KorAP: Find »[drukola/base=psihopatologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...44 >

1,093 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

pe care trebuie să le cunoaștem, să le înțelegem, să le explicăm și față de care trebuie să adoptăm o anumită atitudine de un tact deosebit. Din aceste motive, credem că problema suferințelor iatrogene, este, în primul rând, o temă a psihopatologiei. Condițiile patogenezei iatrogeniilor Cum apare și se dezvoltă acest gen de tulburări? La ce categorie de bolnavi și în ce condiții? Care sunt mecanismele patogenetice ale acestor tulburări? Iată numai câteva întrebări la care trebuie să răspundem. Am menționat mai

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ne găsim în fața unor fenomene clinice care, lipsite de un substrat biologic, somatic, sunt elaborări ale imaginației indivizilor respectivi. Din acest motiv, această categorie de tulburări, dominată de fenomene psihice morbide, va reprezenta, cum spuneam, o temă de reflecție pentru psihopatologie. Înțelegerea acestor tulburări trebuie pusă în legătură cu atenția exagerată pe care individul o acordă propriului său corp. La aceste „cazuri”, ideea de boală este dominantă, ca o stare de tensiune anxioasă permanentă, în raport cu ideea de sănătate. Ea este atât de importantă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
care succede „tensiunii de elaborare a suferinței” și anume, în faza întâlnirii bolnavului cu medicul. Întâlnirea medicului cu acești bolnavi pune, în primul rând, probleme de „atitudine” și „înțelegere” psihologică a „cazului”, dar, în egală măsură, și probleme serioase de psihopatologie. De regulă, în practica curentă atenția este centrată pe suferințele relatate de bolnav. Este un punct de vedere care însă rămâne cantonat la aspectul formal-extern al „conversației medic - bolnav”. Esențialul în înțelegerea acestei „suferințe” este ca să pătrundem dincolo de relatările bolnavului

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
auto-sugestivă sau hetero-sugestivă. Condiția esențială, primară este însă reprezentată de „terenul”, respectiv „tipul de personalitate” al bolnavului respectiv, așa cum a fost caracterizat mai sus. Pe aceste considerente, aceste „suferințele induse” sau „suferințele imaginare” sunt manifestări care se încadrează în sfera psihopatologiei. Suferințele „imaginare” sunt expresia unei „personalități fragile” ușor de influențat prin inducție sugestivă sau prin imitație. Această categorie de indivizi se întâlnesc în două „condiții patogenetice”: fie că „imită” suferințe văzute la alții, printr-un mecanism de transfer simpatetic, fie

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
El cuprinde acuze somatice, psihice, psihosomatice sau combinate. Deși această categorie de „bolnavi dificili” considerată de regulă ca „bolnavi imaginari”, acuzând suferințe sine materia, sunt evitați sau tratați superficial de medici, ei reprezintă o tematică extrem de importantă asupra căreia și psihopatologia este invitată să reflecteze. Iatrogeniile sunt patologii, suferințe reale, numai dacă acceptăm suferința ca pe o experiență sufletească interioară a persoanei bolnavului. Elementul esențial care intră în joc în acest caz este procesul de sugestie auto-indusă de însăși persoana bolnavului

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Elementul esențial care intră în joc în acest caz este procesul de sugestie auto-indusă de însăși persoana bolnavului sau indusă din exterior, așa cum am arătat deja. 34. SUFERINȚELE PSIHO-MORALE Cadrul problemei Spre deosebire de psihiatrie care se ocupă de studiul bolilor psihice, psihopatologia, așa cum am afirmat pe parcursul acestei lucrări, studiază fenomenele psihice morbide, tot ceea ce se abate de la starea de normalitate psihică. În această largă categorie de „tulburări” sunt incluse, în afara bolilor psihice, tulburările psihosomatice, iatrogeniile, dar și suferințele Eului în relațiile acestuia

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
incluse, în afara bolilor psihice, tulburările psihosomatice, iatrogeniile, dar și suferințele Eului în relațiile acestuia cu conștiința morală. Această din urmă grupă de suferințe psihice se configurează ca un domeniu particular care trebuie inclus în aceeași sferă de interese ale obiectului psihopatologiei. Suferințele psiho-morale nu pot fi neglijate de psihopatologie. Ele constituie un capitol bine individualizat, cu o configurație proprie, integrat vieții persoanei și de care nu putem face abstracție. Natural că acest grup de suferințe nu constituie obiectul direct al psihiatriei

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și suferințele Eului în relațiile acestuia cu conștiința morală. Această din urmă grupă de suferințe psihice se configurează ca un domeniu particular care trebuie inclus în aceeași sferă de interese ale obiectului psihopatologiei. Suferințele psiho-morale nu pot fi neglijate de psihopatologie. Ele constituie un capitol bine individualizat, cu o configurație proprie, integrat vieții persoanei și de care nu putem face abstracție. Natural că acest grup de suferințe nu constituie obiectul direct al psihiatriei, nefiind o stare de „boală” așa cum este acceptat

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
decât psiho-morală. De refacere și regăsire a Eului pierdut. Suferința tragică configurează cea mai profundă prăbușire a Eului personal. Ca suferință și alterare a echilibrului și naturii interioare a persoanei umane, această categorie de tulburări nu poate fi ocolită de psihopatologie. Ele vin ca să completeze seria de tulburări ale persoanei umane, întregind astfel înțelegerea sensului suferinței umane, ca temă generală a psihopatologiei. Relația dintre Eu și conștiința morală Pentru înțelegerea suferințelor psiho-morale este absolut necesar să analizăm relațiile dintre Eu și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și alterare a echilibrului și naturii interioare a persoanei umane, această categorie de tulburări nu poate fi ocolită de psihopatologie. Ele vin ca să completeze seria de tulburări ale persoanei umane, întregind astfel înțelegerea sensului suferinței umane, ca temă generală a psihopatologiei. Relația dintre Eu și conștiința morală Pentru înțelegerea suferințelor psiho-morale este absolut necesar să analizăm relațiile dintre Eu și conștiința morală a persoanei întrucât acestea sunt situații particulare de conflict moral interior al Eului personal. Eul personal nu este niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
să ducă la suferințe sufletești și morale. Anomaliile psiho-morale, prin natura lor, se diferențiază de anomaliile care constituie tulburările psihice pure. Ele sunt, în primul rând suferințe psiho-morale, pe când celelalte sunt boli psihice. De primele se ocupă în primul rând psihopatologia, iar de celelalte, psihiatria. Prezența suferințelor psiho-morale a fost semnalată de numeroși specialiști. Aceștia fie că le-au separat de bolile psihice, fie că au căutat ca să le fixeze un „cadru” special. De regulă însă au fost în mod constant

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
condițiile specifice la care am făcut referință mai sus. În plus, tulburările psihopatice sunt cantonate la nivelul caracterului, pe când suferințele psiho-morale afectează conștiința morală a persoanei. În aceasta constă și diferența dintre cele două categorii menționate. SECȚIUNEA a IV-a PSIHOPATOLOGIE ANTROPOLOGICĂ ȘI SOCIALĂ Psihopatologia antropologică și socială are intenția de a depăși cadrele stricte ale observării persoanei bolnavului psihic, ale fenomenelor psihice morbide individuale. Ea își fixează ca obiectiv analiza sintetică a „modelelor de personalitate” și a „modelelor psiho-biografice” din

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
am făcut referință mai sus. În plus, tulburările psihopatice sunt cantonate la nivelul caracterului, pe când suferințele psiho-morale afectează conștiința morală a persoanei. În aceasta constă și diferența dintre cele două categorii menționate. SECȚIUNEA a IV-a PSIHOPATOLOGIE ANTROPOLOGICĂ ȘI SOCIALĂ Psihopatologia antropologică și socială are intenția de a depăși cadrele stricte ale observării persoanei bolnavului psihic, ale fenomenelor psihice morbide individuale. Ea își fixează ca obiectiv analiza sintetică a „modelelor de personalitate” și a „modelelor psiho-biografice” din punct de vedere psihopatologic

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
reproducerea experimentală a tulburărilor psihice (psihozele experimentale). Într-o perspectivă antropologică lărgită, de factură psiho-socială, sunt analizate „psihozele colective”, ca manifestări psihopatologice ale grupelor social-umane, fenomene de masă cu caracteristici, mecanisme și forme de manifestări proprii. Ultimul aspect, privind integrarea psihopatologiei în contextul disciplinelor umane, discută relațiile dintre aceasta și domeniul umanismelor. 35. TIPURILE ATITUDINALE FAȚĂ DE BOLILE SOMATICE ȘI PSIHICE Cadrul general Starea de boală somatică, precum și cea de boală psihică, considerate din punct de vedere medical, reprezintă forme de tulburări

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
suferințe. Ea este o modalitate particulară de a „prelucra” propria sa suferință, în virtutea unor motivații personale. Dacă, medicina are ca scop diagnosticarea și tratamentului bolilor; psihologia are ca scop susținerea morală și psihologică a persoanei bolnavului aflat în suferință. În ceea ce privește psihopatologia, aceasta are rolul de a interpreta semnificația genezei, naturii și scopului acestor forme de manifestări paralele, asociate bolii de bază. Psihopatologia trebuie să explice semnificația acestor fenomene pseudo-clinice care apar „în paralel” cu boala de bază. Trebuie explicate motivația și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
diagnosticarea și tratamentului bolilor; psihologia are ca scop susținerea morală și psihologică a persoanei bolnavului aflat în suferință. În ceea ce privește psihopatologia, aceasta are rolul de a interpreta semnificația genezei, naturii și scopului acestor forme de manifestări paralele, asociate bolii de bază. Psihopatologia trebuie să explice semnificația acestor fenomene pseudo-clinice care apar „în paralel” cu boala de bază. Trebuie explicate motivația și scopul producerii lor. Astfel pusă problema, rezultă în mod cert că este acceptat faptul că apariția acestor forme de manifestări subiective

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
limbajului psihologic al suferinței este o chestiune de artă, de tact psihologic, de „acord interuman” empatetic. Ori acest aspect depășește tehnica medicală rutinieră, plasându-se în sfera confesiunii, al unei „întâlniri interioare”, dincolo de dimensiunea medicală. 36. MODELE DE PERSONALITATE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Așa cum nosologia psihiatrică urmărește stabilirea sau delimitarea unor cadre clinice precise, având specificitate pentru bolile mintale în scopul configurării unor tablouri clinice ale acestora, se pot, în egală măsură ca și în sfera psihopatologiei, delimita anumite modele de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
MODELE DE PERSONALITATE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Așa cum nosologia psihiatrică urmărește stabilirea sau delimitarea unor cadre clinice precise, având specificitate pentru bolile mintale în scopul configurării unor tablouri clinice ale acestora, se pot, în egală măsură ca și în sfera psihopatologiei, delimita anumite modele de personalități anormale, având un caracter specific în raport cu modelele normale ale personalității. Precizăm însă faptul că nu trebuie identificate tablourile clinico-psihiatrice cu modelele anormale ale personalități. Referitor la această problemă, K. Jaspers a vorbit despre „temele psihopatologiei

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihopatologiei, delimita anumite modele de personalități anormale, având un caracter specific în raport cu modelele normale ale personalității. Precizăm însă faptul că nu trebuie identificate tablourile clinico-psihiatrice cu modelele anormale ale personalități. Referitor la această problemă, K. Jaspers a vorbit despre „temele psihopatologiei” așa cum au fost ele prezentate de noi în secțiunea generală a lucrării de față. K. Schneider a descris „personalitățile psihopatice” ca forme anormale de personalitate, raportându-le însă la nosologia psihiatrică. La rândul său K. Leonhard introduce conceptul de „personalități

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
clinico-psihiatrice privesc, în primul rând, bolile psihice, pe când modelele anormale ale personalității privesc alterările psihice ale acesteia considerate ca fenomene psihice morbide și nu ca pe afecțiuni medico-psihiatrice determinate de o cauză anumită. J.M. Burchard (1980), în manualul său de psihopatologie, propune o sistematizare a tulburărilor psihice, plecând de la modelul de organizare al personalității. Acest punct de vedere este conform cu orientarea psihopatologiei, spre deosebire de modelul de gândire psihiatrică ce pleacă de la datele medicale de observație clinică în elaborarea unor tablouri clinice ale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
morbide și nu ca pe afecțiuni medico-psihiatrice determinate de o cauză anumită. J.M. Burchard (1980), în manualul său de psihopatologie, propune o sistematizare a tulburărilor psihice, plecând de la modelul de organizare al personalității. Acest punct de vedere este conform cu orientarea psihopatologiei, spre deosebire de modelul de gândire psihiatrică ce pleacă de la datele medicale de observație clinică în elaborarea unor tablouri clinice ale personalității. În sensul acesta J.M. Burchard distinge trei dimensiuni sau „domenii” (sfere) ale personalității: sfera psihică, sfera somatică și sfera socială

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
dimensiuni sau „domenii” (sfere) ale personalității: sfera psihică, sfera somatică și sfera socială, toate contribuind la configurarea personalității. Asupra acestor aspecte am insistat în capitolele anterioare ale acestei lucrări. Un rol important în delimitarea modelelor anormale de personalitate în sfera psihopatologiei revine mecanismelor psihopatologice care stau la baza acestora. E. Minkowski (1966) subliniază importanța câtorva „mecanisme psihopatologice” care sunt direct implicate în procesul de modificare al sistemului personalității. Acestea sunt următoarele: disjuncția sau disociația părților componente ale sistemului personalității, legătura, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
printr-o modificare a personalității sale datorită insuccesului, fie printr-o confruntare cu situația care poate lua pentru el o întorsătură anormală. În ambele cazuri este vorba de urmările eșecului, ale inadaptării, asupra persoanei respective. Personalitățile alterate țin de domeniul psihopatologiei, pe când situațiile alterate țin de domeniul sociologiei, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: ***schemă pag. 421*** Personalitățile alterate reprezintă, pentru K. Menninger, obiectul psihopatologiei, dar și al clinicii psihiatrice și ele sunt reprezentate prin următoarele tipuri: tipul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de urmările eșecului, ale inadaptării, asupra persoanei respective. Personalitățile alterate țin de domeniul psihopatologiei, pe când situațiile alterate țin de domeniul sociologiei, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: ***schemă pag. 421*** Personalitățile alterate reprezintă, pentru K. Menninger, obiectul psihopatologiei, dar și al clinicii psihiatrice și ele sunt reprezentate prin următoarele tipuri: tipul somatic, reprezentând personalități cu afecțiuni somato-fizice, tipul hipofrenic, reunind personalitățile cu deficiențe de intelect, tipul izolat, în care sunt incluse personalitățile însingurate, închise în sine, interiorizate, tipul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
K. Jaspers. Ele sunt situații create printr-o ratare a adaptării individului la situațiile vieții curente cu care acesta este confruntat. K. Menninger consideră că ele aparțin sociologiei și nu intră în sfera de interese științifice propriu-zise, ale psihiatriei sau psihopatologiei. Nu credem însă că trebuie separate personalitățile alterate de situațiile alterate, ele condiționându-se reciproc și explicându-se una prin cealaltă. Din acest motiv, vom enumera câteva dintre ele în continuare: situațiile de boală somatică, suferințe fizice, traumatisme, malformații, infecții

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]