28,736 matches
-
se impune de la sine și, într-un pasaj strecurat către finalul comentariului întîlnirii lui Iisus cu ucenicii pe Marea Tiberiadei, André Scrima oferă explicația necesității actului hermeneutic: „Eram totuși obligați să nu trecem sub tăcere acest mesaj cifrat al evangheliei pur și simplu pentru că Ioan l-a pus în text. Iar, ca orice text sacru, și pentru acesta ne trebuie ochi ca să vedem și urechi ca să auzim." Ultima dintre frazele citate e esențială. Se întîlnește comentariul părintelui Scrima cu analize „laice
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
epoleți, istoria literară nu avea să mai primească decît semne sporadice despre și de la Monciu-Sudinski. După cum consemnează Monica Lovinescu, una din cele mai autorizate voci critice ale exilului românesc, autorul mai trimite niște versuri la revista pariziană Limite, apoi "dispare pur și simplu" (Lovinescu - op. cit., 1994, p. 6, reluat în prezentarea pe coperta IV la Caractere, București, Ileana, 1997). În prezent, precaritatea datelor despre exilul lui Monciu-Sudinski rămîne pe cît de desăvîrșită, pe atît de enigmatică. Scriitorul, oricum cu o "vizibilitate
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
dar cele din 1997 nu au intrat încă în fond. Mai rău, la Biblioteca Facultății de Litere a Universității București (care depinde de BCU), cărțile lui Monciu-Sudinski nu există. Sau, pentru a parafraza comentariile critice la biografia autorului, au dispărut, pur și simplu. Debut în topitorie Azvîrlit la foc de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (din 15 iulie 1971, subordonat CC al PCR), Rebarborul lui Monciu-Sudinski devine una din primele victime ale revoluției culturale ceaușiste. Prin mijlocirea cenzurii politice
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
te gîndești la basme." - p. 31), urmată de revenirea brutală la realitatea momentului ("Noroiul, pămîntul negru sfîrtecat de tractoare și parcă scurmat de porci, gunoaiele din curte, scîndurile și fiarele vechi, aruncate care-ncotro, toate dispăruseră. Rămînea doar minciuna aceea pură și ireală, de o gingășie fără sfîrșit, a iernii." - ibid.). Lumea brutelor sensibile De altfel, prozele lui Monciu-Sudinski din Rebarbor abundă în personaje paradoxale: ceferiști duioși, tractoriști contemplativi, sudori metafizici și curve candide (deghizate în asistente medicale), care abia așteaptă
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
într-un desen absurd, bătut într-un cui, pe un perete al resemnării, de un pictor cenușiu zănatic.... Elegie pentru G. C. Acolo e iarnă, plutește septembrie-n adâncuri și vara-i plecată. Petrece-se ora în albii și sufletul pur ridică-se-n slavă. Ce înger sălbatic cu-aripa lui albă îmi zgârie cerul? Ce demon se-abate din calea-i deplin omenească? Aici ard cocorii-n triunghiuri pe zarea celestă și verdele ierbii îngăduie pașii înalți ce-s pe
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
deodată am redobândit imaginea de neuitat a Marinei (nume parcă predestinat) Greceanu, încă mai tânără decât mine, înaltă, sveltă, blondă cu păr lung ondulat, pe plaja nudiștilor numită și "la golfuleț". Nu ea, ci imaginea ei neștearsă, în desăvârșita și pura-i nuditate statuară la vârsta cea mai încântătoare a fetelor mari, spălându-și frumosul păr auriu, cu gălbenuș de ou, în mare și pe fundal marin, venea năpraznic, cu toată forța rememorării, să-mi umple ochii de curată lumină aurie
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
spre fetele despuiate ale litoralului decât spre navele din larg: nu ne-ar fi plăcut să ne dăm în spectacol în fața trupeților excitați. Pe scurt, n-a fost să fie, deși nereida mi-a lăsat pentru totdeauna pe retină icoana pură ce nu s-a șters niciodată și care avea să-mi devină de-atunci emblema vacanțelor studențești de la Costinești: trupul gol, modelat desăvârșit, al unei fete spălându-și lungul păr auriu în apele mării. Ce putea fi mai frumos? În
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
operă, mai sincer, mai nestăpînit de limitele propriei vieți. Desigur, așa este. Dar să nu uităm că opera celor mai mari scriitori e, de fapt, un jurnal! Întrebați-l (eu am făcut-o!) pe Dinescu!!! Și ca să fiu galant și pur, îmi scot pălăria albă de pai țeapăn, mă înclin cu bastonul subțire sub braț și-i sărut mîna incomparabilei doamne Sonia Larianovna! Cu stimă odobesciană, Emil Brumaru 17 VII-980
Apoi cît de trist am fost by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14195_a_15520]
-
Alexandru Mușina Xistens Lumina dimineții nu poate să o sintetizeze Nimeni. Nici chiar Magister Eminens. Care, între retorte,-n hangarul lui imens, Nu face altceva decît să delireze. Despre o Lume Pură, de biți, despre un Ens Din cipuri, circuite, eventual anexe De carne. În care să pulseze Un sînge nou, electric, o nouă Xistens. O lume de portale, programe, fișiere, În care universul e-n fine ordonat. O lume de Memorii
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub pământ noaptea tresărind ușor în bătaie de lună plină copacii întorși din uitare răniți de
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
lor amestecate") sau chiar a catastifului întocmit de arhivarul universal, de Dumnezeul memoriei din Biblioteca Babel. Implicarea năucește, contemplarea are măcar parte de spectacolul extraordinar al magiei iluziilor ("Totul e să ai perspectiva respectivă, să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent din această carte alienantă, labirintică, cu periculoase valențe hipnotice pentru orgoliul celui care crede în putința descifrării, și spun că, sub nesfârșitele coji, lumea jupuită de sine se zvârcolește în căutarea unui sens care e
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere cât zace-n tine, Nici cântec, nici pocăință, nici rușine
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Așa se explică și de ce Caragiale are față de duplicatele mici ale lui Mitică exact aceeași atitudine ca față de personajele lui mari: nu le iubește. În lumea lui Caragiale nu există copii în sensul tradițional, în sensul clișeului literar, adică ființe pure, inocente, angelice. Caragiale este astfel primul care demitizează copilăria idilică, impusă de Creangă ( " Hai mai bine despre copilărie să vorbim, că numai ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt, la fel ca ale
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
acuzațiile lui Ovid S. Crohmălniceanu: "În romanul românesc a reapărut, cu d-na Sorana Gurian, pasiunea alcovului, pasiunea măruntelor preocupări ale vieții burgheze ridicate la rangul de înalte preocupări principiale, romanul nu al vieții și nici al oamenilor, ci romanul pur și simplu al ocolirii vieții, al disprețului pentru om și pentru preocupările lui esențiale. Nu avem nimic împotriva iubirii și nici împotriva reflectării ei în opera de artă. Dar trebuiește delimitat teritoriul dragostei de cel al trivialității burgheze. {i această
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut ca pe cealaltă jumătate a mea pentru a-mi reîntregi ființa..." sau "Cerul ochilor tăi în care strălucea roua pură a melancoliei..." și așa mai departe... Metafore simple, epitete ornante, vocabular cioranian 100%, efect zero. Autorul se prea poate să fie un om sensibil, o structură melancolică, un poet. Tehnic vorbind, jurnalul mai permite abateri de la literar, lamentații și patetisme
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
cînd, așa cum mi se întîmplă uneori dimineața, aburit de cafea, sufletul mi se dilată brusc și parcă zăresc ceva, nu știu precis ce, dar am senzația că aș putea comunica, aș putea bucura, aș putea să fiu iar viteaz și pur printre cuvinte, ah, nu, nu, ci acum, după ce am cărat un frigider la gară, l-am urcat icnind în vagonul de bagaje și-am înjurat din toată inima obiectul! "Umiliți și obidiți", dar nu de oameni, de obiecte! Poate că
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
o bună bucată de vreme, mă irită secret veșnica, ampla cutremurare în fața oricui și a orice a lui Bogza? Nu știu, constat doar. Solemnitatea lui funcționează ca un ceasornic cu cuc, bine și regulat întors și aș fi tentat, din pură curiozitate, cînd iese cucul și zice cu-cu! să-i strîng ciocul cu degetele. Acum, după ce am scris proza asta, îmi dau seama că nu-i întîmplătoare. Bogza dădea, din cînd în cînd, ora exactă. Cred că același sentiment îl
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
cînd în cînd, ora exactă. Cred că același sentiment îl încerc și-n fața permanentului extaz al lui Alexandru. Se mai extaziază omul, nu zic nu, dar nici chiar așa! Am impresia că la el micțiunea și extazul îl trece, pur și simplu. Numai că omul cu bun simț nu se pișă-n public! Cu stimă și mii de pamflate, Emil Brumaru 28.VI.'980
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
lumii (și peste normalitatea ei) jocul de limbaj, îmbracă grozăvia în materiale de butaforie și în absurd, pentru că aici, ca la Caragiale sau Urmuz (de la care a pornit) tragicul nu e pur, la fel cum nici comicul nu poate fi pur, și lumea trăiește amestecată și, uneori, ridicolă: "Însîngerați de morții vii/ avem un cerc dar n-avem p/ Și-un papă-avem. N-avem Papy./ N-avem cu cine dănțui/ în treișpe-paișpe poezii./ E mare High. Dar și mai și-i
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
am prins perioada respectivă decît ca șoimi ai patriei, date și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o poziție privilegiată, dovedind că e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic: el transcrie pagini din M. de Montaigne, de pildă numai pentru impresia de tablou dată de frecvența utilizării lui y în franceza veche sau e preocupat de puterea unei virgule, de sonorități
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
români (este reprodusă, integral, în note și arată că, și pentru consolarea eficientă e nevoie de talent). Lovinescu notează, succint ca de obicei: "Zi mohorîtă dimineața; după-amiaza diluvială. [...] Zi dominată de admirabila scrisoare ce-mi publică Arghezi în Informația. Plîng pur și simplu. Mi-o anunță, entuziast și alarmat, M. Celarianu". Urmează tirul telefoanelor celor care sînt la curent cu evenimentul. Pusă în balanța posterității, această scrisoare cîntărește, după părerea mea, mai greu decît compromisurile ulterioare ale lui Arghezi puse la
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
a realizat în cursul ultimilor 40 de ani, ba chiar cu o tentativă de a consemna concret ";modele" muzicale desprinse din piesele volumului oponenților săi. - În al treilea rând volumul captivează prin compoziția sa neobișnuită. O jumătate din el e ";pură" literatură - iată și motivul pentru care prezentarea sa își găsește locul în paginile acestei reviste. Mai exact: fiecare capitol se divide în două subcapitole, A și B. Primul, A, descrie evenimente legate de lucrul pe teren, revelând totodată în mod
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
laptele e bun garoafele sunt frumoase eu nu sunt altfel dar de ce îmi oferiți lapte mereu cultivați numai garoafe spuneți doar lucruri pe care nu le înțeleg happy anniversary astăzi în zori m-am pomenit că am altă vârstă așa pur și simplu de parcă aș fi trecut la ora de vară încerc să mă simt în largul meu e o petrecere la care am ajuns prea devreme nu pot să iau nimic de pe platouri fără să le stric geometria nu am
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
la consimțiri nici la contradicții. Altădată însă îmi spun că Existența lui Dumnezeu n-ar fi decât un Cuvânt pe care uneori ezit totuși să-l scriu fără a fi însă ateu sper. Ori poate e un poem atât de pur (artă pentru artă) încât Dumnezeu n-ar putea să-l dedice decât Sieși în timp ce în cosmica autoreferențialitate absolută s-ar putea în fine auzi atotcutremurătorul: "Mâinile sus!" după care Dumnezeu chiar ar ridica mâinile predându-se Lui Însuși mai rostind
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]