1,819 matches
-
să se ridice, modelîndu-se singură Într-o canapea asemănătoare celei pe care zace el. Cele două canapele se ating. Un pat! — Deșteaptă cameră! spune Sherrill. Maggie Își aruncă pantofii din picioare și e gata să-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic Înapoi pînă cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas cu puloverul. Neva se amuză. — Îți datorăm o pereche de pantofi, spune Sherrill, supărată pe Neva. — Dar eu Îi vreau pe ai mei, strigă Maggie. Nu sînt bogată ca tine, Sher. — Italienești, ai cuvîntul meu. Lumini lăptoase Încep să șteargă stelele. Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochi căprui și cu haine oarecum lălîi. Și este foarte sigur că ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deja cinci dar, la dracu’ cu totul, a fost o zi lungă și ciudată. Și chiar are niscai note. — Desigur. Hai să mergem la hotel și să bem ceva la bar. Așa pot să mă schimb și să-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niscai note. — Desigur. Hai să mergem la hotel și să bem ceva la bar. Așa pot să mă schimb și să-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care Wakefield știe că poate conta oricînd, acesta este talentul tău de a veni cu tot felul de găselnițe fericite și absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căcatul ăsta etnic. Evident, se prea poate să te și omoare. Zamyatin rîde cu rîsul lui plin de fum, care sună ca niște biluțe Într-o cutie de metal. Wakefield a ajuns În cameră și scotocește prin geantă În căutarea puloverului. Se Întreabă cît o să-l mai țină chestia asta cu Încropitul de discursuri din nimic, lăsîndu-se În seama inspirației și a norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă, În fața unei mulțimi hămesite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tu, totul este Încă și mai alb. Spune-mi tu ce Înseamnă asta. Doamne, ce cur mișto are! Asta nu are, În mod evident, nimic de a face cu banda de magnetofon. Încă ascultîndu-l pe Ivan, incapabil să-și găsească puloverul, Wakefield se conectează la internet și vede că are douăzeci și două de mesaje. — Okay, dar crezi că chestia asta cu luptele etnice se va sfîrși sau de abia a Început? — Îmi cunosc eu oamenii: slavi morocănoși, oameni cu sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a stors creierii În căutare de idei despre problemele și paradoxurile prezentate de expoziție și a ajuns la concluzia că o discuție În public cu fosta sa soție pe tema fiicei lor ar fi cea mai potrivită. Și-a găsit puloverul și tocmai e pe cale să și-l pună invers cînd Susan sună de jos, de la bar. — Ce durează atît? Grăbește-te, am o surpriză pentru tine. Wakefield vede surpriza de Îndată ce intră În bar. Toată lumea se uită la două femei incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care cred oamenii că va fi viitoarea mare realizare a lumii. Vreți să răspundeți? — Următoarea mea cină, răspunde Milena, care este și chef, nu numai model. Ce drăguț din partea ta să ne Întrebi, spune Tiffany, Întinzîndu-se ca un lynx Înlăuntrul puloverului de angora. — În viitor, sondajele vor fi efectuate de roboți, spune Susan. Știi ce cred eu? spune Susan brusc, iritată de soră-sa. Cred că următoarea mare chestie va fi că oamenii vor fi Întotdeauna drăguți cu alți oameni pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
imediată a o sută de mii de orfani. Din fericire, cele mai recente trei muze ale sale Îl salvează pe el. În fața pavilionului ungar „dau peste el“ prietenele sale. Formează o mini-echipă năucitoare, Milena cu o fustiță scurtă În carouri, pulover negru și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de lînă albastră, blue jeans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trecem prin toată chestia asta doar ca să-i faci prietenei tale lipeala cu un tată de ocazie? i se plânse Simon Henriettei. Detesta să fie obligat să poarte costum într-o seară de sâmbătă când ar fi putut să poarte puloverul lui preferat Guernsey și blugii vechi despre care credea, nejustificat de altfel, că îl făceau să pară mai tânăr. Nimic nu-i plăcea mai mult decât o seară liniștită de clocit în fața televizorului. — N-o să fie un tată de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cerceii mari, perfect asortați cu bluza de mătase și fusta, ce realizau un contrast rafinat cu blazerul de cașmir crem-deschis. Fran își dori să nu fi ascultat sfatul lui Laurence și să fi purtat ceva mai elegant decât blugii și puloverul despre care el spusese că-i veneau de minune. Camilla îi întâmpină în prag și îi întinse lui Fran un obraz fardat cu pudră scumpă. Părea destul de prietenoasă, dar întreaga ei ființă era concentrată asupra lui Laurence. Semăna, hotărî Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că-i mai bine să nu împărtășești sentimentele lui Jack. Stevie smulse câteva din scamele de pe puloverul ei antic și de demult, însă era ca și cum ar fi cărat apă cu sita, pentru că părea să aibă la fel de de multe și după aceea. — La urma urmei, știi vorba din bătrâni, nu te căsători niciodată cu un ziarist. — Ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și balsam de rufe era nespus de liniștitor. — Du-te. Du-te acasă. Mai avem câteva zile bune până când intră ziarul la tipar și, dacă am scoate tot numărul de săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar tind să simpatizez mai degrabă cu Ralph. El e cel al cărui creier e afectat. Brutalitatea cuvintelor pluti un timp în aer. — Stevie, vrea să-l ducă la un azil. Stevie cea dură și lipsită de sentimentalisme, al cărei pulover fusese îmbibat de râurile de lacrimi vărsate de alții pe umărul ei, dar niciodată de propriile ei lacrimi, se trânti pe scaun și începu să plângă cu suspine. Priveliștea era șocantă. — Nu l-a apreciat niciodată, darămite să-l iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și partea cea mai rea - Fran simți un nod dureros în gât amintindu-și chipul tatălui ei, care nu dăduse vreun semn că ar recunoaște-o - e că nu știa cine sunt! Își îngropă fața în umărul lui Stevie, în puloverul ei de lână. — N-ar fi ajuns niciodată acolo dacă aș fi fost eu soția lui! Amărăciunea lui Stevie reverberă în încăpere, aproape înfricoșătoare prin intensitatea ei. Brusc, se desprinse din îmbrățișare și o bătu pe Fran pe umăr. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de pantomimă și, în loc să înceapă să discute despre nuntă, aduse imediat vorba despre taică-său și despre căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl iubiseră. Până și unul-doi gazetari hârșâiți băgară nasul în pahar ca nu cumva un suspin compromițător sau o lacrimă să-i dea de gol. Stevie, înghesuită în colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet ca Francesca să fi fost acolo să-l audă. Dar Fran demara în trombă din parcare, convinsă că părerea ei inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am înțeles că a dat mai binișor decât în alți ani. Mergea căldura la calorifer o oră-două dimineața, binișor. Dar, cum venea apelul, trebuia să deschizi geamurile și se ducea toată căldura afară. Cam așa. În timpul zilei - geamul închis, pături, pulovere. Mai ieși la plimbare, te mai încălzești, mai mergi de colo-colo. Sunt unii care se mai descurcă: fac rost de niște obiecte interzise și se mai încălzesc în camera aia. Apoi, WC-ul n-are aerisire. Aerisirea de la WC dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ea nu țipa, urca doar scările încet. S-a grăbit să-și tragă pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care ți i-am împrumutat luna trecută. — Glumești! Chiar nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta. Tomoe și-a dat seama că nu minte, dar a continuat să-l privească bănuitoare. În cele din urmă, și-a vârât mâna în puloverul alb și a scos un plic. Era limpede că fusese expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să vadă adresa expeditorului, a citit în ideograme chinezești: Hona Haruko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
au îndreptat lanterna spre Gaston, care stătea ghemuit. Parcă se uitau la o pisică abandonată. 5 Pustnicul Orientului — Ăsta e? întrebă una din femei cu o voce pițigăiată. I-a băgat lanterna în față, făcându-l să clipească. Purta un pulover decolorat, pantaloni bărbătești și o pereche de pantofi roșii, cu toc. Cea de-a treia, rotunjoară ca un pepene, avea pe ea un costumaș jerpelit și niște saboți din lemn. S-a așezat lângă Gaston și i-a zâmbit. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de igrasie în cămăruța de șase rogojini din capul scării. Un bătrân slab ca așchia stătea pe o plapumă jerpelită din care ieșeau câlții. Era rezemat de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în ceașcă un lichid negru dintr-un ceainic din lut și l-a sorbit zgomotos. După ce-au plecat femeile, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă Gaston. O fi vreunul dintre pustnicii văzuți prin picturile orientale? Când s-a trezit Gaston, bătrânul era deja în picioare și aprinsese focul în cameră. Era îmbrăcat tot cu puloverul roșu, de damă. — Dacă te-ai trezit, poți să ieși să te speli. Gaston a făcut ce i s-a spus. A coborât scara îngustă. Jos l-a găsit pe Napoleon cu botul pe labe. Câinele ridică spre el niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]