1,135 matches
-
Nici nu băgase bine mâța la burdihan, că don Capitano a dat naibii refrenele muzicale care le fredona, ca să-mi arate că se Încredea În măndel și să mă apropie dă ideile lui mai intime, care io le-am socotit puzderie dă aiurea și, matale n-are să-ți vie să crezi, m-au alarmat. Planu, ce mai, d-a dreptu napaleonic iera că să-i facă arșice cu acidu prusic nu numa pă Caponsacchi și tot neamu lui adormit și neadormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cînd nenorociții ăia de la posturile de jandarmi înecate în praf și cuprinse de căldură, așa cum cuprinde mîlul în baltă tot ce mișcă, și numai dacă nu te miști poți scăpa să nu te îneci în el, oameni cu acareturi și puzderie de guri împrejur, trebuiau să dea peste el cu voia sau fără voia lor, cu voia sau fără voia lui Cocoș. Și chestia asta nu le ieșea nicicum. Și nici nu avea cum să le iasă prea repede. Pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
câte-un poem din Tzara, Blecher, Bogza, Gellu Naum, Petre Stoica, Mușina, Cărtărescu, Cristi Popescu, Manasia și Komartin, din care am citit de-a valma, fără să spun despre cine-i vorba. Și i-am pus pe cei de față, puzderie de poeți tineri și vârstnici, să ghicească cine-i autorul sau măcar am când au fost scrise versurile. Hai să vă văd: „Pe un gramofon de apă notele plouă după cum heruvimii făinii cântă din trompetele de făină în timp ce elefantul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lui, cel puțin un incendiu în Elveția și halucinațiile ivite din acest incendiu cu sens de destin muzical. Pentru o paranoia completă legată de această melodie rock arhetipală (sau mai exact de partitura bas arhetipală), pe youtube se găsesc o puzderie de variante, inclusiv încercarea a 1683 de chitări care cântă Smoke on the Water la Kansas City, pe un stadion! rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Concert John McLaughlin - cronică în imagini SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Fiodor Drujinin - amintirile unui altist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dar în mega forță, cu Manu Chao, pe care îl ascultăm de ani de zile, sărim ca nebunii pe Mala Vida și ne melancolizăm la maximum pe Dia Luna... Dia Pena. Cu Manu Chao empatizez de mult, la fel ca puzderia de francezi, bretoni, spanioli, mexicani, peruani, germani, africani înnebuniți de prestația spaniolului născut la Paris. A fost atât de intens totul, încât nimeni nu-și mai amintea la final, nici măcar bretanii care și-au fluturat steagul non-stop, că avuseseră loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Cu ce au. Dacă nu au cu ce, inventează. În zilele noastre, și copiii tuaregi capătă jucării, pe care le aduc părinții lor din pe-regrinările prin lumea largă, pe unde se duc să-și vândă talentele, spre a-și micșora puzderia de nevoi. - În ce parte a Saharei trăiesc tuaregii? - În partea sudică, mai la nord de Niger și de Nigeria. - Sunteți nigerieni? - Nu, noi nu suntem nigerieni. Noi suntem tuaregi. Avem tradi- țiile noastre, avem limba noastră, muncim și noi
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult farmec, părea zguduită de o povară imposibil de purtat. În jurul gâtului, se zbătea cercul viu al unei eșarfe de mătase neagră, cu o puzderie de petale smulse, parcă, de vânt. Ea ne cerea scuze, înțelegeam treptat, se pleca și nu îndrăznea să se mai ridice, Reiko își ridicase sprâncenele a mirare, iar eu îmi doream, pe jumătate vinovat, pe jumătate implorator, să plângă, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
despre opiniile conducerii liceului, ce să mai vorbim! Halal disciplină! ...”) ,, Sărut mâna, tovarășă Udrea!” ,, Bună ziua, tovarășe profesor!...” 9 ...E o iarnă frumoasă, bogată-n zăpadă și cu temperaturi deloc foarte scăzute. Pe derdelușul de la marginea satului s-au adunat copii puzderie. Neaua scârțâie sub ghetele lor atunci când urcă panta trăgându-și săniile de frânghie, dar cântă, parcă mângâiată de schiuri și patine, de tălpicile boburilor și ale săniilor. Cei patru pasageri ai bobului - Paul al lui Dumitru Alexandrescu, Ion al Vasilicăi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă și ieșea pe balconul-terasă trăgând fumul adânc în piept, ridicându-și privirea spre puzderia de stele care pulsau ca niște crustacei mărunți, își mijea ochii spre luminile albe, roșii și albăstrii întinzându-se până departe peste oraș precum centuri succesive, mult dincolo de cartierul în care copilărise și în care o prinsese, ea mai înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
goi, sfrijiți, Acoperiți cu mușchi și vâsc hidos. O rază nu răzbate, -un suflet nu-i Afar’ de buha nopții și corbi cobe. Și arătându-mi groapa asta-a groazei Mi-au spus c-aici, în bezna grea a nopții, Puzderii de strigoi și șerpi cu șuier, Broscoi umflați și-arici, tot mii și mii, Înalță-atâtea vaiere-ascuțite, Că orice muritor care le-aude Pe loc își pierde mințile sau moare 1. Locuri unde va fi înjunghiat Bassianus, azvârlit apoi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
revelare a adevărului, a acelui adevăr ascuns în „cavernele instinctului”. În Uriașii munților, spectrul fabricat poate fi la fel de credibil ca fantoma, poate purta și transmite un adevăr. Căci datorită puterilor magicianului și a fantomelor create de el, iese la iveală puzderia de imagini, de fantasme ce freamătă neștiute în fiecare dintre noi: „Noi plăsmuim fantomele, fantomele care ne trec prin minte... iar ăsta nu e un joc, ci o realitate miraculoasă în care trăim detașați de toți și de toate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
noduri delicioasa friptură de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sau - cine știe? - chiar la Constantinopol... Își aruncă din mers blana pe umeri, apucă punguța cu banii primiți de la Dante Negro și, împreună cu Iancu, Nanone dispăru pe ușa chicinetei. Și tot ținându-l de mână străbătu în fugă culoarul prin puzderia de admiratori fermecați de „vocea și prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putere ca să asculte. Gaiané sări din pat și lipăi repede spre cabinetul prințului. Găsi ușa crăpată și, înainte de a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o trenă la fel de colorată pe podele. Roșu viu, albastru transparent, galben și verde auriu, într-o feerică îmbinare, ca o veritabilă mantie de magician sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să faci cu bietu’ meu copil? îl întrebă doamna Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat al maică-sii cu una dintre labele lui uriașe. N-ai altă treabă decât să te agăți de niște bieți copii, cu puzderia asta de oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l înhațe. — Acesta este în mod sigur un caz de adus în fața Uniunii Libertăților Civice, remarcă Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
c-ar fi cazul să se ducă. M-am săturat să mă port frumos cu toți amărâții din școală. Tu nu ești un pișicher, zise brusc Amory. — Un ce? — Un pișicher. — Asta ce naiba mai e? — Păi, e ceva ce... sunt puzderie din ăștia. Tu nu ești, nici eu nu sunt, deși eu sunt În mai mare măsură decât tine. Cine e pișicher? Ce te face să fii pișicher? Amory căzu pe gânduri. — Ei, ei, presupun că indiciul clar este când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt tânără. Lumea ne iartă Încă pozele și vanitățile; Îi tratăm pe oameni ca pe Sancho Panza și nu pățim nimic. Acum ni se iartă. Dar te așteaptă o puzderie de lovituri În viitor. AMORY: Iar ție ți-e frică să le Împarți cu mine. ROSALIND: Nu, nu-i asta. Am citit undeva o poezie. Vei spune că-i de Ella Wheeler Wilcox și vei pufni În râs. Dar ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu-i lăsau să înainteze măcar un pas”. Toți pseudoeroii termină prin a muri, după ce rătăcesc în van prin acest labirint de vegetație agresivă. Doar eroul autentic este în măsură să penetreze în „zonă”. „Mărăcinii se prefăcuseră pe dată în puzderie de flori mari și frumoase, ce se dădeau la o parte în fața lui, lăsându-l să treacă nevătămat” (Grimm, Frumoasa adormită). Sărutul eroului trezește (readuce la viață) prințesa și, odată cu ea, întreaga cetate. „Zona” în care se instaurase Haosul este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Orfeu [prin farmece]... nu vei mai adormi furtuna, nici grindina potopitoare, Nici viscolul stârnind zăpezi, nici vuietul hainei mări (Antologia palatină, VII, 8 ; cf. 69, p. 8). De asemenea, imnurile orfice au păstrat invocații adresate 1. norilor, pentru a trimite „puzderia de stropi fecunzi” (Imn, XXI) ; 2. mării, pentru a se arăta „binevoitoare” și pentru a trimite „un vânt prielnic” (Imn, XXII) ; 3. daimonului Nereus, pentru a cruța de furtună (Imn, XXIII) ; și 4. lui Zeus, a cărui invocare magică este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mă îneca, dar nu îmi aduc aminte nici măcar asta. Nu putem să copiem plăcuțele, deși ele par construite din metale obișnuite care pot fi găsite la bordul oricărui vas. Asta este marea artă. Pe acest mare glob al nostru, cu puzderia lui de invenții, pare că este necesară doar o minte mai ascuțită pentru a cuprinde faptele care se află sub ochii noștri printre lucrurile vieții de zi cu zi. Lesley, știi care-i sarcina ta. Deasupra, pe pământ, vei găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acelei lungi călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată copiii și soția îi întunecă sufletul. Apele liniștite ale golfului pe care pluteau puzderie de luntre oglindeau siluetele munților. Pe mal erau stive de cherestea. De pretutindeni se auzea nechezat de cai. Se găsea și ulm japonez tăiat de pe muntele Kenjō din spatele golfului pentru luntrii și pentru cherestea, dar și cedru adus cu bărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de primăvară, Roma așteptă sărbătoarea Învierii. În biserici, toate altarele erau acoperite cu pânză purpurie pentru a jeli moartea lui Iisus, sfeșnicele erau stinse și lumea se ruga pentru învierea lui Iisus. Doar în jurul icoanei cu chipul Fecioarei Maria licăreau puzderie de lumânări. O dată cu lăsarea serii, o mulțime de bărbați și femei se adunau în fața sa și intonau rugăciuni de pocăință. Dar nimeni nu putea spune că i-a văzut pe japonezi ieșind din mănăstirea Ara Coeli. În dimineața Învierii, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lume de sentimente ce stăpânesc în ceasul cel din urmă //ființa celui ce pleacă dintre noi pentru totdeauna? Ce proces de gândire se va fi producând în creierul unui muribund? Fi-va gândirea lui logică și unitară, ori numai o puzderie de elemente sufletești disparate și fără nici un raport cauzal între ele? Iată atâtea întrebări la care nimeni nu poate să răspundă cu preciziune! Dar fiecare dintre noi avem ultima dorință pe care o formulăm la capătul vieții, fie că ea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]