921 matches
-
Cipusikilor, iar el a Întins mâna către același țanc de gheață pe care ni-l arătase Nunatuk. Și Într-acolo am plecat. Măi Krog, măi ... Of, of ... Ce-a mai fost după aceea! Cum ai mai mers tu În fruntea puhoiului de neamuri care te urmase doar pentru că țineau la legămintele lăsate de Tatăl. Au plecat peste zăpezi și troiene, au trecut peste dealuri și prăpăstii, așa cum aveau și-ai tăi s-o facă de atâtea ori, după ce vor fi Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frig și n-am să-ți spun nici de bătrânii care au pierit pe drum, nici de copiii Înghețați și nici de femeile turbate de foame - știi că așa s-au petrecut lucrurile, pentru că așa se petrec ele când pleacă puhoaie de oameni dintr-o parte În alta. Nu-ți spun nici despre degetele și picioarele degerate, căci de astea Îți amintești chiar dacă nu le-ai mai trăit niciodată. Doar puțin să-ți dea ghes aripa fricii sau răsuflarea morții, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luntrei, nu am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
colinele din jur. Luna coborâse deja spre ultima palmă când, sumedenie de pietre prinseră a se rostogoli spre noi din susul viroagei. Auzirăm pași grăbiți cum se apropie și-i recunoscurăm pe vânătorii care Îi hărțuiseră pe cei din fruntea puhoaielor lui Scept. I-am oprit rând pe rând, fără să scoatem un zgomot și ne-am pus cu toții pe așteptat. Discutasem de multe ori despre lupta asta cu Tek și cu Barra, iar locul unde ne aduseseră oamenii munților era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și al crângului. Satele celelalte, rare, abia se vedeau În depărtare. Pe de altă parte, orice Întâlnire cu neamurile lui Scept n-avea cum să scape neobservată de oamenii din câmpii. De altfel, dacă Îți Încordai privirea, vedeai spre Răsărit puhoaiele lui Scept. Ridicaseră și ei un sat și nu făceau altceva decât să aștepte. Ei ne pândeau. Noi Îi pândeam. Mda. Era un loc tare bun pentru lupta de sânge, iar lupta nu trebuia să Întârzie. Era miezul verii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era la fel de falnic ca atunci când Îl văzusem pentru prima oară. Mă privea cu ochi holbați, pe care când și când Îi rotea pe deasupra mea, de parcă mi-ar fi numărat oamenii. Îndărătul lui, Învăluite În colbul stârnit de vântul de Miazănoapte, puhoaiele nesfârșite ale neamurilor ce-mi luaseră urma. Tăcuseră cu toții, și ai lui, și ai mei. Undeva departe, pe un șir de coline molcome, vedeam sumedenie de femei și de copii care se zgâiau la noi. Iscoadele lui Tek Îmi spuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la Tatăl! Scept ți-a luat urma pe tot pământul fiind doar Scept, vânător de mamuți din Ținuturile de Stâncă, doborâtor al urșilor bătrâni și știutor În a privi stelele toate. Acum, spune ce vrei! Am privit peste umăr la puhoaiele neamurilor strânse Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze cu care Îi acopereau vederii pe Dupna și pe Logon. Le-am făcut semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Scrâșnea numai din când în când, strângând pumnul pe baston... „Uite cum merg liftele! Nu-i doare nicăiri de munca noastră. Ei, spune dumneata! Să nu pui mâna pe pușcă și să tragi în neștire? Da’ cine mai poate opri puhoiul ista? Nemții au pus coada pe spinare și pe aici 99 ți-i drumul... iar noi... Noi... Cine știe câți am mai scăpat din prăpăd? După câteva zile, o veste ca o ploaie cu gheață a trecut pe deasupra satului: România a întors
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fac o colibă din pănușiță - a hotărât Toaibă într-o seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja sub acoperiș de stuf. Acum-i altă viață pentru bietul animal... O noapte grea scurgându se peste sat ca un puhoi de smoală s-a lăsat încet-încet. Toaibă a aprins lampa, așteptând-o pe Maranda să se întoarecă din Șărpărie. Golea cam al patrulea pahar când ea a intrat pe ușă. Da’ ce faci, Toadere? Cum văd eu, ai cam înjumătățit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
r omâni, este și a rămas de atunci „o vale a lacrimilor sau o vale a plângeriiʺ - scrie Iachim. După ce Basarabia a fost alipită la Rusia, pe teritoriul moldovenesc, adevărată gură de rai, spune el, au venit să o colonizeze puhoaie de ruși și ucranieni (p.85). Pe aceste locuri desfătate slavii veneau fără nici un fel de constrângere din partea țarului moscovit... Cu toate acestea, în anul 1817 totalul gospodăriilor românești din Basarabia era de 94% și numai diferența a altor etnii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-au mai concentrat la Oglindești? Lixandru își trecu palma pe față și scuipă în lături, cătrănit de necaz. - Spuneai că n-o să vină până aici, că urcă pe la Oglindești. Și acum o să dea puhoiul peste noi... Scuipă iar și-și ridică privirile spre cer. - Stă să ploaie, spusei. - Acum trebuie s-o îngropăm din nou. Bine că n-am apucat să spunem oamenilor. Nu știe decât părintele. Dacă ar fi aflat femeile, tocmai acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
duce munții la vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile și florile, păsările și oamenii își pierd culorile, își pierd sănătatea și viața... Nu-i bine deloc. Ridică-te Măria ta și vino, oprește puhoaiele, învie și înverzește pădurile! Chiar așa, ce-ar fi să te dai jos din pat? Eu te ajut și vom putea merge. Ar fi bine să ne grăbim. Mă tem că mi se termină vraja și învie zmeoaica, pe care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
încorporare la un regiment din Chișinău, oraș pe care deja-l cunoștea bine. Acolo se găsea, când fu asasinat primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii pe jos cu copii plânși după dânșii, femei îngrijorate, bătrâni extenuați și bărbați, negri de supărare. Își încărcaseră minimul necesar în mașini - care le aveau -, în căruțe, sau în baloturi voluminoase la care n-ar fi renunțat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și-și legă strâns piciorul deasupra rănii. Imediat brancandierii, sfidând tirul ucigător, curajoși și responsabili, îl traseră la adăpost. Spitalizarea a fost scurtă, fiindu-i atins doar mușchiul. Un alt moment culminant a fost bătălia de la Răscăieți. Se retrăgeau din fața puhoiului inamic și ocupaseră poziții dincoace de Nistru. De pe un bot de deal, dușmanii dotați cu arme cu lunete, împușcau soldații chiar și-n șanțurile de apărare. Comandamentul superior ordonase desfășurarea unui atac, pentru a-i respinge de pe pozițiile avantajoase. Nemții
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sî treci cu ghini di ei... - au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit Gruia, În timp ce se pierdea În mulțimea străzii... S-a oprit În piața gării, să găsească un birjar. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și acum, a treia poveste adevărată spusă de tata, poveste ce s-a derulat spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, la puțin timp după evenimentele dramatice de după 23 august 1944. După ruperea frontului de la Iași (21, 22 august) puhoaie nesfârșite ale Armatelor sovietice au invadat România, tergiversând semnarea Armistițiului (12 septembrie) pentru ca Tătucul Stalin să se poată lăuda zilnic că a mai eliberat localități din România de armatele hitleriste. Deși aliați prin Armistițiu, e primul fapt din istoria mondială
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
chiar În miezul tuturor lucrurilor. Lily mă implorase să o duc la sala asta de mese, dat fiind că era menționată În toate ziarele și revistele din Manhattan pentru calitatea și diversitatea felurilor de mâncare - ca să nu mai vorbim de puhoiul de oameni senzaționali care o populau - dar eu Încă nu mă simțeam pregătită pentru așa ceva. Și apoi, din cauza strategiei foarte complexe privind paza biroului, pe care o negociam În fiecare zi cu Emily, ar fi trebuit să petrec acolo mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu. Dar n-ai decât să te vezi cu el după aceea! Ei hai, doar n-ai În fiecare zi ocazia să-l cunoști pe cel mai talentat specialist În vopsele de păr din lume, nu? Și o să fie un puhoi de celebrități, și toată lumea o să arate bestial și... ei bine, sunt pur și simplu convins că o să fie cea mai fabuloasă petrecere din săptămâna asta! Doar o organizează firma Harrison & Shriftman, ce Dumnezeu! Ceva mai bun nu poți găsi. Spune da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe chestia asta, cu aceeași ocazie, Îi va va ferfeniți de tot și unghiile acelea impecabile date cu lac roșu. Încă nu avusesem noroc. Mi‑am notat repede să caut restaurantul acela dis‑de‑dimineață - În carnețelul În care notam puhoiul de cereri În veșnică schimbare ale Mirandei - și m‑am năpustit la mașină. Am sunat‑o pe Lily de pe celular, iar ea a ridicat receptorul tocmai când eram pe punctul de a intra În apartament, așa că i‑am făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
va fi despre mine. — Luna viitoare se Împlinește un an, Miranda. — Și crezi că ai Învățat câte ceva care te va ajuta În viitor? M‑a privit, iar eu mi‑am suprimat pe loc tentația de a‑i descrie pe larg puhoiul de lucruri pe care le “Învățasem“: cum să găsesc un anume magazin sau un restaurant cu foarte puține indicii, sau nici unul, despre ele; cum să fac sluj În fața preadolescente care aveau deja mai multă experiență de viață decât ambii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din care, ca din ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vrîstînd calea cu dâre de sânge. ― Nu fugiți, fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce au rupt zăgazurile. Ilie Cârlan, strângând cu mândrie pușca goală, gâfâia lângă Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
raionul Fălești, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Tohatin, Str. Păcii nr. 10, ap. 56, județul Chișinău.(16.795/2003) 50. Toma Angela, fiica lui Gheorghe (fiul lui Stepan și Eudochia, născută în anul 1913 în localitatea Puhoi, județul Chișinău) și Tatiana, născută la data de 3 ianuarie 1972 în localitatea Puhoi, județul Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, str. N. Milescu Spătarul nr. 19/3. (2.370/2003) 51. Țîganesco Constantin, fiul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203356_a_204685]
-
nr. 10, ap. 56, județul Chișinău.(16.795/2003) 50. Toma Angela, fiica lui Gheorghe (fiul lui Stepan și Eudochia, născută în anul 1913 în localitatea Puhoi, județul Chișinău) și Tatiana, născută la data de 3 ianuarie 1972 în localitatea Puhoi, județul Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, str. N. Milescu Spătarul nr. 19/3. (2.370/2003) 51. Țîganesco Constantin, fiul lui Vasile și Elena (fiica lui Pinteac Pantelei, născut la data de 14.02
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203356_a_204685]