1,293 matches
-
dans Barong pe care l ai văzut? Karl se uita la ea fără să arate că ar Înțelege ce i se spune. — Mi se pare c-am intrat și eu În transă. Margaret nu s-a putut abține să nu pufnească În râs. — Doamne sfinte! Nici nu era o adevărată transă. Ei știu că au spectatori străini. Asta nu se Întâmplă niciodată când sunt grămezi de turiști de față. — De bună seamă, sigur! Totuși... Chiar sunt grămezi de turiști aici? Eu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mai exact spus olandezo-indonezian. — Asta nu e-n regulă, Margaret, pentru că eu nu pot să mă ocup decât de nevoile cetățenilor americani! Toți ceilalți sunt În afara jurisdicției noastre. Politica noastră e să nu ne amestecăm În treburile altora. Margaret a pufnit În râs. — Te rog să nu-mi vorbești ca unei cretine! Treaba voastră se bazează În Întregime pe amestecul În treburile altora. Mick s-a aplecat și a atins-o pe un braț. Las o mai moale, a spus el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsea În glasul lui nici un fel de Încântare. Cei de-aici mă plac, și ei Îmi plac mie. Îmi plac chiar foarte mult. Nyoman s-a ridicat de pe platformă și a tușit iarăși. A venit să vadă tabloul și a pufnit Într-un râs pros tesc, cu mâna la gură. Drăguța de ea, a zis Karl, mângâind-o blând pe frunte. Cred că nu se simte prea bine, chiar dacă zice că n-are nimic. — S-ar putea să aibă tuberculoză, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
este trezită de un zgomot nemaiauzit. Noi, gloata, ne îndreptăm fuga spre movila de la intrarea în sat și nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație=â) se apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu le mai fusese dat ochilor noștri de viezure să mai vadă. Rămânem înmărmuriți, gurile noastre nu îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe pline de nuanțe, pline de miez, plăceri... Liniștea începea să fie mâncată de gura haină a celor două trenuri oarbe care pufneau a despărțire ... De ce vor să plece oamenii? Și încotro se îndreaptă? Așa se întrebau din priviri, tacit,și se mai întrebau dacă există cu adevărat fericirea sau e doar o poveste închipuită de alții. Ea tot îi mai era dragă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bombardează cu trandafiri. Ne-a povestit băiatu' că-i în limbă și că vrea cu orice preț să i-o tragă, d-aia folosea "marile mijloace.. Noi, care i-o pusesem toți, fără excepție, ba chiar făceam cu rândul, am pufnit în râs. " Ce aveți, bă, ce râdeți, fiecare cu metodele lui, eu când vreau să fut una mai fițoasă, care se lasă mai greu, sunt în stare de orice, la mine nu contează cât costă!" "Bine, Cristinel, dar noi am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
primul rând pentru că eram emigrant, și în al doilea rând pentru că mințea foarte mult. De fiecare dată când întîlneam câte o gagică mai acătării, ca să o impresionez, mă apucam să-i povestesc tot felul de bazaconii despre mine, de mă pufnea și râsul câteodată. E mult mai usor sa minți dacă ești departe de țară, ai confortul faptului ca nu te știe nimeni și poți să spui orice despre cine ai fost și ce ai facut. Și pe deasupra ai argumentul emigrării
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
celălalt colț al camerei. Când în sfârșit am încolțit-o, a început să urle, la mișto, ajutor, mă violează, până am auzit bătăi în ușă. Era Patrik, bineînțeles, care s-a liniștit când a văzut că pe amândoi ne-a pufnit râsul. Nu puteam să ne abținem. Mai ales când am văzut că salvatorul grăbit să împiedice violul era doar în chiloți. "La fix", a mai spus Vero și mucii ne-au zburat la amândoi instantaneu. Săracul, nu a înțeles nimic
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai stat câteva secunde, să-i mai aud puțin disperarea, dar nimic. Am deschis ușa, nimeni pe hol. Fată deșteaptă, Vero se refugiase în camera lui Patrik. Am recuperat-o și am făcut dragoste. Din când în când, ne mai pufnea râsul. Ne opream din futut. Atunci cred că am inventat expresia "nu pot să te fut de rîs". Am mai râs într-o noapte cu Vero până la sughiț. Era pe vremea când locuiam în camera cu baia pe hol. Dormeam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nu poți să crezi ce am văzut. Cocoțată pe scaun, Vero se chinuia să urineze în chiuveta din cameră. Bineînțeles că s-a speriat și că era să și cadă de acolo când am aprins lumina. Normal că m-a pufnit râsul. Îți poți imagina o supergagică cu niște craci superbi până în gât încercînd să se pișe de pe un scaun într-o chiuvetă veche cu smalțul sărit? Era comică și excitantă în același timp. Mai ales că nici nu se putea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
luat covrigul, că vreau să vă fut?" De obicei nu se prindeau în primele trei secunde și începeau chiar să-mi explice, dar când realizau, poșeta zbura fulgerător și numai pregătirea și experiența mea mă salvau. Pe unele le mai pufnea râsul și acolo atacam brusc, spunîndu-le că am apă caldă (ceea ce conta înainte de'89). " Ce faci, măi, căscatule, dormi?" mă trezește un agitat care voia cu orice preț să mai avanseze cinci metri până la locul accidentului. I Mă uit la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zise cu inima îndoită Virgil. Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa cu cine sapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strigă iar cel cu aparatul la gît. Vin, vin, dom' președinte! Apoi se întoarse iar spre copii: Lasă că-mi spuneți voi, n-aveți grijă! Acum plecați mai repede acasă, că vă rup picioarele, faraonilor, s-aude?! Și Nicanor plecă pufnind furios, lăsînd întreaga echipă suspendată între cer și pămînt. Ce-a mai pătimit Bărzăunul după aceea din partea celorlalți, nu vă mai spun. Cum naiba de se găsise tocmai el să ia tăblița aceea blestemată? Dacă fusese pusă acolo, împreună cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar zău că judeci ca un triton!... Ce, adică tu nu pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți spun cuvînt cu cuvînt ca la copiii de țîță? Virgil pufni fără să mai răspundă nimic și aruncă un bolovan mare în apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun și-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altcineva nici nu încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea satului, se așeză pe o piatră și privi mai multă vreme dungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ba n-are sens s-o spargem, se opuse nea Petrică. Cine știe ce rost o fi avînd? Mai bine s-o lăsăm așa cum este și să-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu-i bine! pufni Bărzăunul. Adică cum? Noi o descoperim și să vină alții să tragă foloasele? Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ieșit foarte bune!... - Atunci, spune omule, ce ți s-a întâmplat? Îl întreb tăios. Mă privește, mă privește, dar într-un mod curios pe care nu-l mai văzusem niciodată la el. - Hai, spune-mi carei beleaua, care-i dracu’?... Pufnește în râs, de m-a descumpănit - Ce belea?... N-am dat nici de dracu’!... - Păi, tu mi-ai spus, când m-am așezat la masa ta și ai repetat mereu. - Da!... Și ia o mină de mă lasă perplex. Se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
E purul adevăr! — Adrian mi-a cerut mâna. Tu n-ai făcut-o. — Da, dar el a trișat. Pe-atunci nu credeam în căsătorie, îți mai amintești? — Încerc să nu-mi amintesc. Aveam de gand să-ntemeiem o comună. Eleanor pufni într-un râs sarcastic. — Vai de capul ei. Ce comună ar mai fi ieșit cu doi scriitori în ea! — Dar Adrian a observat că tu, în sinea ta, tânjeai după vechile certitudini burgheze. Pun pariu c-a și îngenuncheat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de gazetar scriind cronici cinematografice pentru o revistă dedicată evenimentelor culturale ale săptămânii, îi mărturisi ea. Nu cred că am lăsat să se știe prea multe despre mine. — Să-nțeleg că nu aveau cruzimea interviurilor dumneavoastră? întreba el ironic. Fanny pufni în râs, respingându-i acuzația. — Cruzime? — Șir Robert Digby-Sisson consideră că l-ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de nedespărțit. Locuiam împreună, redactam o revistă împreună, scriam împreună scheciuri pentru teatrul de revista, ne îmbătam împreună... — Într-unul din românele dumneavoastră există o scenă în care doi studenți se îmbată după examenul de licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am ieșit din sediul Asociației Studenților și l-am zărit pe Șam mergând pe trei cărări în mijlocul campusului, cu o sticlă în mână și căutându-mă disperat. Băuserăm împreună toată după-amiază, dar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu, doar... Nu contează, o liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu mă așteptam să te-ntorci așa de repede, îi spuse Adrian lui Eleanor. — Evident! pufni Eleanor. — Ellie! Nu fi prostuța! — Rosemarie a avut iarăși o migrenă, așa că m-am întors acasă devreme, zise Eleanor. Cum arată-n pielea goală? Nu mi-am putut da seama. Doar știi că la sauna e-ntuneric. Dar la duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la întrebare! Aici eu pun întrebări! răcni sever Filip, izbind cu pumnul în ladă, mimând autoritatea unui anchetator. Apoi pufni în râs, amuzat de perplexitatea care se așternu pe fața lui Carol, cărui nu i venea să-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă. Nu rețin decât unele lucruri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și o lume lipsită de uitare. Dar ceea ce-ți lipsește ție nu este anume memoria, ci orice formă de atașare. Mai sunt și alte forme? Numește-mi încă una măcar. -... Să zicem, dragostea, îndrăzni Filip după câteva clipe. Dragostea?! pufni Carol. Nu-mi spune nimic acest cuvânt. E o noțiune obosită, uscată, moartă. O monedă falsă, căreia dacă-i zgârii puțin suprafața aurită dai de o tinichea ruginită. Numim cu același cuvânt sentimente complet diferite, îndreptate în direcții complet diferite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]