2,803 matches
-
În românia ! la asta n-am mai avut ce să zic. Nu fusesem niciodată În Africa și În Arabia, iar faptul că existau unii mai bătuți de soartă ca noi nu mă făcea să mă simt cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — o, nu e de la mine, s-a apărat GĂlățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
niciodată În Africa și În Arabia, iar faptul că existau unii mai bătuți de soartă ca noi nu mă făcea să mă simt cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — o, nu e de la mine, s-a apărat GĂlățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi În coadă, de vân- zători de iluzii și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ședințele de redacție prin a‑și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fărĂ doar și poate adevărat, Îmi Închipui cum Îi transpiră picioarele În șosete. E genul căruia Îi put picioarele și căruia i se urcă sângele la cap. Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai e ceva, ceva deosebit, cum n‑am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în românia ! la asta n-am mai avut ce să zic. Nu fusesem niciodată în Africa și în Arabia, iar faptul că existau unii mai bătuți de soartă ca noi nu mă făcea să mă simt cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — O, nu e de la mine, s-a apărat Gălățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
niciodată în Africa și în Arabia, iar faptul că existau unii mai bătuți de soartă ca noi nu mă făcea să mă simt cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — O, nu e de la mine, s-a apărat Gălățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi în coadă, de vânzători de iluzii și de fraieri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fără doar și poate adevărat, îmi închipui cum îi transpiră picioarele în șosete. E genul căruia îi put picioarele și căruia i se urcă sângele la cap. Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai e ceva, ceva deosebit, cum n-am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice cu oameni. Pentru el, noi suntem niște pioni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Eu îți iau țigări, eu îți cumpăr mâncare... - Daca ți-e greu, nu-mi mai lua! Oh, God! - O să lucrez zece minute în plus pe săptămâna, să fac bani de flori... - Haha, very funny! Tot se usucă și încep să pută. Nu am timp să le schimb apă... Mai bine îmi iei de la piata flori uscate. Nu se scutură, nu pătează... - Nu miroase... Sau de plastic, e același lucru... - Vrei să fii ironic? OK, mă duc să mai lucrez. Afară ploua
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
avea și un damf, ea Îl simțea, desigur; altfel de ce, Închizînd ochii, ar mai fi tot adulmecat - nemulțumită - de jur-Împrejur, ori de cîte ori se ivea prilejul? Thomas o surprinsese În mai multe rînduri: Ce faci? o Întrebase. Mai toate put, Thomas! răspunsese Antonia. Scrînteala ei nu avea cum să schimbe mersul lumii, Thomas știa bine; rîdea, mai ales că Rusoaica revenea, pentru o vreme, la o stare normală, chiar dădea dovadă de o anumită slăbi ciune, dînd peste cap un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici vorbă. Îl iau în garanție, să-l învăț, că-i tânăr și-al dracului, pisică, nu altceva. Este, bă guguștuc? Paraschiv râse și-i privi pe fiecare. Îi plăceau ochii bătrânului, care-l bătu pe umăr: - Al meu ești, pută! - Al dumitale, îngădui ucenicul. 51 - O să te punem la probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să înjure. Le goneau acasă la copii și se unbătau de dudă. Altele învățaseră. Ca să scape de palmele bărbaților, trimiteau fetele de școală sau plozii. Copiii erau desculți și tremurau la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl învățăm! se făleau ăilalți. - Să știe de mic! Copiii erau însă deprinși cu toate relele. Ascundeau țigări prin buzunare și fumau pe maidan, câte doi-trei, pută se îngălbeneau la obraz. Aveau frați mai mari la care se uitau, cine să-i stăpînească? Bărbații erau plecați toată ziua la muncă, femeile cu treburile lor, ei slobozi. Fugeau de la școli, tot în câmpul Cuțaridei se adunau cete-cete. Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pământ, astfel încît te culcai pe el pieziș, un scaun de paie în mijloc cu o gaură gigantică, niște sfeșnice de lut cu falnice lumânări de său, o lampă veche, cu genealogie directă de la lampele filozofilor greci, a căror studii puțeau a untdelemn, mormane de cărți risipite pe masă, pe sub paturi, pe fereastră și printre grinzile cele lungi și afumate a tavanului, ce erau de coloarea cea mohorîtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i s-aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu lăcata. - În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lese pe dracul să fugă... - Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. - D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea iadului! - Chiu! popa-n biserică. - Țineți, mă, nu lăsați ușa. în fereasta bisericii: Beh! - Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează distanțarea de lirism), iar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ai sădit În ochii verzi, Ah, la dînși cînd cat, mă farmăc și de plăcere mă perzi. N-au mijloc de măsurare, ci de gene-mpovărați Și la milă la chinuri sînt porniți și Înfocați. Dar, vai mia, vro nădejde pute-mă-va bucura, C-oi dobîndi fericirea de-a-i slăvi ș-a-i săruta?” Interogația de la sfîrșitul poemului este, se Înțelege, pur tactică. Rațiunea poetului erotic este să nu triumfe. CÎntecul s-ar opri de Îndată ce obstacolul ar cădea. Poezia iese
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
folosite, între altele, de țărani ca să umple saltelele pe care dormeau: făceau zgomot, ce-i drept, dar luau forma corpului. Nu exista suficientă lână, puținul ce se obținea de la tunsoarea oilor era vândut la Napoli, iar paiele nu numai că puțeau, dar și deveneau scorțoase, firele ascuțite ca acelea intrau în carne, găurind pânza. Giandomenico învățase să citească și să scrie trăgând cu urechea la fereastră, ascunzându-se de priivirile lui Agazio Solea și ale elevilor săi. Cum de-a fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în aceleași cești albastre preistorice, a căror porțelană s-a tocit G. Călinescu de buzele a nu știu câte generații? În materie de ceai nu vreau arheologie, doresc igienă, ceașcă nouă Rosenthal, fără pretenții de anticărie. În casa lui, când dă ceai, pute mereu a cafea prăjită. E o combinație de arome care nu-mi convine. Este cum aș mânca portocală cu sardele. Dar nu, la Manigomian nu mai mă duc! Soră-sa e imposibilă. - A murit, domnule, acum un an, încercă Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Brillon, 2010, p. 171), organizational constraints that prevail in most work environments have adverse effects on mental health and relationships because it puts individuals in conflict situations that are unsolvable at psychological level. On the one hand, performance pressures are put on individuals, but on the other hand, they are not given the means to achieve them. In this uncomfortable situation, regular assessments and threats of demotion if not outright dismissal, may push individuals to compete with each other. A climate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
be considered an act of the strong wish to escape. The moment the person sees death as being more desirable than life, he feels attracted to suicide. The more hopeless and painful life may seem, the bigger his wish to put an end to his life will be. Even though depression is closely related to the suicidal behavior, the relationship between these two is very complex; not all the depressive people commit suicide and not all of suicidal people are depressive
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
the idea of suicide to the completion of it. The process itself may develop over several days, weeks, months or even years. The idea of suicide implies an observable direct behavior when the person says that he/ she wants to put an end to his/ her life. These ideas may come spontaneously or the person may admit their existence when he/ she is asked about them. Together with the depressive mood and the suicide idea, one may experience anxiety. It is
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care curățau "locul social" (funcțiile publice) de persoanele pângărite și pângăritoare ale comunismului: activiști, securiști, intelectuali prostituați, asemeni lui Păunescu și Vădim în vremea lui Ceaușescu. La noi nu a existat așa ceva și de aceea obiectele urât mirositoare continuă să pută în public, put, iată, prin ecranul televizorului. Dar de unde, în fond, îmi vine această încrîncenare? Răspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sânt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului român trecut prin comunism. Unui furuncul nu-i poate fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
social" (funcțiile publice) de persoanele pângărite și pângăritoare ale comunismului: activiști, securiști, intelectuali prostituați, asemeni lui Păunescu și Vădim în vremea lui Ceaușescu. La noi nu a existat așa ceva și de aceea obiectele urât mirositoare continuă să pută în public, put, iată, prin ecranul televizorului. Dar de unde, în fond, îmi vine această încrîncenare? Răspunsul este simplu: pentru mine, cei doi nu sânt persoane, ci maladii, furuncule ale poporului român trecut prin comunism. Unui furuncul nu-i poate fi rușine că există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai miri că Herrmann nu vrea să aibă nici o legătură. ERNA (cu vocea ceva mai nesigură): Păi, înseamnă că viața nu mai e bună de nimic, dacă lângă fiecare lucru la care te uiți, mai adaugi și un scaun care pute. Când ai de-a face des cu lucrurile mai puțin frumoase din viață, abia că apuci una din chestiile frumoase, și numai că te trezești cu o grămadă de rahat în palmă. MARIEDL: Mie nu mi-e teamă nici de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ce aruncă în closet oamenii ăștia de soi, de li se înfundă closetele în halul ăsta? MARIEDL: Într-un rând a fost un borcan de marmeladă cu viermi roșii pentru peștii din acvariu, erau o grămadă, cu siguranță că au puțit și înainte de a fi aruncați în closet. Altă dată erau caiete cu oameni goi, apoi un chilot plin de sânge sau o chestie pătată... (Erna aproape că vomită) Hei, Erna, nu trebuie s-o iei așa în tragic. Tu iei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]