953 matches
-
a lăsat până la urmă convins de învățătura predicată de Varlaam, s-a convertit și și-a petrecut restul vieții ca anahoret în deșert. După un timp, Ioasaf a renunțat la coroană, preferând la rândul său să ducă o viață de pustnic. În manuscrisele medievale, această narațiune este deseori întreruptă de dialoguri și pilde. De exemplu, legenda conține o parabolă despre nimicnicia străduințelor omului pe această lume, în care un vânător urmărește un inorog și se prăbușește într-o prăpastie. El reușește
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, împreună cu cei 12 monahi, într-un schit de pe muntele de lângă Veria, combinând îndatoririle sale preoțești cu viața de pustnic: cinci zile pe săptămână petrecea în rugăciune și post, fără să se întâlnească cu nimeni, iar sâmbăta și duminica cobora în mijlocul fraților și al credincioșilor, slujind Sfânta Liturghie și predicând. Din cauza atacurilor venite din partea sârbilor, s-a întors la Athos
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
sunt o grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Bivolul, având 1.530 m. sunt recunoscuți pentru intensă viața monahala și numărului destul de mare mare de pustnici ce au trăit solitari de secole prin păduri, pentru descrierea pe care le-o oferă Calistrat Hogaș în drumul său pe la mânăstirile nemțene - în opera să "„Pe drumuri de Munte”" și datorită locului în care Mihail Sadoveanu a plasat dramă
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
vest este coborîrea spre Borca de aproximativ 22 km (10 km porțiunea montană și 12 km pe Valea Sabasei), relativ greu abordabila cu o mașină mică. Drumul oferă acces la: Recunoscuți pentru intensă viața monahala și pentru numărul mare de pustnici ce trăiesc solitari de secole prin aceste păduri, Munții Stânișoarei sunt astăzi suportul unor mari centre monahale și spirituale. Mănăstiri cu nume sonore (unele aflate în patrimoniul UNESCO), sunt centre de gravitație pentru complexe religioase care includ situri secundare, schituri
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului). Biblia îl menționează pe Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu
Boboteaza () [Corola-website/Science/314529_a_315858]
-
al II-lea se prezenta un om, îmbrăcat în haine de pelerin. Înalt, uscat, slăbit până la epuizare, cu privirea tristă și fața osoasă brăzdată de o tainică suferință, părea bolnav. Se recomandase Petru din Amiens, nobil scăpătat picard, supranumit și Pustnicul, nu se știe dacă în urma unei porecle sau a unei practici. Spunea că făcuse o călătorie în Palestina, de unde se întorcea cu o suplică din partea patriarhului Ierusalimului către pontiful roman, fapt ce i-a înlesnit pe dată întrevederea dorită. Petre
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
la piept și indispensabilă continuării drumului, pelerinii erau de multe ori siliti să se travestească în negustori ca să nu fie recunoscuți, să-și ofere serviciile cui se nimerea și unde se cerea, pentru a avea cu ce se hrăni. Petre Pustnicul în lunga și anevoioasa sa peregrinare, nevoit fiind și el nu odată să-și întrerupă călătoria sau să se ascundă, nu și-a irosit timpul degeaba. El a cercetat drumurile, a aflat care din ele erau mai sigure și mai
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
nu era nici pe departe așa bine păzită. Atacurile incidentale ale unor bande de musulmani asupra drumeților neînarmați erau singura dovadă a unei autorități ce se impunea cu greu, fapt ce și făcea ca jaful să fie la îndemâna oricui. Petre Pustnicul credea că turcii nu sunt în măsură să mobilizeze o armată puternică, în stare să reziste unui atac susținut și îndelungat. Cu aceste gânduri el l-a vizitat pe patriarhul Ierusalimului care, este de înțeles, nu a ezitat să adreseze
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
politic, cu spirit de inițiativă și putere de convingere, fără îndoială datorată unui limbaj bine ales și unei expuneri logice. Înarmat cu o cerere din partea singurei autorități din Ierusalim recunoscută de Occident, informat în amănunt despre situația din Palestina, Petre Pustnicul s-a considerat îndreptățit să se înfățișeze dinaintea pontifului roman și, nu numai că a făcut-o neîntârziat, fără a-și lua răgazul să se odihnească după obositoarea călătorie sau să-și scuture colbul adunat pe drum, dar demersul său
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
în Orient, unde era așteptat de împărat și patriarhul Ierusalimului, iar acest rezultat ar fi fost cea mai mare victorie morală a lui Urban al II-lea asupra lui Henric al IV-lea, încăpțânatul său concurent la stăpânirea universală. Petre Pustnicul era omul potrivit, în stare să-l secondeze pe papă în acțiunea de mobilizare a Europei. Fizicul său parcă descărnat, ochii arzători făceau o impresie puternică. De aceea, Urban al II-lea i-a dat scrisori de recomandare către toți
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
episcopi. Clerul englez a refuzat să vină la întrunire pe pământ francez, prelații germani, ca totdeauna, au făcut frondă. Practic, conciliul s-a întrunit în prezența italienilor care-l însoțeau pe papă, printre ei se pare că era și Petre Pustnicul, și a unei mici delegații sosită din Spania, de aceea nu s-a putut hotărî nimic în problema bisericii franceze, iar excomunicarea regelui nu a fost ridicată. În schimb, papa a socotit prilejul nimerit să dea curs gândului care-l
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
mulțime de bunuri mobile și imobile, cu ocazia aceasta, au intrat în mâna evreilor, bunuri de care vor fi siliți curând să dea socoteală, deși nu au fost vinovați de înstrăinarea lor.Mulțimea săracă s-a strâns în jurul lui Petre Pustnicul. O gloată imensă îl înconjura pe predicator, proslăvindu-l, închinându-i-se și oferindu-i daruri. Exagerările religioase au și început să acționeze asupra acestor oameni simpli și creduli și nu o dată aveau să-i împingă la acte necugetate. Orice
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
imensă îl înconjura pe predicator, proslăvindu-l, închinându-i-se și oferindu-i daruri. Exagerările religioase au și început să acționeze asupra acestor oameni simpli și creduli și nu o dată aveau să-i împingă la acte necugetate. Orice făcea Petre Pustnicul, orice spunea, era socotit ca ceva divin, până și părul catârului său era prețuit ca o relicvă, nota un contemporan al acelor vremuri-Guibert de Nogent care a considerat faptul extraordinar și demn de transmis posterității. Presat de mulțime, lui Petru
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
ca merinde, atât cât puteau duce în traistă. Nu cunoșteau nici distanța ce aveau de străbătut, nici greutățile. Constituiți într-o ,oaste sfântă’ se credeau îndreptățiți să ia tot ce le ieșea în cale și le era de trebuință. Petre Pustnicul, ajutat de un anume Walter cel Sărac, cu greu putea menține ordinea. Așa s-a întâmplat ca de marșul primilor cruciați să fie legată amintirea unor pogromuri ale evreilor din Europa, cunoscute sub numele ebraic de gzerot al anului 4856
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
luat sfârșit cruciada sărăcimii, acești înșelați ai soartei fiind cei mai mulți masacrați de turcii selgiucizi iar restul a fost dus în robie. Dintre supraviețuitori puțini au revenit în patria lor. Printre cei care au scăpat cu viață se număra și Petre Pustnicul care, în toamna anului 1097, revenea la Constantinopol, de unde i s-a pierdut mai apoi urma. Walter cel Sărac era ucis într-o ambuscadă în apropiere de Nicomedia. În timp ce cruciada populară pornise marșul ei nefast, nobilii feudali au început să
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
amharică. În data de 18 iulie 1954, Nazeer a intrat în viața monahală la Mânăstirea Siriană Sfânta Maria din Wadi el Natrun (Deșertul de Vest din Egipt), și a primit numele de Părintele Antonius Sirianul. Între 1956-1962, a trăit ca pustnic într-o peșteră din apropierea mânăstirii, dedicându-și timpul meditației, în rugăciune și asceză. La 31 august 1958 a fost hirotonit ca preot, apoi stareț al mânăstirii Sfânta Maria. Antonius Sirianul a fost printre candidații numiți pentru scaunul papal în 1959
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
au și mobilizat o primă armată, gata de îmbarcare, în primăvara anului 1188. Propovăduitorul celei de-a treia cruciade a fost un anume Foulque, preot din Neuilly (pe Marna), care a jucat, cel puțin în Franța, același rol ca Petre Pustnicul, ba poate ceva mai mult, având în vedere condițiile specifive ale sf . secolului XII. Criza economică trecuse în Europa occidentală lăsând locul unei renașteri însoțită de prefaceri sociale dintre cele mai importante. Țărănimea se înscrisese într-un proces de emancipare
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
chilii, "kalive" (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie) sau ermitaje (numite și "isihasterion", ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru, pustnic sau anahoret); ce definește însă ermitajul este în primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite "kathisme". Alți
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi în cazul unui protest social său politic (greva foamei). Asceza poate face uneori parte din anumite antrenamente sportive. Asceza sexuală este practicată de Biserică Romano-Catolică, de ordine călugărești, de pustnici sau de alte credințe (de exemplu preoții tibetani etc). Asceza sexuală poate provoca efecte biologice deranjante. Astfel, din chiar debutul secolului V, sfanțul Augustin, deja la o vârstă respectabila pe atunci, scrie (în Confesiuni, cartea 10, capitol 30, paragraf 42
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
tradiției, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea zona unde se află astăzi Mănăstirea Agafton era acoperită de păduri seculare. Ieromonahul Agaton (popular Agafton) de la fosta mănăstire a Doamnei, ctitorită de Elena Rareș în anul 1552, se retrăsese ca pustnic, împreună cu doi ucenici, în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani în post și în rugăciune, ajungând un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani în post și în rugăciune, ajungând un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună frații în jurul lui, pustnicul Agafton "„au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Biserica de lemn a fost construită
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
se ajunge de pe un drum pietruit mai greu accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului în aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-au așezat trei pustnici ruși. În anul 1780, clucerul Neculai Cristescu, proprietarul moșiei și al satului Cristești, a ctitorit o biserică din bârne de stejar, cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Ea este menționată pentru prima dată în 1834. Schitul a fost de la început
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
în trei zone. Cele trei zone erau: Existau cinci Patriarhi (episcopi supremi și succesori ai apostolilor): În primele două secole de creștinism, unii creștini trăiau în izolare, în munți sau deșerturi, petrecându-și timpul în rugăciune. În anul 269, un pustnic egiptean numit Anton din Teba, a adunat laolaltă mai mulți pustnici, formând o comunitate ce avea să devină prima mănăstire creștină. Ideea aceasta a pătruns și în alte regiuni creștine, unde s-au întemeiat mănăstiri de călugări și de călugărițe
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
supremi și succesori ai apostolilor): În primele două secole de creștinism, unii creștini trăiau în izolare, în munți sau deșerturi, petrecându-și timpul în rugăciune. În anul 269, un pustnic egiptean numit Anton din Teba, a adunat laolaltă mai mulți pustnici, formând o comunitate ce avea să devină prima mănăstire creștină. Ideea aceasta a pătruns și în alte regiuni creștine, unde s-au întemeiat mănăstiri de călugări și de călugărițe. Unele comunități monahale (călugărești) erau legate prin reguli comune, cea mai
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]