2,499 matches
-
-i asigure că are o Îndelungată experiență În hipnoză. În același fel, cum să apară un regizor debutant În fața unor actori experimentați pentru a le câștiga Încrederea? Vulpoii bătrâni se uită cu coada ochiului și miros de la o poștă dacă puștiul știe meserie... Uneori, prima repetiție echivalează cu intrarea În cușca cu lei. E ca la operă, unde un dirijor necunoscut se prezintă la pupitru, să spunem În fața Orchestrei Filarmonice din Viena. Am asistat recent la următoarea Întâmplare: repetam Werther cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
azi nici nu se mai pun! E așa de simplu. Doar să lași lucrurile să-și urmeze cursul lor firesc, până ce se secătuiesc de la sine... 2 martie 1955 M-am visat azi-noapte la Ariadna. Eram în trei: al treilea - un puști cu ochii mari de armean, cu zâmbet jucăuș... M-am trezit. Astăzi e viscol afară. Iar eu, la gura sobei, scriu și scriu din cărțile altora... Ion m-a întrebat dacă mai am timp să mă și gândesc. I-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu râvnitele jucării, dar căruia lui i se oferă doar imagini, nimic altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD, pe care acum îl ascult neîncetat. Nu-mi dispărea însă, sentimentul acela de puști părăsit. Sau poate... răzgâiat? M-a scos din nedorita melancolie o surioară ce mi-a oferit o poză de-a Mamei ce arbora un zâmbet larg, plin de dragoste și duioșie; mie îmi era adresat - nicio altă poză nu ar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-o, avea și ea vocație de victimă. Mamă a unui băiat minunat și deștept, soție a unui bărbat bun, dar puțin răzbătător. A cumpărat în rate o canapea și două fotolii. Apoi a cumpărat, tot în rate, un calculator pentru puști. Apoi soțul ei a rămas fără loc de muncă, iar ea a câștigat puțin vreo două luni din lipsa comenzilor la atelierul de confecții unde lucra. Au început să vină plicuri amenințătoare. A slăbit îngrozitor. Era speriată. Nimeni nu gândește
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și fără să protesteze În el vreo coardă eroică. Au plecat armați cu grenade care le explodau În mâini, Într-o mobilizare totală, cu milițieni și glotași, adică cu părinții celor apți să lupte valabil, armați, bieții de ei, cu puști Peabody din Războiul Independenței, echipați cu sumane și cu opinci - În mijlocul cărora a trebuit să piară, inutil și stupid, prietenul scrii tor Ion Trivale, rezistând pe poziție la malul Dunării, cu un pâlc de asemenea ostași bătrâni totdeauna gata de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
remarcabil de barbar. Altor doi colegi nu le mai rețin numele: proveneau din familii extrem de modeste, sărăcia citindu-li-se din felul cum erau îmbrăcați. Unul era premiantul clasei, cam tocilar și cam răutăcios, înjurând cu spor cât era de puști și, în general, neferindu se de cuvinte, în gura lui, mai mult pitorești decât obscene, invidiindu-i parcă și pe cei pe care îi întrecuse la învățătură. Jucam cu el „bile“ (el mă învățase jocul), dându-l gata cu bilele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
teza de la sfârșitul ultimului trimestru? Curaj mi-a insuflat faptul că era „profesorul de română“, mai legat de artiști ca oricine, chiar dacă nesăratul Petruca, predecesorul său, contrazicea cu desăvârșire această idee a mea: tânăr și simpatic, amabil, „camaraderesc“ chiar cu puștii care eram noi, luminos așadar, fără a fi vreo lumină (nici n-am mai auzit ulterior de dânsul). Tema era: ultima carte citită. Eu am scris, ca introducere, despre Dama cu camelii - deși n-a fost ultima lectură a mea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
convenții rigide, faldurile cețoase ale durerii); cu fumuri aristocratice, înveșmântat pururea ca de nuntă sau înmormântare, ceremonios, amabil și pedant, parcă totdeauna primindu-te sau despărțindu-se de tine pe treptele castelului existând doar în imaginația lui fixă și vană, puștiul fiind copie fidelă a părintelui său, ce-l produsese parcă în laborator, prin sciziparitate; avea ambiții creatoare pe cât de fabuloase, pe atât de lovite de sterilitate ca de grindină: îmi vorbea de „sistemul“ lui filosofic, deja compartimentat în dosarele elegante
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade din viață au darul să te tîmpească iremediabil, dar cu cîtă voluptate trăiești apoi acea tîmpire ! în prima zi de facultate, după ce terminase răm împreună o armată înfiorător de grea, primul lucru pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cum să nu fiu, deci, melancolic ?“. Nu numai pionierii și manifes tațiile, dar și duplicitarul cenaclu „Flacăra“ al lui Păunescu, festivalul „Cîntarea României“, pînă și între ruperea luminii în fiecare seară au avut, spune Cezar, latura lor bizar-pozitivă, de care puștii profitau din plin. Iată cum, într-o nouă formă literară, emerge un nou ade văr : adevărul generațiilor mai tinere, care n-au cunoscut ororile Canalului, ale deportărilor, și care-au trăit în lumea comunistă ca viermele-n hrean. Eu însumi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe toate. Sau în grupuri de cîte două - preferatele erau țelu-cățelu’ și țelu-purcelu’ : „țeelu -cățeelu’, țeelu -purceelu’, țeelu-cățeelu’, țeelu-purceelu’...“. Uneori se strîngeau mai mulți, se țineau pe lîngă mine pe stradă și-mi cîntau „țeelu-cățeelu’, țeelu-pur ceelu’, țeelu-cățeelu, țeelu-purceelu’...“. și puștii mai mici îmi stri gau de departe (să nu-i pot prinde) : „țeelu -cățeelu’, țeelu-puceelu’, țeelu-cățeelu’, țeelu -pu ceelu’...“. La școală, lucrurile s-au mai domolit. Colegii au aflat doar după cîteva luni, în clasa întîi, că mi se mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Telefonat lui Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să-l văd mâine pe Mihai; nu l-am mai văzut de cincisprezece zile, e clar de ce. Gaby trebuie să-ți fi scris despre cvasi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iunie [1950], marți [...] Ieri, ceva amuzant, dacă n-ar fi tragic. Eram cu Ly. Părul ei alb, umerii lăsați, faimosul baston și, cu siguranță, mersul ei obosit - era după exact opt ore de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a descumpănit-o. Totuși a fost în stare să-i răspundă: „Da, drăguță“. Noroc că era cu mine. Nu că ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ajuns în California, dacă m-aș fi concentrat exclusiv pe ceea ce nu pot sau nu știu să fac. Aș fi găsit o sumedenie de motive pentru a mă întoarce acasă. Sînt multe obstacole pe care trebuie să le învingă un puști de 16 ani într-o țară străină. Dacă te gîndești numai la asta, nu ajungi să cîștigi vreun ban. Așa că a trebuit să mă concentrez asupra lucrurilor pe care eram capabil să le fac. Întrebările cele mai potrivite sînt: "Ce
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe stradă, săți spună „Vă mulțumesc că existați!“ și să scoată ultimul tău volum pentru o dedicație - asta nu poate fi decât fericirea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
părinții au avut parte de astfel de momente de fericire, când copilul li se dădea în spectacol pentru o țară întreagă. Anul trecut, de exemplu, la întrebarea lui Ianțu „Care a fost cel mai teribil moment din viața ta?“, un puști a renunțat să facă pe clovnul (așa cum știa că le plăcea oame nilor mari) și a răspuns serios: „Când am intrat odată la mama și la tata în cameră și am văzut că mama îi mânca puța lui tata.“ Avea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a rămas și acum, când copiii de altădată au crescut și au preocupări de oameni maturi. Preocupările sau modificat, au apărut responsabilitățile, dar, când vine vorba de comunicarea cu ajutorul lucrurilor văzute la televizor, adulții nu se deosebesc prea mult de puștii care și povesteau, a doua zi, „fazele mișto“ cu Rambo sau cu Sandokan. În lipsa unor subiecte consistente de discuție (acestea, de obicei, sunt cu totul absente din viețile noastre), lucrurile pe care le dau televiziunile sunt un excelent liant, un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
spre ea, lovește fulgerător un copil din apropiere. Acesta dă capul pe spate, fațai devine albastră, apoi se retrage râzând. Mâna pornește din nou spre fața copilului, aceasta se albăstrește. Și încă o dată. Capul copilului este smucit în spate. Și puștiul rânjește. Femeia se îndreaptă spre scenă, către un domn în geacă portocalie. Acesta o observă, ia sulul de hârtie, apoi se apleacă șii întinde mâna. Femeia îi explică, îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se uită în spate, spre scenă, apoi din nou spre femeie. Apoi, mâna zvâcnește spre fața unui copil din apropiere. Capul copilului se dă pe spate, întro licărire albastră, puștiul face câțiva pași înapoi și râde. Mâna lovește din nou, capul copilului devine iarăși albastru. Și din nou. Și totul se ia de la început, în buclă. Iarăși și iarăși. Filmulețul acesta a fost repetat la nesfârșit, vreme de câteva zile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
alunga o muscă, alții că totul e un trucaj ordinar. Că mâna lovește prea repede, cu o viteză mai mare decât a unui boxer profesionist, că fața băiatului e luminată în mod suspect în albastru, că nu se poate ca puștiul să râdă după ce e lovit, că domnul are o mână neobișnuit de lungă. În acest tim p, mâna lovește încontinuu. La viteză normală, la o viteză mai mică cu 25%, la o succesiune de un cadru pe se cundă. Vin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
e absolut naturală, la locul ei, că nu a manipulat nimeni imaginea, că lumina de pe fața copilului provine de la un reflector de pe scenă, care lasă la un moment dat o rază de lumină și pe piciorul domnului în portocaliu. Fața puștiului este lovită în continuare, cu repetiție. Experți chemați să analizeze filmulețul, martori luați prin tele fon sau aduși în studiouri, cercuri roșii care marchează lucruri importante pe imagini. La cadrul cu numărul 241 se întâm plă ceva, la cel cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tele fon sau aduși în studiouri, cercuri roșii care marchează lucruri importante pe imagini. La cadrul cu numărul 241 se întâm plă ceva, la cel cu numărul 242 se întâmplă altceva. Mâna cu geacă portocalie se îndreaptă fulgerător spre fața puștiului. Și capul dat pe spate. Și lumina albastră. Și rânjet. Si dăi, si luptă, puicusorule, de o parte și de alta a baricadei, la datul din gură. Trăim întro societate isterică și violentă, iar televiziunile se bucură de acest lucru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
agil sau bine antrenat. În realitate, corpo lentul actor carel juca pe Piedone era mai mult adipos decât musculos și cred că la filmări, la scenele de acțiune, cerea pauze lungi și dese, ca săși tragă sufletul. Dar ce conta? Puștii înghițeau hapul, umpleau sălile de cinematograf șiși povesteau extaziați, a doua zi la școală, fazele de cafteală pe care le văzuseră. Astăzi, însă, dacă rostești numele „Piedone“, nu știu câți își mai amintesc de Bud Spencer, dar cu siguranță toți se vor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
supererou nu i se cere să deschidă de prea multe ori gura, politicianul tocmai cu ajutorul acestui organ trebuie săși facă meseria. În realitate, însă, nu cred că asta va fi vreo problemă. Nu ar fi primul caz de acest fel... Puștii cu drept de vot vor înghiți și de data aceasta hapul șiși vor povesti extaziați, a doua zi după ce au fost la urne, fazele mișto cu personajului lor preferat. (2003) Domnu’ Cornel Domnu’ Cornel e bun și blând. Domnu’ Cornel
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ajute și nouă să fim mai credincioși, mai puternici în credință, cu mai multă râvna către cele sfinte să fim, mai buni, măi milostivi. Ieșim din peșteră sărutând pereții, slăvim pe Dumnezeu și plecăm. Mănăstirea Hozeva Aceasta mănăstire este în puștiul Hozevei. Cu anevoie se urcă la ea. Aici s-au nevoit mulți sihaștri printre care și Sf. Ioan Iacob Românul. Sf. Ioan a trait 48 de ani. Acest sfânt din pruncie a rămas orfan de părinții trupești. L-a crescut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]