1,121 matches
-
satisfacții îți aduce asta. Lucrezi cu oameni tineri, încă trăind în interiorul ideii de literatură, dorind încă să existe, având încă viitorul intact. Este minunat să-i vezi evoluând, maturizîndu-se sub ochii tăi. înainte de '89 erau în Facultatea de Litere o puzderie de cercuri și cenacluri, e drept, unele foarte puternice iar altele fantomatice. Azi există o revistă și un cenaclu, și nimic altceva. Nici măcar asistenții și lectorii tineri nu arată vreo dorință de a face un lucru adevărat, dincolo de seminarii. Entuziasmul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce-ai mai îmbătrînit..." Vechea televiziune națională, alb-negru, te zeifica. Astăzi, televiziunea prin cablu (printre alte dezvoltări mediatice cu efecte secundare perverse) s-a-ntors, paradoxal, împotriva vocației acestei instituții de a genera idoli. Marilor religii (aproape) monoteiste le-a luat locul puzderia de secte mărunte, fiecare cu teogoniile lor, cu sistemele complicate și caduce de very important persons ce se aglomerează ca divinitățile pe fațadele templelor din Indochina. 303 Perspectivele dispar, figurile par încălecate arbitrar și grotesc, istoria se rescrie permanent, figuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
legi a învățământului, stabilind ca numirea învățătorilor să se facă diferențiat, după media obținută la examenul de absolvire a școlii normale. Ioan, într-o seară liniștită, stătea pe-o bancă, rezemat de peretele casei, privind cufundat în gânduri, cerul și puzderia de fărâmițe luminoase împrăștiate, cât vedeai cu ochii. ținea între degete o țigară groasă, făcută din tutunul care se găsea din belșug pe acolo. Cu fumatul cochetase în timpul serviciului militar. La școală, deși colegii își palmau pe ascuns țigările, nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
secolului XVIII a luat ființă primul club de crichet, Clubul Hambledon, care în 1756 a organizat primul meci oficial. Pînă la sfîrșitul secolului XVIII, crichet-ul devenise sportul național al Angliei. Jocul ia avînt în secolul XIX prin apariția unei puzderii de cluburi începînd din 1836. În 1859, o echipă engleză s-a deplasat în Statele Unite unde a jucat cîteva meciuri oficiale, iar o altă echipă a făcut același lucru la Melbourne, în Australia, dovadă că sportul se internaționalizase. Crichet-ul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
regele Francilor de Vest, iar Lothar, un alt fiul al lui Ludovic cel Pios, ocupă partea centrală a fostului Imperiu carolingian, din Danemarca pînă la Roma. Sfîntul Imperiu renaște cu Otto I la 962. El va dura (sub forma unei puzderii de principate-electorate, ducate, palatinate, markgrafate și comitate) pînă în 1806, cînd Napoleon creează Confederația Rhinului, înglobînd statele germane la vest de Rhin, aflate toate sub protectorat francez. După Congresul de la Viena din 1815, această Confederație este înlocuită de Confederația Germană
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ai lui Ismail, fiul lui Abraham (Ibrahim), acești semiți localizați la un moment dat în Arabia peninsulară și deșertică, vecină cu Palestina, Siria, Mesopotamia, Africa, și despărțită de Asia de munții Anatoliei și ai Persiei, au gândit și creat pe puzderia de infinituri ale nisipurilor și sub cea a astrelor, făurind „Arabia fericită“, dintre Yemen și Medina, dintre Mecca și Marea Roșie, ca de aici să intre în Africa și mai departe. Nomadismul lor a fost mai întâi determinat de căutarea apei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Amărâtul ăsta-i la șase săptămâni distanță de Marele Adios. Dinspre intersecția de la Evergreen cu Wabash s-au auzit împușcături. M-am înălțat pe vârfuri și am văzut trombe de flăcări răbufnind dintr-un șir de vitrine sparte și împrăștiind puzderie de scântei albe și albastre la contactul cu liniile de înaltă tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
azi) Bang-bing, bang-bing, bang-bang-bang: muzica virilă a clopotelor de la Mitropolie mă trezește În fiecare dimineață curios de aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață ca aceasta, Faust s-a simțit iscodit de un aer străin adiind de dincolo, s-a dat jos din pat, s-a Îmbrăcat cu cele mai sobre haine și a ieșit la marginea orașului (a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de replica primită de la aceasta și m-am oprit. Aici, la limita dintre real și imaginar, căscată Între Bărăție și Hanul lui Manuc, sunt momente când timpul și spațiul se contractă Într-un pliu bizar, din care se varsă o puzderie de Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața fermecătoare și mizeră sub povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu. Eroii romanului, aparent, nu sunt personaje, ci entități ca Autobiografia, Memoria-Trăirea, Existența-Destin, Timpul istoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
uscat. Este al doilea semn. E Marți, ziua sfântului Mamant. Și după-amiază către orele cinci cazi tu În lume. În lumea plină de oameni, adică de români, de sași, de unguri și de alte naționalități. Pe ici pe colo, ruși. Puzderie. Paznici și consilieri. Ce bine este În casa ta. Stai În apă ca un pui de delfin. Dormi și visezi lumea. Te trezești, ai auzi ceva, ai vedea ceva, totul ca un vis, un fel de părere, În care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne aplecam peste hărți la scara 1:25 000, cercetam paginile apelând la creioanele albastre și roșii. Ne schimbaserăm aria de interes, de la căutarea locurilor promițătoare pentru descoperiri arheologice la găsirea unor zone mai noi și printre acestea se număra puzderia de șantiere, unde se aflau și malaxoarele firmei Hackler și o macara de la Potain își ridica brațul, locuri care fuseseră însemnate cu creion albastru. Și ele trebuiau cercetate cu aceeași minuție ca și cele care, datorită așezării lor, meritau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
malurile care alunecau pe lângă noi cu tufișurile lor, cu debarcaderele și golfurile bune de scăldat, având în fundal un peisaj colinar, deasupra căruia se încorda un cer de vară și o împunsătură de dogoare făcea să strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și câte toate iordanele, știe o grindină dă lucruri. Io, ca și catolic, m-am lăsat dă centru spiritist Onoarea și Patria, da am băgat la creieri că druzii sunt tagmă dă progres și stau mai În fundu tainei dâcât puzderia care merg negreșit duminica la liturghie. Bașca, doctoru Abenhaldun iera În Villa Mazzini propitar la o quinta care punea În ea cartofi dulci, avea terfeloage cu caru și dă mai mare durere. Am dat ochi cu iel la Radio Fénix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a venit, ăl mai mișto. Ș-acu ajungem la duminica cu ghinionu. Mi-e nașpa la cord să vă zic, da În ziua aia tot hanu iera ca mort, i se dusese viața cu totu. Și, cum mandezu mă plictiseam puzderie, ce mi-am zis, ia să-l scoț io pă Fainberg dân analfabetizmu lui negru; și l-am Învățat să joace truco, doar nu s-o face dă râsu lumii pân barurile dă colț dă stradă. Don Parodi, mandea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lui octombrie ne-a hărăzit un mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins și instructiva căldură a șuetelor noastre. Madame Hsin și Tai An s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nici nu băgase bine mâța la burdihan, că don Capitano a dat naibii refrenele muzicale care le fredona, ca să-mi arate că se Încredea În măndel și să mă apropie dă ideile lui mai intime, care io le-am socotit puzderie dă aiurea și, matale n-are să-ți vie să crezi, m-au alarmat. Planu, ce mai, d-a dreptu napaleonic iera că să-i facă arșice cu acidu prusic nu numa pă Caponsacchi și tot neamu lui adormit și neadormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un cimitir micuț, elegant, cînd am plecat, doar după patru ani, ajunsese de dimensiunile unei adevărate necropole, Întinzîndu-se mult În sus, pe dîmb. Am luat pentru ultima oară trenul spre casă, București Nord, și-am Încercat, fără succes, să număr puzderia de cruci. Pe urmă am privit prin fereastra indescriptibil de murdară a compartimentului dealurile pline de bolnavi, văile Înverzite pline de alți bolnavi, sau de aceiași, și pietrele de rîu ce treceau Înapoi cu viteza sacadată a personalului. Unu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
majoritatea regizorilor sînt născuți Între computere și copiatoare și filmați la naștere de tați emoționați pe casete de 8 mm HG, sînt digitali, au o școală de mare clasă, digitală, digitala pe care-o luăm și noi, cinefilii afumați de puzderia de fascicule laser, n-a mai rămas aproape nici unul care să nu te sperie cu tot felul de inovații, combinații, echipamente, efecte speciale, explozii, limba soacrei, extratereștri, prisme, jeturi fotonice de apă, tulumbe tehnicolore, microunde, flash-uri care te orbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din hîrtie suedeză de la 1901, deoarece dinamită nu are de ce să le mai ofere, cei doi conținînd Împreună mai multă dinamită decît toată istoria maritimă a literaturii contemporane pe care-o tot aruncă-n aer de la o vreme, Într-o puzderie de litere ce-și dau ultima suflare căindu-se că n-au fost portugheze. Căutînd-o pe Arielle, condus de Luis-Miguel prin locuri triste ca În anul morții lui Ricardo Reis, Înșirîndu-se Într-un labirint cu memorie de elefant, Pascal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de bun, exceptînd faptul acum remediat că eroii nu erau pe atunci decît șapte. Bineînțeles, nu lipsesc scenele tari, violente doar cu acordul părinților, horror, cu mortăciuni În stare incendiară și gata de orice, bineînțeles că ni se arată și puzderie de grozăvii, copiii sătenilor, de pildă, călcați În picioarele cailor și Îngropați Între sălcii, dar, pentru echilibru, apar și noțiuni dese de parapsihologie, magie galbenă, febră și chirurgie estetică - unde eroii sînt În bună măsură jupuiți de vii - și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cal de către specialiști altfel poate reprezenta orice alt patruped”. Un bou, de pildă. În Europa nr. 97, un titlu mare de tot: „Străinii - coloana vertebrală a securității și a PCR-ului”. Dar ce au, domnule, ăștia, cu șira spinării? Apar puzderie de nume ungurești, rusești, iudaice, printre care se distinge iremediabilul nume sionist Boțoacă, oameni ce ne-au făcut mult rău, În timp ce noi stăteam. Dacă Boțoacă era coloana vertebrală, Înseamnă că noi, autohtonii, eram coastele. Între care avea să se implementeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însă din clipa-n care-au auzit-o pe Mașa vorbindu-le pe limba lor și-au mai și aflat că s-a născut la Sankt Petersburg, au izbucnit În urale și-au pus pe lunga masă a Întrevederii o puzderie de conserve de icre roșii, pachete de țigări și sticle de votcă, rîzÎnd și sporovoind Întruna; drept răspuns, m-am apucat să cînt la ghitară, lucru ce-a sporit considerabil bucuria Între popoare, așa că unii s-au apucat să fredoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Miresme-alunecă în noapte desprinse de pe alt tărâm, când inima se zbate-n șoapte, de plânge floarea pe salcâm. În taină, banca din gradină, mă-ndeamnă ca să mai rămân, dar întunericul m-alungă și doru-n versuri mi-l îngân. Pe cer puzderia de stele deapănă raze ce se sting și mă întreb ce rost mai are când oful nu pot să-mi înving? O pasăre întârziată, călătorind pe-al nopții drum, pe-o creangă-și plânge menuetul, sub flori ce picură parfum
Arome de salc?m by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83288_a_84613]
-
cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă și ieșea pe balconul-terasă trăgând fumul adânc în piept, ridicându-și privirea spre puzderia de stele care pulsau ca niște crustacei mărunți, își mijea ochii spre luminile albe, roșii și albăstrii întinzându-se până departe peste oraș precum centuri succesive, mult dincolo de cartierul în care copilărise și în care o prinsese, ea mai înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]