1,643 matches
-
de apăsător încât îl simți cum îți strivește pieptul. V-ar supăra, scumpul meu compatriot, dacă am ieși să ne plimbăm puțin prin oraș? Mulțumesc. Cât de frumoase sunt canalele seara! Îmi place răsuflarea apei mucede, mirosul frunzelor uscate care putrezesc în canal și acela, funebru, ce urcă dinspre șalupele pline cu flori. Nu, nu, gustul ăsta n-are nimic morbid, credeți-mă. Dimpotrivă, e vorba de o hotărâre a mea. Adevărul e că fac tot ce-mi stă în putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
călugări de la...Balica...și ni s-au jeluit cu mare plângere și au spus că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru voievod, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșească. Deci noi văzând atâta plângere a lor...m-am milostivit...și am dat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce relație se află cu munca. Pentru aceasta, ne ducem tot la înțelepciunea populară și aflăm că munca se învață de mic, progresiv. Că ea îl zidește pe om, îi dă bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în pat, rabinul începu a pipăi mădularele copilului. - Trăiește, hotărî învățatul. S-a ales numai cu un picior rupt. Ai avut așa un noroc, adăogă el aspru către Mehală, că trebuie să mulțumești până la sfârșitul vieții lui Dumnezeu. Puteai să putrezești în ocnă. - Am să-l îngrijesc, am să-l fac bine ș-are să fie copilul meu, se jură smerit tapițerul. - Să te-audă Dumnezeu ! Așa ajunse tâlharul Iuju, spaima uliței, copil de suflet în casa tapițerului. Băiatul rămase șchiop, dar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care putrezeau și trebuiau reparate, merii trebuiau spoiți, altoiți și tratați. Toate acestea, și altele, cereau zile serioase de lucru, iar "unchiul George" nu prea era dispus să plătească. Se va fi gândit, oare, că ducerea mea la liceul "Spiru Haret" îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așezările medievale. Unica ei deschidere reală era spre munte. Ce se petrecea în afară, în istorie, cu excepția războaielor, nu conta, se întîmpla parcă pe o altă planetă. Cerul reprezenta o sursă de evenimente zilnice infinit mai importante, deoarece cartofii puteau putrezi în pământ din pricina ploilor, fânul nu se usca, dacă nu era soare, iar o grindină putea zdrobi lanurile de grâu și de secară din care oamenii își obțineau pâinea. Nici măcar satele din împrejurimi nu le-am cunoscut până la unsprezece ani
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
6. S-a întețit canicula, parcă. Aerul e acum și mai încins. Stau cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și trebuie să alerg mereu sub duș. Abia spre dimineață febra aerului și a zidurilor mai scade. Încolo nimic nou. 7. Poate, ar trebui să reiau întrebarea: în ce mai cred, oare? Printre moderni, sunt aproape retrograd. Acum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unde muza tăcerii stătea cu degetul pe buze. 20. S-a năpustit iarăși peste curte un cântec de cocoș. Ciorile s-au trezit din toropeală și au ridicat capetele, curioase, răpuse de căldură. Apoi, am avut impresia că aud liniștea putrezind, încet, la soare. Altădată, asta m-ar fi emoționat. Acum, mă gândesc, cel mult, la substanțele din corp care produc ― se zice ― stările romantice. Probabil, și asta e o consecință a infarctului; în loc să mă emoționeze cerul aproape alb sau o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
atât de colcăitor de risipitoare, încât nici un experiment nu avea vreo importanță. Preria punea la încercare fiecare poveste. O sută de mii de cupluri de lăstuni aflați în plin sezon de împerechere îndesau ouă peste tot, de la stâlpii de telefon putrezi până la coșurile fumegânde. O invazie de grauri se rotea în văzduh, descinzând, din câte îi spunea Daniel, dintr-o mână de păsări eliberate în Central Park, în urmă cu un secol, de către un spițer care voia ca în America să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cincisprezece. Nu crezi că eu sunt cel mai în măsură să-mi dau seama de asta? De ce să creadă mai degrabă în testele lor decât în mine? Sunt prudenți, atâta tot. —Sora mea nu m-ar fi lăsat niciodată să putrezesc aici. Începea și ea să-și pună întrebări. Chiar dacă o schimbare cât de mică de rutină îl descumpănea, Mark începea să redevină treptat el însuși. Vorbea mai clar, încurcând mai puține cuvinte. Putea răspunde la mai multe întrebări despre trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
existe nici o soluție ca să restabilească ordinea corectă a lucrurilor. —Vin imediat la tine, Mark. Împreună o scoatem noi la capăt. El râse așa cum numai morții pot râde. —Nu-ți face probleme. O noapte mai rezist. Încă n-am început să putrezesc. Ești sigur? repeta ea. Ești sigur că te descurci? —Mai rău decât să fii mort nu se poate. Ea se temea să închidă telefonul. —Cum te simți? —Bine, ca să-ți spun drept. Mai bine decât mă simțeam când credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reușite ar avea. Îl vizitează pe Mark la spital. Îl aduce chiar și pe Daniel, cel mai vechi prieten neimaginar al lui Mark. Dar Mark nu vrea să discute cu nici unul dintre ei. Puteți avea buna-cuviință să mă lăsați să putrezesc aici în pace? Doctorașul sau nimic. Îl lasă din nou pe mâinile personalului medical, pradă remediilor chimice care i se scurg acum în brațele moi. Ea cade pe propria-i scală Glasgow. Nu se poate concentra la nimic. Atenția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amestecate și reunite din optzeci și șapte de putregaiuri diferite; și, cu o bucurie deplină și crescîndă, i le enumeri pe toate. Și regăsesc aici, Îi spui, mirosul cleiului topit și al cauciucului ars. Se contopesc aromele pisicilor moarte ce putrezesc, parfumul de varză stricată, de ouă clocite, de roșii stătute; mirosul de zdrențe arse și de gunoi intrat În putrefacție Împletit cu aromele calului mort din curtea din dos, al unei piei de sconcs și cu putoarea grețoasă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de materiale perisabile ridicat pe țărm, care probabil își deversa gunoiul în rîu și a cărui fundație se odihnea în mîl. Ar fi putut cu ușurință să se prăbușească în orice moment, iar pînă în clipa aceea va continua să putrezească în fiecare secundă dată de Dumnezeu. Tot ceea ce exista era menit să se degradeze și știam cu certitudine că nu vroiam să fiu parte din acea decădere. Niciodată. Nu trebuia să îmbătrînesc, iar vara trebuia să dureze veșnic. M-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
frumosul vis de a debalcaniza pe frații noștri de dincolo de Carpați. De altcum, dacă amestecăm fructe sănătoase cu fructe stricate, este evident că nu cele stricate se vor însănătoși prin contactul lor cu cele sănătoase, ci și cele bune vor putrezi". [În continuare, Vuia se referă la propunerile făcute statului român, privind "industrializarea" aparatului său de zbor și a motorului cu combustie internă continuă. În cazul acceptării propunerilor sale, marele inventator urma să se întoarcă acasă! 4] Note 1 Provincia mulțumește
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ar fi cazul să-l îngropăm? — Ar fi dificil fără unelte. Putem ridica un tumul peste el. Adunară pietre din prundișul de lîngă lac și le grămădiră peste penele lucioase ale corpului neatins. — Acum ce-o să i se întîmple? — O să putrezească și or să-l mănînce insectele. Sînt o mulțime de furnici roșii prin jur; or să-l ciugulească și o să devină curînd schelet. Scheletele sînt extrem de interesante. — Ne-am putea întoarce la el mîine? — Nu, probabil că va avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
găsit nimic în preajma locului de unde ridicasem capătul de ciocan; abia la vreo sută de metri mai departe am văzut, pe jumătate înfipte în mal, două urne funerare („cultura Câmpurilor de Urne“), una dintre ele, modelată și ea de cine știe ce mână putrezită cu milenii în urmă, avea gaura denumită „fereastra sufletului“ pe care și astăzi unii locuitori ai câmpiei o fac în coșciuge ca să li se poată întoarce sufletul când simte nostalgia trupului părăsit. 17. Vă rog să recapitulați aceste sumare date
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
picioarele mele, sub panta abruptă, curgea alene râul. M-am întins la pământ, cunoșteam fiecare bolovan, fiecare copac. Mai jos, în mijlocul apei, se afla limita strictă a plimbărilor mele din primăvară cu barca aceea ponosită (simțeam parcă în tălpi lemnul putrezit sub pojghița de smoală). Acolo, pe un mic ostrov, mă întâlneam de obicei cu o capră albă cu bărbuță ciudat de lungă, avea ochii roșii, venea la mal să mă întâmpine, o întrebam : „Ce mai faci, domnișoară ?“, câteodată îmi răspundea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
De cincisprezece ani, în Iran era interzis să respecți ritualul zartosht-ilor și, cu toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care mai încercaseră. Într-un fel, comandantul avea dreptate: bătrânul murise de moarte bună, pe când el se vedea la carceră, putrezind între ziduri fără ferestre. Coșmarul acela cu ochii deschiși îl făcu să tremure din tot corpul, ca un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atârna greu oriunde. Toată lumea știa că doar el îl salvase pe fostul ervad, tatăl lui Omar, când scosese mortul din groapă să îl ducă la turnuri, după ritul străvechi al lui Zoroastru. Dacă ar fi fost după lege, ar fi putrezit într-o carceră ori ar fi atârnat într-un ștreang. Oricum, rămăsese la închisoarea provinciei Azerbaijan patru luni încheiate, fără să mai vadă pe nimeni. — Oameni buni, dar a plătit cu o fabrică de covoare pe care o ridicase de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
S-a dus Iancu la vânat Să vâneze - o căprioară, Căprioară roșioară Și pe la bot gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură-te mănăstire Că Iancu vine la tine, Nu vine să fericească Ci vine să putrezească. Creșteți flori și - mbobociți Că mie nu-mi trebuiți, Creșteți flori mari cât și gardul Că eu mi-am trăit veleatul. 172 Cântă cucul între brazi, Albă-i puica la obraz; Cântă cucul la desiș, Puica ține ochii - nchiși; Cântă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nebunii? - Dacă eu vreau așa. Du-te, mamă, staroste. - Da cum, dragul mamei, să intru eu acolo? - Du-te, mamă. El o mâna. - Cum să mă duc eu cu mâna goală? - Mamă, ia vezi merele și perele cele n-o putrezit? Du-i-le acelea. - Bine zici, dragul mamei. Se ia baba și se-mbracă cu peștiman, pune - un ștergar frumos în cap, ia-n basma acelea și se pornește. Ajunge la poarta-mpăratului. Împăratul ședea-n cerdacul cel nalt. Vede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și săraci la minte. 383Dacă nu ți se trece vorba, nu-ți răci gura. 384Are chiag la inimă. 385Stup neretezat. 386Arc de moară. 387Scrie pe luminare pentru neuitare. 388Scrie pe gheață până dimineață. 389Tu-mprumuți nuiele, gardul se prăpădește, datoria nu putrezește. 390Cum erea, bună rea, îmi făceam treaba cu ea. 391De copii, de barbă și de coate goale să nu te plângi niciodată. 392Răsare unde nu-l sameni. 393Casa-n trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mortar alb-roz, prezenta, in interior, o structură etajată, la partea superioară, pe o pardoseală alcătuită din trei lespezi mari de calcar și mai înaltă cu câteva zeci de centimetri față de prag, un mare sicriu trapezoidal, din scânduri subțiri de brad, putrezite în mare parte. Dimensiunile sicriului: 1,98 m x 1,40 m; lățimea scândurilor laterale era de 24-25 cm. Scândurile erau încheiate la capete în coadă de rândunică și întărite cu colțari de tablă de aramă bătută în ținte. Plăcuțe
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a te realiza? A-ți închide destinul. Ca pe un cerc. Ești realizat, cu alte cuvinte poți să mori. Ai ajuns pe culme, ai câștigat o bătălie. Și ce faci după asta? Te culci cumva pe laurii cuceriți până ce ei putrezesc sub tine? Sau te sinucizi și lași cu limbă de moarte să ți se pună pe mormânt acești lauri? Pe când eșecul, domnule, eșecul e cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]