1,221 matches
-
Dacă i-ai fi putut scana, umblând printre meșe și-ajungând la valurile de neuroni de sub țesuturi, ai fi descoperit electroșocul molecular care-i ținea în priză: dorința proaspătă, niciodată sclerotică, de-a distruge lumea, înainte s-o închidă în spatele pupilei. Îi înțelegeam, urma să ajung și eu la fel, un posesor blând de cărnuri și oase. Nu degeaba studiam dezastrele televizate: trebuia nu doar să scap, refugiat în confortul statisticilor neutre, ci să și știu ce mă așteaptă, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tras poza din față, centrat, perpendicular pe ochi. Știam că Brutus văzuse ceva, Mihnea îl așeza deseori pe masă, lângă computer. Dacă punea cerșaful, animalul se băga singur pe dedesubt, instalându-se sub monitor. Am scos poza, examinând ochii: irisul, pupila, retina, toate vizibile, strălucind de informație. Aveam mica mea teorie. Bănuiam că ultima imagine rămâne pe retină, se reține în conurile și bastonașele celulare, depozitată ca o amprentă lichidă. Așa se întâmpla cu toți nefericiții pe care îi examinam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din minte și de sub ochi, ca și cum nimic nu se-ntâmplase. Clipeam și-acțiunea se muta pe alt canal, amintirile săreau de pe șină și se desfășurau în altă parte, pe trasee noi, în altă ordine: intervalul în care pleoapa cobora, acoperea pupila și se ridica apoi la loc îi aparținea unui străin. Dacă ai fi citit sau scris un text, intrusul ar fi putut să bage sau să scoată cuvinte din el, fără să-ți dai seama. M-am uitat la imprimantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apare ceva. Și-așa...“ „Și-așa, ce?“ Vroiam să zic că și-așa lipseam de pe ea, nu tu popor, nu tu țărișoară mândră, nici măcar vreo urmă de graniță. Parcă Europa se comprimase brusc și ne înghițise. Trăisem câteva secole în pupila unui artist uriaș, care o privea de deasupra, de undeva de foarte sus, și, deodată, artistul clipise și formele și contururile se așezaseră altfel, fără noi, ca un gând pierdut. „Și-așa e ceva-n neregulă cu ea. Pune-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
el putea s-o joace: devastat, uluit, calm. M-am ridicat de pe scaun, căutând cu disperare geamul. Bucureștiul tremura acolo, nemișcat, dar viu. Aerul rece distorsiona imaginea, clădirile păreau bombate și umede, de parcă întregul oraș ar fi stat pe-o pupilă. L-am privit fix, timp de vreo treizeci de secunde, până au început să mă doară ochii. Și, în clipa aia de continuitate și nesiguranță, când totul ar fi putut să se întâmple dincolo de stratul stabil al privirii, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tristețe. Aleile pietruite fuseseră proaspăt măturate, mirosea a roșcove, o senzație pe care n-o poți descrie, pentru că nu seamănă cu nimic, afară poate doar de mirosul blând și intens al copilăriei. Bucureștiul nici nu exista altfel decât fixat în pupila simțurilor mele. Cu cât îl ignoram mai mult, cu-atât apăsa mai tare. Îl aspirasem ca pe-o imagine defectă, ciuntită, pătată de trecerea anilor; îmi scăpa mereu printre degete. Degeaba încercam eu să-l păstrez intact, încremenit în soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de grija asta: deschidea ochii ei mari și negri, se uita după mine și i se lumina toată fața. Era suficient să știe că sunt acolo. Frumusețea ei se punea imediat în mișcare, se activa în contact cu privirea mea: pupila i se dilata, sprâncenele se-arcuiau, sângele urca-n obraz. Pielea se întindea, buzele începeau să se întredeschidă, milimetru cu milimetru. Mecanismul fragil și complicat al feței era repus în funcțiune printr-un schimb de priviri: ca fluturele, când trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asistenții de la băi și nămoluri scoteau în pauze capul pe geam și studiau blocul vecin. Sau doar mi se părea mie? Puseseră la punct un sistem de interceptare, cu stetoscoape transformate în lunete performante: îmi consemnau gesturile, îmi analizau mișcările pupilei, îmi depozitau senzațiile. Cine știe unde mergea marfa asta prețioasă? Spectacolul beneficia de-o pregătire minuțioasă, poate asistentele nu erau nici atât de naive, nici atât de plictisite precum credeam: mi se punea în scenă un Moulin Rouge, bâțâit din zeci de picioare medicinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
micului grădinar, pozele sepia ale militarilor de la Oituz, cărămizile de „Omagii“, frânturi din colecția BPT, Rebarbor, Simion Săveanu, hărțile Cadrilaterului, Un om adevărat de Boris Polevoi, albumele Luchian și Mützner, poeziile lui Minulescu, O lume dispărută - toate străluceau stins în pupilă, sub mișcarea pofticioasă a pleoapelor. O dată pe an, de 1 martie, Anticarii se pomeneau îndepărtați de autorități și-n locul lor se instalau, pentru câteva ore, vânzătorii de chilipiruri. Tarabele erau luate cu asalt de-o producție delicată și sentimentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n trei bucăți. Carlinga și cala zboară prin aerul înghețat. Rămâne burta eviscerată a monstrului. O sigilez. Deschid monitoarele TV. Imaginea se acordează pe frecvența morții. Metalul aprins, corpurile împroșcate. Doar eu, Adina și groaza plimbându-se-ntre ecran și pupila ei mărită. Asta-i pentru amicul tău care a spart serverul și mi-a intrat în mail. A doua aripă a Airbus-ului acționează ca o paletă. Lopețile ei lovesc ce-a mai rămas din Boeing. Ne răsucim. O turbină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apele veiozei. Maria a mai recunoscut și-un Van Dongen, nu era de-al casei, dar imitația de vopsea păstoasă te întâmpina firesc și odihnitor. Sânii oranj ai femeii înroșeau mănușile de catifea, degetele părăseau tabloul, atingându-ți plăcut curbura pupilei. Călcai pe mochetă și tabloul se deplasa odată cu tine, fără un sunet. Dacă vroiai să te plimbi pe hol, te însoțeau frizele și arabescurile tavanului, cu fetițe și amorași moțăind printre lauri. Lângă ele, sticla și nichelul jucau în luciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cârlig degetul arătător). Doza de gaz ilariant crește treptat, uneori fiind suficientă o concentrație de 20% pentru a induce relaxarea. Pacientul se simte bine, uneori este chiar euforic, iar în tot acest timp, pulsul, tensiunea arterială, rata respirațiilor, reflexele și pupilele sunt normale. La jumătatea secolului al XIX-lea, când s-a folosit pentru prima dată, inhalosedarea se făcea cu protoxid de azot la concentrație de 100%, astfel că medicul era obligat să întrerupă din când în când tratamentul pentru ca pacientul
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
treptat își pierd curajul, pofta de viață și încrederea în forțele proprii. Nu trebuie să fii medic specialist sau polițist să recunoști o persoană care a consumat droguri. Aceasta se plânge adesea de: stare de febră, ochi roșii, pleoape căzute, pupile contractate sau dilatate, ten foarte palid, este slăbit și fără poftă de mâncare, doarme la ore neobișnuite, insomnie iar comportamentul îl demască prin: furt de bani, plictiseală, indiferență, dezinteres față de familie și de școală, pierderea puterii de concentrare, dispariția unor
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Argeanu Teodor, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1980]
-
Pavlișcev, ca o rudă, că i s-a atribuit o zestre importantă și că toată această atitudine grijulie a dat naștere la zvonuri extrem de alarmante printre numeroasele rubedenii ale lui Pavlișcev; se credea chiar că el se va însura cu pupila, dar totul s-a terminat prin faptul că aceasta s-a măritat din dragoste (și aș putea demonstra acest lucru cu cea mai mare precizie) cu un funcționar hotarnic, domnul Burdovski, la vârsta de douăzeci de ani. În această privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui, prin urmare, a fost supus la tortură pe cruce pe deplin și absolut după legea naturii. În tablou acest chip este teribil de desfigurat din cauza loviturilor, este tumefiat, cu vânătăi îngrozitor de umflate și însângerate, ochii îi sunt deschiși, cu pupilele încrucișate; albul ochilor, mare, dezgolit, strălucește cu o reflexie moartă, sticloasă. Dar, ciudat, privind cadavrul acestui om chinuit, ți se iscă în suflet o întrebare specială și curioasă: dacă toți ucenicii lui au văzut un cadavru exact ca acesta (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
André Breton, vizând o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini, toate fântânile universului reînnoite”. Opțiunea pentru imagism fusese și a „integralistului” Voronca, ce așeza poemul sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De data aceasta însă, accentul se mută de pe vedere pe viziune, spectacolul exteriorului ca excitant al sensibilității poetice se anunță ca spectacol interior sau zonă de interferență între vis și realitate, într-o suprarealitate ce poate fi citită în spusele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în precizie”, „inutilei strădanii a unei gândiri ca metodă”, „ritualului profesional”, „formulei” sau „catalogului”. Exercițiul imaginației și, ca atare, imagismul ca tehnică esențială a poemului (scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicând perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurând regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația este interpretată deci ca agent eliberator dintr-o realitate și ordine inerte, dar, implicit, și ca factor de întemeiere a unui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
felul următor, printr-o acumulare de imagini specifice evului mașinist, sugerând simultan comuniunea cuplului și intima relație eu-univers: Sunt ochii tăi terenuri sportive Cu câmpuri și sonde de petrol Cu hipodromuri și hangare de avioane, Ce tipografii ochii tăi Și pupilele tale rotative imense, Cum se desfășoară din privirile tale Toată viața mea Ca un jurnal cu ultimele știri. (Invitație la bal) În aceeași arie tematică, astfel de asociații pot avea însă, voluntar sau nu, și un efect simili-parodic: „Te port
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în Concluziuni, aceste versuri care spun mult despre permanența unei stări de spirit ce-l va individualiza tot mai mult pe „miliardarul de imagini”: Dar ce mâhnit e surâsul funcționarului de la ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; când ne leagă buzele un curcubeu Și viața te înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri până unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate în linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, în construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în emblemă datele unei astfel de relații. Totul cheamă aici privirea la „balul” universal, totul invită la descoperirea unei lumi ce se deschide plural ochiului fascinat de feeria metropolei moderne ori a naturii trecute și ea prin tiparele modernității: „prin pupile sonerii fulgeră / Ce cale ferată arterele tale cu sânge și gări, / Un pas ca o cicatrice în argilă chemări / De la brâu câmpul cu prepelițe în tolbă” (Invitație la bal). Tot aici, „liniștea a deschis coridor”, drumul e „dinam bandajat excepțional
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o pasăre revarsă prin tril limpezimea sângelui Din deget izbucnește în jedou curcubeul Din mormânt ploaia se desface ca o păpădie legendară Și într-o adiere de vânt trec orașele Africei Ca foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzută a pupilei Ca întâlnirea în crepuscul a sălciilor cu portocala de sânge al îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipând unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
variante ale aceleiași năzuințe de însumare a tuturor înfățișărilor lumii: „Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar în pupilă ca-ntr-o deltă se revarsă fluviile tuturor făpturilor / În pupilă fulgerul întâlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei în rugină / pentru gloria plantelor” etc. Iar când își propune
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar în pupilă ca-ntr-o deltă se revarsă fluviile tuturor făpturilor / În pupilă fulgerul întâlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei în rugină / pentru gloria plantelor” etc. Iar când își propune să „scuture din somnul” inerției „oamenii îngrășați de tenebre”, - cum se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă încing ca un chimir”, „Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, „dar în pupilă ca-ntr-o deltă se revarsă fluviile tuturor făpturilor / În pupilă fulgerul întâlnește zmeura / Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea nufărului / Și toamna aduce brocartele și panopliile ei în rugină / pentru gloria plantelor” etc. Iar când își propune să „scuture din somnul” inerției „oamenii îngrășați de tenebre”, - cum se întâmplă, de exemplu, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]