totul neprevăzut. Relatarea evenimentelor explică de ce statul prusac a supraviețuit și regele și-a păstrat tronul, dar cine ar fi putut să prevadă ceea ce s-a întâmplat? Lucrurile nu stau altfel în ceea ce privește explicațiile evenimentelor care au marcat istoria vieții pe pământ. La întrebarea de ce anumite structuri morfologice, anumite
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
germane. Cu toate că poziția Prusiei a fost în mai multe rînduri primejduită, Frederic a fost ajutat imens de moartea țarinei Elisabeta a Rusiei și de urcarea pe tron a lui Petru al III-lea. Noul țar era un admirator al regelui prusac, așa că pur și simplu a răsturnat situația, alăturîndu-i-se lui Frederic. În privința Imperiului Habsburgic, Tratatul de la Hubertusberg semnat în 1763 nu a făcut decît să confirme pierderea Sileziei. Deși monarhia nu suferise de fapt pagube ireparabile, războaiele demonstraseră slăbiciunea statului și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
urmă a domnit singur, deși țelurile și metodele celor doi conducători au fost diferite. Experiența trăită de ea la începutul domniei îi demonstrase împărătesei că reforma era o necesitate politică; imperiul trebuia să fie întărit ca să poată face față provocării prusace. Instituția militară trebuia să devină mai puternică, iar baza taxelor necesare acesteia trebuia lărgită și asigurată în mai mare măsură. Reformele erau îndreptate și în direcția trecerii puterii reale din stat din mîinile aristocrației locale în cele ale ocîrmuirii centrale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sus și tare că alegerea unui domnitor era o problemă strict internă care nu implica amestecul marilor puteri. Între timp, Brătianu găsise un candidat posibil în persoana lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prințul acesta, fiul capului ramurii catolice a familiei regale prusace, era totodată văr cu Napoleon al III-lea. Avînd legături strînse cu Franța și Prusia, el era un candidat bun la tronul României. Cu consimțămîntul tacit al acestor două puteri, Carol a acceptat oferta. Guvernul provizoriu a organizat în aprilie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a acceptat oferta. Guvernul provizoriu a organizat în aprilie ceea ce s-a dovedit a fi un exemplu clasic de plebiscit controlat: alegerea a fost aprobată cu 685969 de voturi pentru și doar 224 împotrivă. Deoarece Carol era ofițer în armata prusacă, iar războiul acesteia cu Austria era gata să izbucnească, prințul a trebuit să traverseze teritoriul habsburg în drum spre România deghizat. El a sosit în noua lui țară în mai 1866. Victoria repurtată ulterior de Prusia în fața Austriei și evidenta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de simpatie din partea Franței, Britaniei și a Imperiului Habsburgic. După aceea, relațiile rușilor cu Parisul s-au răcit. Guvernul rus și-a îndreptat apoi atenția spre Prusia ca singurul partener posibil în problemele internaționale. Sprijinirea ulterioară de către Rusia a politicii prusace de unificare a Germaniei avea să aibă o profundă semnificație pentru Imperiul Habsburgic și mai ales pentru Peninsula Balcanică. Cu toate că aspectele diplomatice ale perioadei revoluționare sînt importante, mișcările înseși au fost firește organizate de conducerile naționale respective. Acestea erau adeseori
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Prusia și Franța din 1870-1871. Toate evenimentele acestea au avut repercusiuni imediate asupra Balcanilor. Înfrîngerea Imperiului Habsburgic și unificarea Italiei au avut un efect negativ asupra domniei regelui Othon, dar a fost de mare ajutor în înfăptuirea unirii Principatelor. Victoria prusacă din 1866 a contribuit în mare măsură la negocierile finale ale Ausgleich-ului, avînd astfel o influență nocivă asupra naționalităților balcanice din cadrul monarhiei habsburgice. Criza i-a permis totuși domnitorului Carol să-și consolideze poziția la București. Înfrîngerea Franței din 1871
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
istorice, în fine pentru locuitorii săi îndatoritori, binevoitori, familiari, veseli, bonomi. Să precizam că toate aceste considerații sunt facute pe baza celor observate de autorul lor în Hermania antebelica, Germania lui Goethe și a lui Beethoven, nu aceea a militarismului prusac. Evident, autorul face însemnări și despre alte orașe: Weimar, Regensburg (unde vizitează Walhalla, care-i amintește de Parthenon), Würzburg (pe urmele lui W. von der Vogelweide), Dresda, Bayreuth (unde asculta Siegfried de Wagner), Nürenberg (centru în Evul Mediu și în
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
și cum a ajuns Hitler la putere. În numai cîțiva ani, Sebastian Haffner a devenit o personalitate cunoscută și este astăzi unul dintre cei mai citiți autori germani. Tînăr magistrat la începutul anilor ’30, provenind dintr-o dinastie de magistrați prusaci, Sebastian Haffner își povestește cu detașare și chiar cu oarecare ironie copilăria, adolescența și tinerețea de german tipic, avînd ca fundal Berlinul anilor ’20 - ’30; povestindu-le, autorul surprinde implicit primul război mondial, înfrîngerea Germaniei, imensa dezorientare națională, criza economică
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
un spadasin mult mai slab ("nu luase decît trei lecții în ajunul duelului"). De fapt, tocmai de aceea. Ca un connoisseur în ale duelului, Camil Petrescu știe această regulă paradoxală. O enunță, ca pe un avertisment, prin gura unui ofițer prusac din Ultima noapte de dragoste.... "Nouă germanilor ne place mult duelul ș...ț. Noi avem un fel de zicătoare: Nu te bate în duel cu unul care nu știe să se bată, că e periculos...". Interesant este faptul că în
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
exasperăm ura și neputința aci, la bara aceasta de speculă și de înjosire, în patruzeci și cinci de ani ai Gheșeftarului încoronat. în adevăr, martorii noștri vor spune ce este și cine este regele Carol I. Vom diseca viața "spionului prusac", vom analiza opera omului care ne-a adus în cutele mantiei lui de hulan prusian toate înjosirile și toate umilințele. Vom apăsa puțin cu degetul corpul ploșniței regale, și dacă va da dintr-însa mult sânge, multe afaceri și duhoare
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
de la ceea ce este mai personal în buzunarul încăpător al epocii istorice, pentru a o caracteriza, din mers, pe aceasta din urmă. Înainte deci ca zilele regelui Carol I să înceapă (în chiar ultima frază a romanului), vedem silueta unui căpitan prusac de dragoni, trezit peste noapte cu propunerea de a conduce Principatele Unite de la gurile Dunării; și înainte de a asista, dimpreună cu personajul, la această propunere șocantă, contemplăm beția și ultima vizită la bordelul Unșpe țâțe a tânărului dentist berlinez Joseph
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
casă de cărămidă și o alee lungă, coborând către un loc întunecos și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
Apare o vreme în protocoalele cancelariei lui Frederic cel Mare, consilier prețuit al acestuia. Devenind Cavaler al Ordinului de Malta, capătă rang în loja silezienilor de la Curtea din Sans-Souci; se bucura de reputația unui bărbat galant și fin gurmand. Nobilimea prusacă îl etichetează însă ca fiind incontrolabil și suspect, astfel că în 1760 este acuzat de simpatizare cu firavul complot ce viza desprinderea Sileziei; se pare însă că totul a fost o mașinațiune a poliției secrete, urmărindu-se de fapt îndepărtarea
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
nominalizat de două ori pentru un premiu Oscar. LUNI, 27 SEPTEMBRIE CAROL I Primul rege al României, Carol I (Carol-Ludovic) de Hohenzollern-Sigmaringen, a decedat în 1914. A făcut parte din familia domnitoare din Prusia și ulterior din Germania. În armata prusacă a avansat până la gradul de căpitan. După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a devenit principe al României la 10/22 mai 1866. Alteță regală din 1878, s-a proclamat rege al României la 10/22 mai 1881. A încercat să
Agenda2004-39-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282928_a_284257]
-
lupta cărturarilor români din Transilvania pentru drepturile politice ale nației lor"? Și, în fine, altă întrebare, de ordin moral și biografic, condensînd patetismul difuz în întreaga analiza: "ce fel de afinități elective de substanță puteau fi între Voltaire, răsfățatul regelui prusac frederic al II-lea și al doamnei de Pompadour ori între dramaturgii de mare succes, Beaumarchais sau Goldoni, si bietul Gheorghe Șincai, cel care își purta Hronica românilor și a mai multor neamuri în straița"? În realitate, această încercare de
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Bazarul unui poet, Memorii de călătorie în Grecia, Orient și țările dunărene; trad. din daneză, prefață și note - Grete Tartler, Ed. Univers, București, 2000, 232 p. Zece luni în Țările Române în 1857 sosește la București, în calitate de secretar al legației prusace, cu misiunea de a culege informații pentru reorganizarea politică a Țărilor Române, un tânăr german pe care scurta trecere pe aceste meleaguri avea să-l salveze de la anonimat. De aici se va îndrepta, după numai zece luni, tot cu o
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
următorul citat din Eminescu: "în descrierea unui voiaj în țările române, germanul K. povestește legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că geniul etc.". Germanul K. e Richard Kunisch, secretarul din 1857 al delegației prusace la București, iar faptul că Eminescu îi pomenește numele, fie și redus la o simplă inițială, a făcut din el un personaj de vază al istoriei literaturii române. Memoriile de călătorie ale germanului au apărut însă integral în română abia
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
lui Felix Kanmacher secretul lumii românești: așa cum alții se scaldă în bani, noi ne scăldăm în timp. Contrapunctul îl creează povestea pendulei ce se dereglează când istoria își precipită cursul și pocnește în ziua când izbucnește războiul. Titlul Un paznic prusac la porțile rațiunii prefigurează viziunea autorului asupra istoriei și are drept pandant ultima narațiune - Poveste despre sfârșitul imperiului necesității pure ce-l descrie pe Dumnezeu ca mecanism uriaș. Între ele se înșiră alte povești, unde fabulosul și istoria se amestecă
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
Trupa lui Gonța, Eminescu și Timpul : Dan Puric (Eminescu), Carmen Ungureanu (Veronica), Gheorghe Dinică (Maiorescu), Alexandru Bindea (Creangă), Mihai Niculescu (Slavici), Eugenia Maci (Mite), Eugen Cristea (Cantacuzino-Zizin), Mihai Călin (Roșca), Mircea Gheorghiu (Ciobanul), Constantin Dinulescu (Agentul rus), Alfred Demetriu (Agentul prusac)
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
guvernamentală cât și fortă armată, primează, contrabalansând poziția Prusiei. Încă din 1848, conform unui principiu diplomatic de concurență, promulgat de Austria cu privire la regența și suveranitatea Germaniei Mari, se fac presiuni continue asupra Parlamentului de la Frankfurt. Propaganda parlamentară va ofensa interesele prusace cât și pe Bismarck, în cele din urmă. Odată cu apariția generalului Otto von Bismarck pe scena politică germană, Prusia prin el adoptă o poziție refractară față de manifestele austriece, întreținute atât la nivel diplomatic cât și în cadrul guvernelor. Prusia îi datorează
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
susținută de majoritatea statelor germane mici, Dieta Confederației Germane a decis mobilizarea a patru corpuri - formate de statele mici și mijlocii. Însă decizia de mobilizare fusese deja adoptată la Berlin, la fel ca și declarația de război. Ostilitățile dintre armata prusacă mobilizată și aliații nemobilizați ai Austriei au început deja a doua zi, pe 15 iunie, îndată ce Austria a început să concentreze trupe la granița cu Prusia, armata prusacă sub comanda generalului von Moltke a invadat Boemia. Numai trupele saxone au
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
la Berlin, la fel ca și declarația de război. Ostilitățile dintre armata prusacă mobilizată și aliații nemobilizați ai Austriei au început deja a doua zi, pe 15 iunie, îndată ce Austria a început să concentreze trupe la granița cu Prusia, armata prusacă sub comanda generalului von Moltke a invadat Boemia. Numai trupele saxone au fost alertate în prealabil și au părăsit Saxonia, invadată de prusaci, înaintând în Boemia spre masa armatei austriace. Cel mai valoros lucru pe care l-a obținut Austria
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
astfel să lupte pe două fronturi — în Italia și Boemia. Frontul principal împotriva Prusiei l-a format Austria și Saxonia, care au scos mobilizat 260.000 de soldați, aici, desigur s-a aflat și cea mai mare parte a armatei prusace. Un alt teatru de luptă a fost Hanovra și Hessa, aliate austriace, prinse însă între posesiunile Prusiei din zona Renană și teritoriul principal, totodată aceste state erau traversate și de rutele de legătură ale Renaniei cu masa teritoriului Prusac. Aliații
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]