1,192 matches
-
lui Freud: creativitatea reprezintă o modalitate privilegiată de a elimina complexul de inferioritate ce caracterizează ființa umană, întrucât forțele creative ale EU-lui îi permit individului să se realizeze pe sine și să se facă util societății-dezvoltând conceptul „forței creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă) a creativității
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
procesului de conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113‑143). Asemenea forme de patologii relaționale au fost însă descrise cu mult înaintea lui Kets de Vries., Încă din 1942, pornind de la o abordare strict psihanalitică a afectivității iraționale și de la interpretarea liderului ca persoană centrală în jurul căreia se formează grupul, Fritz Redl a stabilit zece cupluri relaționale anormale, ilustrate prin relațiile dintre copii și educator (profesor). Redl arată cum așteptările și trebuințele copiilor complexați predetermină
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de realizare. Acest demers ridică însă o importantă problemă teoretică: este posibilă schimbarea comportamentului oamenilor? McClelland arată că există temeri și îndoieli în legătură cu posibilitatea reală a schimbării comportamentului, deoarece, pe de o parte, majoritatea psihologilor americani sunt influențați de viziunea psihanalitică ce se bazează pe motivele copilăriei care nu pot fi schimbate mai târziu, iar pe de altă parte, datorită faptului că studiile de psihoterapie intensivă și consilierea s-au arătat minore în efectele de durată asupra personalității. Cu toate acestea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemenea, instalarea confuziilor mentale; abordările „agresologice“ centrate pe descoperirea factorilor agresori asupra omului (deficiențe ale ambianței, cadența crescută a executării sarcinilor, incidentele și accidentele, exigențele cognitive) care îi produc suferințe somatice și psihice; aici intră întreaga problematică a stresului; abordările psihanalitice sunt aparent în opoziție cu patologia și psihopatologia muncii și organizațională, deoarece nu se centrează pe realitatea exterioară, pe munca concretă, ci pe trecut, pe amintirile istoriei infantile, pe fantasme; totuși prin noțiunea de sublimare, psihanaliza își poate aduce contribuția
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rațional. Idealul antirasist trebuia să se realizeze prin instrucție și educație, nu prin interdicție și sancțiune. Relativul optimism al antirasismului cognitiv promovat de UNESCO s-a izbit curând, Încă de la finele anilor ’40, de concluziile cercetărilor (influențate puternic de conceptele psihanalitice), efectuate de specialiști În psihologie socială, cu privire la prejudecăți și stereotipuri. Idealul educațional este de fapt condamnat să se lovească de evidența caracterului funcțional al iraționalității atribuite „prejudecății rasiale”, ceea ce pare să explice rezistența acesteia la tentativele de a o reduce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi modificată de experiență și Îndeplinește o funcție psihologică pentru persoana care o adoptă” (Jahoda, 1960, p. 506). Așadar, numai un psihoterapeut poate ajuta un subiect rasist (antisemit, xenofob etc.) să iasă din trista stare În care se află. Tratamentul psihanalitic se prezintă drept singura cale de scăpare. O constatare ironică făcută În 1968 de militantul revoluționar american de culoare Eldridge Cleaver este suficientă pentru a ne arăta Îngustimea interpretativă a abordării psihanalitice (sau psihologizante) a rasismului: „Când Îi vorbesc despre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din trista stare În care se află. Tratamentul psihanalitic se prezintă drept singura cale de scăpare. O constatare ironică făcută În 1968 de militantul revoluționar american de culoare Eldridge Cleaver este suficientă pentru a ne arăta Îngustimea interpretativă a abordării psihanalitice (sau psihologizante) a rasismului: „Când Îi vorbesc despre problemele pe care le am cu albii, psihiatrul meu nu vrea să audă decât despre familia mea și Îmi spune că-mi urăsc mama” (Cleaver, 1968, p. 11). Modelul psihopatologic al prejudecății
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
generală servește drept bază ființei În eforturile sale de viață”, atunci „identitățile ă atât individuale, cât și colective ă Își dobândesc forța din aderarea la o axă valorică după care se orientează finalitatea existenței” (ibidem). Distincția clasică Între factori individuali (psihanalitici sau cognitivi) și factori colectivi ă sau chiar Între factori Înnăscuți și factori dobândiți ă În construcția sentimentelor de sine, de identitate și de apartenență este astăzi puternic contestată. Pentru Muchielli, sentimentul de apartenență Își are originea „În relația primară
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de Ruth Benedict. Această autoare insistă asupra faptului că o formă anume de cultură impune diferiților săi membri sisteme de valori diferite. ν Această nouă școală respingea concepția evoluționistă, de inspirație darwinistă, și se afla În relație directă cu mișcarea psihanalitică. Aceasta din urmă a cuprins personalități cum sunt Karl Abraham, Karen Horney, norvegiancă născută la Hamburg (1885), sau Erich Fromm, emigrat dincolo de Atlantic În 1934. O doctrină antropologică nord-americană Primă asociere coerentă Între antropologie și psihanaliză pentru studierea fenomenelor sociale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui Claude Lévi-Strauss) și cu toate că li s-a opus argumentul că personalitatea se formează În egală măsură reacționând Împotriva etosului de grup și integrându-l, temele dezvoltate au continuat să influențeze cercetările antropologice, psihologice și filosofice. Unele opere cu caracter psihanalitic, cum sunt cele ale lui Erich Fromm sau Karen Horney, s-au inspirat de asemenea din tezele acestui curent. M. V. & BARNOUW Victor (1963), Culture and Personality, Homewood (Ill.), Dorsey Press. BENEDICT Ruth (1950), Echantillons de civilisation, trad. fr., Paris, Gallimard
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care-și au originea În familie, În scopul explicării unor comportamente compulsive sau a unei nevroze specifice. De aceea, datele cantitative obținute În urma aplicării diferitelor scale, precum cea axată pe autoritarism, au fost combinate cu abordări calitative (interviuri conversaționale și psihanalitice, teste proiective) În cazul celor care aveau un punctaj foarte ridicat sau foarte scăzut la chestionarele cu privire la prejudecăți. S-a descoperit existența unei utilizări sistematice a stereotipurilor la subiecții „autoritariști” și, prin urmare, a unui stil aparte de elaborare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau juridic, de modul În care sunt recunoscute minoritățile sau de starea de frustrare relativă a grupurilor aflate În situație de comparație socială (Guimond și Tougas, 1999). Ca să Încheiem, trebuie reținute principalele rezultate (scale, tehnici de Încrucișare a datelor, metateoria psihanalitică despre originea compulsiilor, stilul rigid și stereotip În legătură cu moștenirea familială) ale cercetărilor asupra personalității autoritare, dar nuanțându-le conform unei abordări multifactoriale și contextuale, fără a substanțializa În mod ritual vreo trăsătură particulară a comportamentului unui individ sub pretextul detectării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de pe urma unei moșteniri etimologice stânjenitoare și a istoriei haotice a conceptului și a derivaților săi. Toate aceste accepțiuni apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX, simultaneitate cronologică ce a facilitat confuziile Între teoriile psihiatrice sau psihanalitice, pe de o parte, și cele sociologice sau antropologice, pe de alta. Evident, xenofobia nu poate intra În aceeași categorie cu tulburările psihiatrice, Întrucât este vorba despre o atitudine colectivă, ceea ce o diferențiază net de trăsăturile nevrotice individuale. Și totuși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
până-n cap, pentru a revela națiunii chiloțeii (tot roșii, obvious!) muzicantei. Doar un exemplu de penibil. M-a mai enervat faptul că toate formațiile adunate-n pripă (cum strângeau oștirea voievozii „noștri“ atunci când treceau turcii Dunărea...) s-au axat înnebunitor, psihanalitic asupra dragostei. Nu există nimic altceva în viață decât o dragoste care poate fi exprimată doar în două stereotipuri și 20 de cuvinte în engleză și/sau română. La sfârșit, totul s-a terminat cu un scandal monstru, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de tot, malformându-l. Ce vreau eu de fapt acum este doar să fie reținută ideea de zbor. Pentru că mai toți dintre noi, muritori cu voie sau fără voie, ne dorim să avem măcar vise de zbor (a nu se interpreta psihanalitic), dacă nu cumva să zburăm pur și simplu, nu doar cu avionul, ci în felurite chipuri. Zborul cel mai deslușit și tainic-consistent pe care l-am întâlnit în literatura vieții mele a fost (poate că cetitorul se așteaptă deja la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ci practica discursivă în totalitatea sa. Teza eterogenității constitutive a fost exploatată din diverse puncte de vedere, regăsindu-se în analiza dialogismului textului romanesc, în polifonia enunțiativă, vizibilă nu numai la nivelul textului, ci și la nivelul enunțului, în perspectiva psihanalitică a lui J. Lacan asupra subiectului, în definirea discursului însuși ca discurs de relaționare (astfel, disocierea interacțiunii discursurilor de funcționarea interdiscursivă devine imposibilă). V. dialogism, discurs raportat, ghilimele, interdiscurs, intertextualitate, polifonie. MAINGUENEAU 1991; AUTHIER-REVUZ 1995; VION 1998; ROSIER 1999; CHARAUDEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
furnizează subiectului un model dinamic ce a fost alterat de fluența timpului și prin acțiune, dar identitatea narativă îi permite prefigurarea în șirul schimbărilor și în grupul căreia îi aparține. P. Ricoeur dă ca exemple tipice ale acestui proces povestirea psihanalitică și Israelul biblic, la care adaugă, în plan individual, autobiografia sau amintirile propriei copilării relatate de cei mai înaintați în vîrstă și, în plan colectiv, toate povestirile (mitice, epice, istoriografice), pe care comunitatea le produce și le explică pentru identificare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dans le champ du discours rapporté, în "L'information grammaticale", 55, 5, 1992, PUF, Paris; Ces mots qui ne vont pas de soi. Boucles réflexives et non-coincidences du dire, Larousse, Paris, 1995, 2 vol. Gaston BACHELARD (1884-1964) întemeiază critica literară psihanalitică și deschide noi orizonturi în analiza discursului literar. Lucrări de referință: La Psychanalyse du feu, Gallimard, Paris, 1938 (trad. rom., Psihanaliza focului, Editura Univers, București, 1989); L'Eau et les Rêves. Essai sur l'imagination de la matière, Éditions José Corti
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efectul cathartic, în scopul purificării pasiunilor vicioase, ca o supapă de armonizare. David Hume se opune acestei teze, afirmând, sarcastic, că simpatia pentru milă înseamnă înlocuirea teatrului cu spitalul. Psihanaliza freudiană reafirmă catharsis-ul aristotelian. Sigmund Freud utilizează metode cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază, sub numele de "terapie cathartică", metoda lor terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat și a scris o interpretare modernă a catharsis-ului aristotelian, era
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
proze, eseuri și texte cu caracter memorialistic ce anticipează, în diferite sensuri, această apariție. Mai mult, originalitatea viziunii și fluiditatea narațiunii îi conferă un statut aparte în spațiul literar românesc. Povestea propriu-zisă are, între ingredientele imediat perceptibile, o evidentă notă psihanalitică și o ancorare solidă în mitul lui Don Juan. Doi prieteni, Daniel și Joseph, legați printr-o solidaritate ciudată și o pasiune comună de a pierde vremea în cafenele și de a cuceri femei, trăiesc experiența neverosimilă a unei dedublări
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o emblemă a neputinței și a eșecului. Intenția auctorială este, în mod cert, autoironică, deoarece în universul ficțional al psihiatrului Ion Vianu trebuie să existe o oglindă ce deformează și descompune, un fals ascultător ce mormăie și ațipește în timpul travaliului psihanalitic. Joseph uzează de tehnici narative elaborate pentru a-și spune povestea. Ceea ce nu poate fi spus direct se transformă în tulburătoare pagini confesive, trimise lui Daniel sub formă epistolară. Istoria sa este ancorată într-un loc îndepărat și într-un
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
departe în neam. Tabita îi vede pe ai săi murind "de sânge", nefericiți și însingurați, și, în ciuda cenzurii rațiunii, asociază soarta cumplită a acestor morți capacității destructive nelimitate a blestemelor mamei sale, cea mai nefericită și mai însingurată dintre toți. Psihanalitic, romanul resuscitează câteva nuclee de tensiune ce nu fac niciun favor, stilistic sau de compoziție, întregului narațiunii. Din contră, frecvența trimiterilor culturale, precum și inserția unor elemente ce țin de imaginarul tragediei, încarcă inutil povestea, suprapunând nepotrivit registre fundamental diferite. În
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
diagnosticul cel "bun". Sistemul funcționează deci ca un sistem-expert și singura diferență este că unul, DSM III, este "manual", în timp ce celălalt (sistemul-expert), este informatic. Mai puțin amuzant decît Eliza, despre care am putea crede că era repetarea ironică a discursului psihanalitic, arborele de decizie al DSM IIIR conduce la o zăpăceală numerică atunci cînd ajungi la o concluzie, dînd iluzia unei "adevărate" decizii, adică a unei decizii "obiective", obținută cum se cuvine, prin explorarea minuțioasă a tuturor posibilităților. Avem, aici, ceva
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ani, când a apărut o sumă de studii care au abordat, deocamdată secvențial, opera eminesciană din unghiul unei metodologii moderne: acum și ultimele apariții probează această presupunere -, eminescologii încearcă sinteza, folosind toate acumulările pe care le-au adus interpretările tematiste, psihanalitice, structurale, stilistice, semiotice, fenomenologice ori comparatiste. O astfel de încercare este și aceea a lui Theodor Codreanu din Eminescu Dialectica stilului (Ed. "Cartea Românească", 1984); în pofida titlului volumului, care pare a indica circumscrierea demersului critic într-o perspectivă stilistică, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că gândirea mitică ascunde experiențe fundamentale ale ființei umane. Mitul lui Oedip (transformat de psihanaliză în "complexul lui Oedip") este unul dintre cele mai profunde ale antichității. Dar toată osatura construcției psihanalitice se bazează și pe un abuz de interpretare. Tragedia lui Oedip nu poate fi descifrată doar prin erotism, ci are rădăcini ontologice mult mai cuprinzătoare. Cheia ne-o oferă un alt mit străvechi al lui Narcis și al nimfei Echo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]