3,728 matches
-
s-o văd măcar în vis măcar odată mă simt încătușat de amintiri un sfârtecat de crudul infinit mă sting în Univers cu ochii pierduți te plâng te văd ca stea mi e dor adio adio mama mea ești țărână pustiul e timpul meu și încă trece adio adio mama mea ating mormântul mut cu palme cu priviri lăcrimând. Referință Bibliografică: Un sfârtecat de crudul infinit / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013. Drepturi
UN SFÂRTECAT DE CRUDUL INFINIT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364178_a_365507]
-
de noblețe, eleganță și stil. Impresionante lucrări realizate de artiștii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici vor înnobila volumul de colecție pe care ASOCIAȚIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART” îl va edita sub titlul ,,RECURS LA ÎNȚELEPCIUNE. MANUAL DESPRE UMANIZAREA PUSTIULUI” (maxime, cugetări, aforisme, citate celebre- Lili Bobu). Referință Bibliografică: PORTRET DE ARTIST - CARMEN SIMON FLACK / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 942, Anul III, 30 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile
CARMEN SIMON FLACK de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364216_a_365545]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UNDE-I FEMEIA... Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Într-un amestec de umbre cu capetele sparte de invidie, trec peste pământurile sterpe înainte să înceapă pustiul. Nisipul începe să aibă miros de vânt. Din gură-mi cad cuvintele cu teamă, plecasem pe un drum pe care mă las mereu surprins de tot ce se întâmplă. În râul de care mă despart am văzut urcând pești sclipitori
UNDE-I FEMEIA... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364257_a_365586]
-
alungat în ecoul îngrădirii creând lumină din nelumină agățat de nestinsă sortire mișcă constelații la granița credinței alungă galaxii de nisip în clepsidra albastră dintre spațiu și orgolii dansând pe fire de nori apoi râde înfierbântat de metamorfoza dulce a pustiului din soarele cel de dincolo de trup și ceruri Referință Bibliografică: COMUNIUNE / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
COMUNIUNE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363080_a_364409]
-
au fost uitate! Dacă ele n-or mai fi într-o zi, nimic n-ar mai exista în urma lui Gică Petrescu! Apartamentul său dintr-un bloc de pe Bulevardul Elisabeta din București are o ușă încuiată, cu sigiliu pus. Înăuntru e pustiul iar pustiului, și lui i se plătește chirie. S-a acumulat o datorie grea la asociație, de când s-a stins maestrul, iar cine ar trebui să identifice o soluție, alcătuiește variante penibile de soluții. Parcă n-a fost nicicând Gică
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
uitate! Dacă ele n-or mai fi într-o zi, nimic n-ar mai exista în urma lui Gică Petrescu! Apartamentul său dintr-un bloc de pe Bulevardul Elisabeta din București are o ușă încuiată, cu sigiliu pus. Înăuntru e pustiul iar pustiului, și lui i se plătește chirie. S-a acumulat o datorie grea la asociație, de când s-a stins maestrul, iar cine ar trebui să identifice o soluție, alcătuiește variante penibile de soluții. Parcă n-a fost nicicând Gică Petrescu! Pustiul
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
pustiului, și lui i se plătește chirie. S-a acumulat o datorie grea la asociație, de când s-a stins maestrul, iar cine ar trebui să identifice o soluție, alcătuiește variante penibile de soluții. Parcă n-a fost nicicând Gică Petrescu! Pustiul e singura obiectivitate a vieții lui învinse în luptă cu sine, fără rezistență nici pentru ea, nici pentru memoria ei. A fost cândva o glorie care l-ar fi căutat singură pe maestru, dacă el i-ar fi rătăcit cumva
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
face o mărturie emoționantă, declarându-și deschis, fățiș starea, a lui, a celor deopotrivă cu el: Sunt tot mai mult intrat în acolada/ Singurătății celor care scriu/ Și se așterne în cuvânt zăpada/ Și-s tot mai rare oazele-n pustiu/ Se înmulțesc furtunile-n pahare/ Chiar adevărul pare inutil/ În argumente justificatoare/ Se-mpotmolesc figurile de stil/ Cât liniște în tunuri se dilată/ Și pentru broaște mai există lac/ Acest sfârșit de veac mi se arată/ Din față înger și
„AMURG PE JUMĂTATE” – DE VIOREL MUNTEANU (VOLUM DE POEZII INEDITE IN MEMORIAM) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363113_a_364442]
-
ploaie îmi cere-adăpost când fuge de propria-i răceală. La mine în palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din lupi alergând prin pustiuri. Mă cheamă prin ierburi s-ațâț foc de dor, când haita șireată-și dispută amurg de poveste. ENIGMATICA MARE Ascult ... și parcă tot ce-a trebuit să fie spus s-a spus, când s-a îndeplinit înnourarea, când marea a-nghițit
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
binele omului. Mihai Baicu nu spune precum Eccleziastul: „Deșertăciune, deșertăciune, totul este deșertăciune și goană după vânt” - dar în două versuri, sintetizează magistral zbaterea omului pe pământ, unde „Toate îmi apăreau ca o Fata Morgana / Ce tulbură mintea călătorului prin pustiu...” (Năzuință). Cuvinte vechi, cu parfum arhaic dau un farmec aparte poemelor, chiar dacă forma lor a ieșit din uz. Ex. nime, cetit, cerc (încerc), nimică, cătră (către), viers, nouri, ș.a. Poate că cititorii simandicoși vor strâmba puțin din sprâncene, aceste versuri
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Cânt 1 Tavarășul Stalin trăiește în noi, Habar nu avem ce este un moroi, Era el, tovarășul bun specialist, Numai puțini îl știu ca lingvist, Nu era el un oarecare, A sugrumat cuvinte, popoare, Eu îi mai scriu uneori, în pustiu, El nu citește, îmi plac cei ce știu, Cei ce nu dau nimănui socoteală, În iad ei au dușmani de clasă, de școală, La fel și urmașii urmașilor săi, Îți vine să strigi la Dumnezei, Intră un varan, iese un
STALINIANA-2014 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368292_a_369621]
-
deasă, soarele suspină, Se iau de mână toamnă și furtună. Dar noi călătorim tot spre lumină, Că dragostea ne ține împreună Și inima de fericire-i plină. PLOAIA PLÂNGE E tristă toamna, tremură, suspină, Că cerul ei este din nou pustiu Și-n miezul zilei s-a făcut târziu Și nu mai e nici soare, nici lumină. Aduce iar furtună vântul viu, În suflete tristețea se anină Și-n inima de doruri mult prea plină Sunt lacrimi sau e ploaia ? Nu
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
Acasa > Strofe > Valori > MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului O cumplită teamă mi-a-mpânzit pustiul. Unde ești tu mamă să îți aperi fiul? Totul este veșted, fără căpătâi e. Mâna ta pe creștet vreau să mă mângâie. Moartea-n mine cântă și viața-mi o-ngână. Mamă, mamă sfântă ține-mă de mână! Hohotul infamei
MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368384_a_369713]
-
că se împuținează, pentru că, oricât ai lua din acest izvor nesecat, se va umple la loc, cu noi și noi amintiri, speranțe și binefaceri spirituale. -------------------------------- Cezarina ADAMESCU București, 4 Florar 2016 Referință Bibliografică: Cezarina ADAMESCU - O VOCE CONȘTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
de neam, de revoltă socială, probleme cu care se confruntă românii nevoiți să muncească în străinătate. Vocea ei se ridica împotriva multor strâmbatăți ale actualei noastre societăți. Deși „cartea este o tentative irezistibilă” rămâne totuși „o voce conștientă strigând in pustiu” cum afirmă remarcabila scriitoare și critic literar, Cezarina Adamescu. Poeta redă viață și strălucire marilor personalități ale științei, artei și literaturii românești, o parte din ei căzuți în nedreaptă uitare. Absorbită total de valorile morale ale poporului nostru, în poeziile
O PRIMĂVARĂ ÎN MIEZUL TOAMNEI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368456_a_369785]
-
Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficarea orașului. Vara, când este cald și bine, își găsește un culcuș printre boscheții parcului din cartier, alături de câțiva câini comunitari, care i-au devenit - între timp - foarte
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
văzut am fugit afară! Și iar mă văd plângând sfâșietor, Pe un peron întunecat, rece. Aripi frânte...înainte de zbor... Si lacrimi care nu vor să plece! În fundal...se aude o voce, Spunându-mi...Ai sufletul viu. Dar nu vezi?Pustiul te petrece, Pentru o haltă-i prea târziu! Dorina Omota 9.12.2015 Referință Bibliografică: Acum e prea târziu... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota
ACUM E PREA TÂRZIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368536_a_369865]
-
Europei și umbra fără formă se mișcă-ncet anume [43] Și toți gândesc în sine c-America Există Calul Troian al lumii se-ntoarce iar acasă și se-ntind iarăși mese și trâmbițe răsună însă numai o noapte și un pustiu se lasă [44] Și-n noaptea de groază universală-a lumii doar mințile-nvățate ca niște lumânări la capul unei racle a unui mare rege mai ard ca niște stinse-n pustietăți chemări [45] Dar dacă-n vecii stinșii-n întunecimi
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
mormânt care plutește și se duce venind din veac adus de vânt [5] Și eu strigam din ce în ce mai stins și mai pierdut pe lume un fel de viscol de lumină un fel de formă fără nume [6] Și tu piereai înspre pustiuri în locul capului având cavou-acela care-n veacuri bătea sălbatic ca un vânt [7] Ana, strigam, pierduta noastră mormântul cum plutea pe zări ca o corabie statuie-n fosforice a lumii stări [8] Și cum se subția cântând zidirea sfântului cavou
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
cu familia lui pentru care să merite a munci atât de mult răspundea: „Alterică seamănă în ceea ce au ei esențial, îndeosebi cu înclinația lor către a filozofa, dar și cu destinul lor contradictoriu, ca al unui rău cu meandre în pustiul lumii, cu Mirel din celălalt roman analizat mai sus, semn că personajele care „au idei” sunt până la un punct un fel de alter ego al autorului, care este prin natura sa un filozof. De aici credem că vine vocația dânsului
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
Acasa > Stihuri > Semne > STIHIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului 2014 Cer ostenit de ploile vărsate! ... Duhurile-albastre cu miros de crud, Pustiuri de-ntuneric, le împarte. Vinețiu văzduhul se umflă spre sud! Cu privire rece, totu-nvăluie Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
alungă singurătăți Adunându-ne, înălțându-ne. Despovărați de cenușa Ce năvălise -n valuri succesive Umbrindu-ne gândurile, Eterați, eterizați Parcă numai vaporos tumult Deasupra pietrelor încinse Printre mirările fluturilor Înaintăm spre drumul de lumină Părăsind hotarele paroxismului Unde se întâlnesc Pustiul cu jungla. Despovărați de cenușa Înălțându-ne! Referință Bibliografică: Despovărați de cenușă / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DESPOVĂRAŢI DE CENUŞĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367846_a_369175]
-
Acum îngerii în aripi se-ascund Cu visele cad în lună și-n mare Nu-i nici sus, nici egal, nici rotund Pianul totuși e în formă de soare. Iubirea și viața sunt promise-n amurg Unei clipe rătăcite-n pustiu Când stelele renasc și se scurg Pe-un portativ gri-alb-argintiu. Muzica se-aude surdo-mut Notele dansează pe clape Beethoven plânge tăcut Chemându-și iubita aproape. Ea îi este aproape și totuși Așa depărtare se țese Simfonia a 10-a din
PIANUL SURDO-MUT de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367847_a_369176]
-
Articolele Autorului Cu lacrimi speli doar o umbră, Mortul se spală cu apă de râu, Suferința și nu speranța moare ultima, De voi uita, să fiu uitat, să se închege sângele în vine, Orice pădure crește peste oasele strămoșilor, Orice pustiu înghite urmele celor vii cândva, Numai cruzimea nu se spală cu nimic, Nu se îngroapă cu nimic, este mereu vie ca vipera ziua, Se bucură de soare, de respirația noastră, de căldura noastră, Cruzimea, sora vitregă a iubirii nețărmurite. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Omul
CU LACRIMI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367866_a_369195]
-
minunate Din nou voi sta s-ascult Și albul maiestos Va fi stăpân deplin Peste întreg pământul Când iar va ninge lin Și-n puritatea lui Lăsată peste lume Ne va aduce poate Din ceruri gânduri bune Și va spăla pustiul, Mizeria și ura Cu-atingerea gingașă Ne va schimba făptura... Și vor veni în gând Uitate amintiri Cu-atâtea ierni frumoase De când eram copii... Cu Pruncul dintr-o iesle Și steaua minunată Cu magii ce-au pornit Pe calea arătată
VA FI DIN NOU O IARNĂ.... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367861_a_369190]