1,506 matches
-
serii de torturi greu imaginabile și încă mai greu digerabile. Primul chin este cel al orbirii: călăul "ridică amândouă mâinile strânse în pumni, cu degetele mari întinse și întoarse înlăuntru. În clipa următoare, Mahavira simți o durere sfâșietoare, parcă două pumnale i s-ar fi înfipt în orbite zdrobindu-i bulbii ochilor". Urmează smulgerea limbii, scenă prezentată în tușe vâscoase: "Un clește rece îi apucă limba pitită în dosul dinților de jos și, cu o smucitură scurtă, i-o rupse din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și vărsare de sînge. Uzurpatorul se străduia să rămînă la putere prin execuții dintre cele mai violente și mai prompte. Opoziția, la rîndul său, răspundea prin conspirații și asasinate, în care și cei mai respectabili cetățeni erau gata să folosească pumnalul". Națiunile barbare erau la fel de necruțătoare și în războaie. "Orașele erau rase de pe fața pămîntului sau subjugate; prizonierii erau vînduți, mutilați sau condamnați la moarte". Spre deosebire de acestea, observa Ferguson, națiunile civilizate, sau mai rafinate, au parcurs un oarecare drum în eliminarea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
economiști, ideologi, vreau ca, în douăzeci de ani, acele principii despre care vorbiți în șoaptă în intimitatea familiei, despre care scrieți pe ascuns la umbra unor turnuri vechi, privind neliniștiți în jur, pe care vi le mărturisiți unul altuia cu pumnalul în mînă, pentru a lovi pe cel ce trădează sau pe cel care, neprăvăzător, repetă cu voce tare ceea ce spuneți, vreau ca aceste principii să le strigați în stradă, să le tipăriți la lumina zilei, să le răspîndiți în toată
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Ioan Lăcătușu, pag. 468). Cei din Toplița au fost mai norocoși, aici s-a descoperit un depozit de obiecte din bronz de la sfârșitul epocii bronzului, cuprinzând: șase seceri, cinci fragmente de lame de ferăstrău, două fragmente ale unei lame de pumnal, un stilet prezentând un mâner cu buton și proeminențe și un răzuitor de calcar din paleolitic. Pe drumul ce urcă spre muntele Creanga, În drum spre Borsec, s-au mai găsit prin anul 1876 monede și sarcofage romane. Deci romanii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
251, să se supună dorințelor sale, amenințând-o că o acuză de adulter cu un sclav falsus adulterii testis adulter ero252 (v. 808) Lucreția cedează în fața forței și vicleniei acestuia, dar, nevrând să supraviețuiască acestei rușini, se străpunge cu un pumnal. În timp ce tatăl și soțul, sosiți în grabă la căpătâiul ei plâng, îi ajunge din urmă Brutus, prieten de încredere al familiei, care "cu mult curaj, justificându-și în sfârșit numele" scoate pumnalul din pieptul sângerând al Lucreției și vobește fără
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să supraviețuiască acestei rușini, se străpunge cu un pumnal. În timp ce tatăl și soțul, sosiți în grabă la căpătâiul ei plâng, îi ajunge din urmă Brutus, prieten de încredere al familiei, care "cu mult curaj, justificându-și în sfârșit numele" scoate pumnalul din pieptul sângerând al Lucreției și vobește fără teamă: "Eu jur pe acest sânge puternic și cast și pe sufletul tău care-mi va deveni numen că Tarquinius și neamul lui vor plăti pentru aceasta cu exilul: prea mult mi-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în toate țările, la Teheran, ca și la Bagdad sau la Damasc, și de atunci, fără îndoială, și în alte părți. Scopul lor mărturisit era unificarea Islamului, în ciuda diversității dinastiilor și a suveranilor. Și aceștia din urmă se temeau de pumnalul lor, la fel ca ultimul dintre supușii lor. Astfel, ei nu au ezitat să-l asasineze pe Saladin în 1176, la Damasc, la ordinul Marelui Stăpîn; de asemenea nu ezitau nici să răpească personalități ale lumii diplomatice, științifice sau literare
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Turculeț, un fel de veterinar specialist în creșterea cailor, fusese maestrul de echitație al lui Ștefan, iar acum lăsa impresia că este un fel de paznic al lui Breazu. Înainte de a intra în întunericul grajdului, Ștefan duse mâna instinctiv la pumnalul pe care-l purta la cingătoare. Când se obișnui cu lumina puțină, prințul îl zări în mijlocul unui grup de cinci, șase grăjdari pe Turculeț, care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l cu un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
argint, cămașă din tort neînălbit și, peste ea, un ilic din aba de lână seină cusut cu fireturi din mătase neagră. De chimirul lat, bătut cu ținte de argint și de aur, avea prins un paloș scurt, mai degrabă un pumnal cu teaca de o lucrătură cu pietre prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin, tot în picioare, sta Toma Cantacuzino, îmbrăcat în caftanul elegant cu care fusese la biserică în ziua de Paște. Soarele, aproape de apus, intrase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de coconul nostru, să nu-i pară rău că s-a însoțit cu el. În odaia mare se auzea respirația sacadată a domnitorului, iar Șefan simți că s-au ivit pe fruntea lui boabe de sudoare și își căută mânerul pumnalului ca să-și stăpânească tremurul mâinii drepte. — Să înțeleg că te dezlegi de noi, înălțimea ta? Că dacă o fi să cadă capul nostru în zilele ce vor veni, să nu cumva să cadă și capul domniei tale? Întrebarea rămase dușmană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea, dar și cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Republica Turcia a fost creată după chipul și asemănarea primului său președinte, Kemal Atatürk, un om de o energie fără limite, hotărât să construiască o țară modernă și orientată către Occident. Lipsit de tact, Atatürk a descris religia drept "un pumnal otrăvitor îndreptat spre inima poporului meu". Reacționând împotriva dervișilor carismatici și a șeicilor evlavioși din acele vremuri, a declarat: "Refuz categoric să cred că în ziua de azi, în prezența luminoasă a științei, cunoașterii și civilizației, [...] există în comunitatea civilizată
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
jongleri și acrobați mergând pe picioroange. Apoi grupuri de oameni călare au început să defileze salutând și ținând în mâini însemne care indicau satele din care proveneau. Războinicii au tras în aer cu muschete demodate. Vracii au început să învârtească pumnalele, atingându-și ochii, buzele și urechile într-o procedură de rutină care, în mod simbolic, îi făcea imuni la răni. Emirul a identificat cu mândrie printre călăreții cu cele mai colorate costume pe câțiva dintre cei șaptesprezece fii ai săi
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu aur, cu ghetre și căciulă de aceeași culoare, cu sabia într-o parte, cu pumnalele și pistoalele la brâu. La această nomenclatură trebuie adăugați administratorii (vătafi), șefii sufragiilor și, în fine, damele de companie, guvernantele, profesoarele de muzică, profesorii, secretarii și alți oameni în casă. E un serviciu princiar, disproporționat față de majoritatea averilor; e o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îi acuză că pun în pericol bunurile și viața boierilor; el spuse că "deputații nu mai erau liberi; că bande de figuri sinistre, pline de viciu și de beție, oribile și hidoase precum crima, rușinea și degradarea înconjurau metropola; că pumnale se agitau sub paltoane zdrențuite; că acești tâlhari aveau să se năpustească asupra oamenilor de dreapta". Cităm acest eșantion de elocvență parlamentară pentru a arăta ce fel de vorbe usturătoare trebui să suporte ministerul Golescu. Or, aceste pretinse pericole erau
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a fost de imprudent, murmură prostește: ― Iartă-mă, prietene... Am uitat că tu... Sunt un... În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvântul de care se spăimântase, ascuțit și sfâșietor, parcă i-ar fi scormonit un pumnal. Se sculă brusc în picioare și alergă de ici-colo, frîngîndu-și mâinile și șoptind disperat: ― Nu se poate... nu se poate,... nu se poate... Klapka, mereu zăpăcit, încercă să-l consoleze, zicând fără convingere: ― Liniștește-te, Bologa, ce Dumnezeu... La urma urmelor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urâtă și aspră, mohorâtă de mustăți burzuluite, sfredelită de niște ochi rotunzi, ale căror priviri, țâșnind de sub sprâncene foarte late și veșnic încruntate, păreau două pumnale veninoase. Inima locotenentului se zvârcoli când îl văzu ridicîndu-se greoi de la masa încărcată cu dosare și hărți. Își aduse aminte că, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a simțit o teamă stranie ca de un vrăjmaș nemilos sau ca de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din urmă, gândul acesta îi țâșni în ochi ca o strălucire de ură și se statornici într-o privire dușmănoasă, care frigea. Cănd tăcu Marta, își dădu și el seama și se cutremură, parcă s-ar fi trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că e dublă. Glasul notarului suna atât de triumfător și de încrezut, parcă ar fi împărțit când palme, când mustrări, când laude... Apostol ocoli masa, apropiindu-se de Pălăgieșu, palid la față ca un cadavru, dar cu privirile ca două pumnale. Își mușcă buzele, învinețindu-și-le și murmură foarte înăbușit, parcă și-ar fi stăvilit respirația aprinsă: ― Tu?... Tu?... Ajunse lângă notar, la doi pași. Apoi, cu o iuțeală fulgerătoare, îi repezi un pumn îngrozitor în gură, șoptind ca ieșit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am avut niciodată pe nimeni pe lume, de aceea Yoane, tu singur ai putea, numai tu ai putea să mă-nțelegi.Ce am eu comun cu aceste iude? Cum să-i numesc eu frați pe cei care mi-au înfipt pumnalul în inimă, luậndu-mi tot ce mi-a fost mai drag, casa părintească, satul natal, amintirile Frenței ? Ce n-au reușit rușii, au reușit dumnealor, adeventiștii de ziua a șaptea, putrezile-ar sămậnța în vecii vecilor! Că romậnul s-a născut ortodox
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
le petreceam împreună, respirậnd și simțind iubirea celuilalt și, uite, de aceea refuz să cred că aș mai putea iubi vreodată vreo altă femeie... Nu știu ce gậndeam atunci, dar vorbele lui Yon mi s-au înfipt în inimă adậnc, ca un pumnal. Îi priveam disperată ochii profund de negri, ațintiți undeva în gol, începusem să-i blestem pe îngeri și să mă gậndesc cu nesaț la iubirea noastră. Unde, cum și cậnd vor arăta acele clipe? Cum va fi posibilă dragostea noastră
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
filme de uiți? Gore surâde, are un surâs aproape malefic, abia aștepta Întrebarea. Mă uit numai la capodopere, ce știi tu, bărbat stingher? Oscaruri de-alea tari, mi-ai zâmbit de sub tramvai, cine-a-nfipt laleaua-n brânză și un foc de pumnal În noapte. Cică urmează parașutați din submarin, Sandule!!! Gicu Își face cruce și mai rade o halbă. Are sete mare, iar Gore Încearcă să se țină după el. Numai Sandu bea În reluare, mai mult gustă. Nici de mici nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de Tefnaht. - Dar Puarem al nostru nu scrie cărți, când scrie... Pe strălucitorul Tefnaht l-am văzut scriind de câteva ori. Nici el nu scrie cărți. Cărțile sunt ca un sul de pânză, și el scrie pe ceară, cu un pumnal. - Tefnaht scrie cărți despre țările și popoarele pe care le cunoaște. Ceea ce ai văzut că scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea neagră, pe un sul de papirus, nu de pânză. - Papirus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un răstimp pe gânduri, oprindu-se din mers. Apoi porni din nou, zicând curajos: - Să intrăm, Tefnaht. Dacă nu intrăm, nu putem afla nimic. - Și dacă cumva... - începu Tefnaht. - Vom vedea! îi spuse bătrânul în șoaptă, întinzîndu-i în ascuns un pumnal ascuțit. - Să le spun că veniți? întrebă Auta. Marele Preot dădu din cap și porniră iarăși spre turn. Soldații și robii rămaseră să întindă corturile în lanul de grâu. Când cei trei ajunseră în fața locului unde se deschisese puțin înainte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scuturat atît de tare încît curelele care susțineau palanchinul au cedat și prețioasa încărcătură s-a rostogolit la pămînt. Atunci tigrul s-a năpustit asupra prințului de Wales. Din fericire, nizamul nu s-a pierdut cu firea și, scoțîndu-și fulgerător pumnalul de la brîu, a spintecat burta tigrului. Felina rănită a dispărut în tufișuri, iar vînătoarea a continuat ca și cum nimic nu se întîmplase. Nu se știe sigur cum și-a petrecut prințul de Wales cea de-a doua zi la castelul Peleș
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]