29,239 matches
-
gingaș și te scap în vis , când în beznă ceva se clintește. (din Cartea imaginilor - 1902) Ceas solemn Cine plânge-acum în lumea mare, fără rost plânge-n lumea mare, pe mine mă plânge. Cine râde-acum în noaptea mare, fără rost râde-n noaptea mare, de mine râde. Cine merge-acum în lumea mare, fără rost merge-n lumea mare, spre mine merge. Cine moare-acum în lumea mare, fără rost în lumea mare moare: se uită drept la mine. (din Cartea imaginilor - 1902
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
când în beznă ceva se clintește. (din Cartea imaginilor - 1902) Ceas solemn Cine plânge-acum în lumea mare, fără rost plânge-n lumea mare, pe mine mă plânge. Cine râde-acum în noaptea mare, fără rost râde-n noaptea mare, de mine râde. Cine merge-acum în lumea mare, fără rost merge-n lumea mare, spre mine merge. Cine moare-acum în lumea mare, fără rost în lumea mare moare: se uită drept la mine. (din Cartea imaginilor - 1902) Copilărie Cum curge vremea școlii cu
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
Paraschivescu întregește tabloul cu o inestimabilă colecție de perle din lumea celor care prea des cuvântă în presa scrisă și audiovizualul vremii noastre. Aproape toți am auzit sau am citit în ziare replicile halucinante rostite de oamenii zilei. Unii au râs cu poftă, alții și-au făcut o cruce mare, cu toții le-am comentat în familie sau cu prietenii. Apoi, cu siguranță, ne-am văzut de ale noastre și le-am uitat sub presiunea altor evenimente ale tranziției. Radu Paraschivescu - de
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
instinctul de conservare mi-ar impune anumite precauții. Oricât de bunî ar fi, cartea nu poate sî te fereascî de nesimțiți Cum e arena cu scriitori? Ați ridica fanionul roșu, sau mizați pe strategia castigat ridendo mores? Sau câștigă cine râde mai mult? Am ridicat o singură dată Fanionul roșu și mi-a ajuns. M-am căptușit cu un proces - câștigat, ca să respect adevărul istoric. Nu am o imagine foarte precisă a arenei cu scriitori, dar îmi face plăcere să descopăr
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
fi dispărut acum o sută cincizeci de ani. ,Speranță, speranță frumoasă și verde!", striga de zor cu voce cârâitoare, ,speranță congelată, proaspătă pe termen nelimitat, menține în formă tinerească inima și ficatul!" Dar nimeni nu cumpăra nimic de la el: unii râdeau, alții cereau un certificat ecologic pe care el nu-l avea. Astfel încât fu nevoit să-și mănânce singur speranțele, iar când acestea s-au sfârșit, și-a dat duhul. A fost găsit mort la un colț de stradă. Adică n-
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
A fost găsit mort la un colț de stradă. Adică n-a fost găsit, pentru că mai înainte îl luase Ucigă-l Toaca. Diavolului îi plac poveștile, mai ales cele triste. Îi plac și le tot repovestește, împodobindu-le, înfrumusețându-le, râzând în tot acest timp sălbatic, în hohote, cum se știe că-i râsul drăcesc. Din cauza asta n-a băgat el de seamă că poveștile triste îi ies, pe sub mână, din ce în ce mai voioase. Asta ne e și speranța. Tragedia șoarecelui de computer
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Pe-o rîpă unde soarele apune;/ Și lîngă vatră foale vechi înghit/ În gușe largi amurgul de cărbune." Și finalul: "Pe cînd, cu vînăt trup și craniul ros/ De vremi și pleșuvia lor schiloadă,/ Împintenat cu stele, slab, ghebos,/ Satana rîde, sprijinit în coadă..." Carevasăzică, tot nu e lumea lui Minulescu, plouată și singură în univers, ci un cadru ținut pe loc dintr-un carusel care, de fapt, se mișcă. Din cînd în cînd, mașinăria se zdruncină, și finul poet își
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
pînă mereu. Am descoperit, datorită muzicii Dorinei Crișan Rusu, datorită patimii ei, datorită transei în care se cufunda pe scenă, lumile sunetelor care înnobilează lumile unui spectacol. Am descoperit un mare artist care a trăit, a visat, a compus, a rîs, s-a încruntat, care a existat pentru muzică, pentru teatru. Pe scenă ardea. Era un partener excepțional al actorilor și al spectatorilor, deopotrivă. Prezența ei la pian - ca și compozițiile ei - era dramatică, ludică, exprima o forță enormă, o sensibilitate
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
se făcea și mai roșu. Și toată ființa ei ardea și se topea în muzică. Și atunci muzica vorbea despre ea. Apoi, despre ce vroia regizorul sau actorul. îți lua mințile, cînd îi ieșea ceva așa cum a simțit. Știa și rîdea. Cu voluptate. Și trăia. Cu voluptate. Era frumoasă, cochetă, cu o noblețe în trup, în mîinile ei minunate. Acum cîteva săptămîni, am văzut spectacolul lui Horațiu Mălăele cu Revizorul de la Teatrul de Comedie. M-a frapat muzica. Extrem de dramatică, de
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
hăituite de mofturile culinare ale soților și copiilor, suferind prin spitale sau în propriul cămin din cauza lipsei de afectivitate, cu nopțile de dragoste transformate în plicticoase obligații conjugale, femeile Adrianei Bittel au puterea să se contemple cu autoironie să își râdă de ele însele și de societatea în care trăiesc și chiar să încerce să își schimbe destinul, atunci când acest lucru mai este încă posibil. Toată literatura Adrianei Bittel se află la limita dintre râs și plâns. Cea mai mică deviere
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
efectul nu va fi pierdut înainte de vreme. Arăta simultan înfricoșător și ridicol, iar femeile și copiii din sat - care îi așteptau nerăbdători pe bărbați să iasă din moschee și să îi anunțe ce hotărîseră cu privire la atacul asupra Pachigam-ului - începură să rîdă și să plîngă în același timp, neștiind care era cea mai potrivită reacție. Bombur Yambarzal își îndreptă spatele și își ridică mîndru capul și conduse procesiunea de femei uluite și copii pînă la ușa moscheii. Cînd ajunse acolo, scoase de la
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
-i rămână Decât pământul și slava română! Te și rușinezi de atâta măreție; de virtutea propusă de marele umanist transilvan... Astfel de lucruri însă au fost aievea, și vor mai fi, în paradoxala țărișoară, cât timp autorii ei, făcând să râză lumea, știu să se oprească la timp din râsul lor și să se încrunte deodată, căzând pe gânduri...
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
toate cele, s-ar putea să urmeze consecința melodiilor celest-amenințătoare in-terpretate de taragotiștii din Apocalipsă! -Apoi, nu zâsă la televizor, domnu' Tăriceanu, că nu ne crește prețu' la gaz până după Sfântu Vasâli?, îl întreabă Parmenia pe gineri-so Haralampy. -Hi-hi!, râde el sec, tolănit comod în brațele lui Bachus... DE LA TV ADUNATE Președintele Traian Băsescu: "-Ce vă pot spune sigur este că niciodată nu voi mai fi președintele unui partid." Haralampy: -Hei! Hallo!, dom' Președinte, mă scuzați: vedeți, că vă aud
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
calmul adevărului la neamț. Concluzia este devastatoare: „Mă gândeam, printre altele, la distanța enormă, de ani lumină, dintre Günter de Bruyn și recenta laureată a Premiului Nobel, cu stridențele și confuziile ei de cumetrică arogantă și semidoctă șimi venea să râd de milă”. Verdictul aspru nu se oprește aici. Într-alt medalion, Proza germană postbelică: revizuiri personale, Virgil Nemoianu continuă panoramarea literaturii germane pornind de la „tripleta de aur”, formată din Musil, Mann și Jünger. Era de așteptat, după unificare, să apară
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
6. "Să aștepte misiunea FMI/ CE cu care pot proba și poate, cu argumentele aduse de premier, ieri îi convinge pe cei de la Fond. Eu din păcate, eram la Varșovia, așa că nu m-a putut convinge", a spus președintele ironic, râzând. A adăugat că "presupunerile pentru reducerea CAS sunt doar în capul unor oameni care nu înțeleg că nicio instituție financiară nu acceptă astfel de argumente, ci doar valori precise". 7. "Deci cu această motivație și cu propunerile de a nu
Traian Băsescu, ironii la Victor Ponta, Ioana Petrescu și proiectul vieții. Dana Grecu: "Și-a bătut joc de ei" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28144_a_29469]
-
gâște, becaține și alte păsări... dacă ar avea chef locuitorii ar putea să trăiască numai din vânat“. În „Descriptio Moldaviae“, Dimitrie Cantemir se referă și el la „turmele de cerbi, de căprioare și capre“, la „haitele de lupi, de vulpi, râși“, la „numărul mare de jderi“, descriind, apoi, pe larg, zimbrul, boii și oile sălbatice. Când sosește în Banat (1774), Francesco Griselini („Istoria politică și naturală a Banatului“) subliniază, la rându-i, că „pădurile seculare și alți copaci înalți oferă vânat
Agenda2004-3-04-c () [Corola-journal/Journalistic/281946_a_283275]
-
eu expresia: ,,aceeași Mărie cu altă pălărie’’, invenție lingvistică, aici, pe plaiurile mioritice. Și ea, Măria cu altă pălărie, tinde spre universal! Nu de alta, dar, mai nou, ,,statul e în toate și în cele ce sunt și mâine vor râde la soare’’, oriunde pe fața pământului. El are teșchereaua cu crăițari, el e cu ,,dă-i și ăstuia că e de-al nostru!’’ ,, Și dacă nu e?’’ - puteți întreba voi. Nu e și basta! Ce mare scofală, câtă vreme tot
Despre libertatea libertăţilor şi neamestecul ,,unşilor în găleata cu jumări”. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
știți dumneavoastră, nerușinate, interzise pe vremea aia, nici nu se găseau, le procuram pe sub mână. Ne-a prins: ce să fac? I-am zis: să trăiți, eu îs de vină, eu le-am adus, băieții n-au nici o răspundere. A râs și-a zis: lasă, Nea Nică, nu-i nimic, dacă mai vrei reviste, treci pe la noi, că mai avem din confiscări... Pe urmă, a plecat la Iași și când ne-am dus acolo în turneu ne-a primit chiar el
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
DAKAR * morții mei nu sunt muriți în veșnicie ei sunt vii în memoria și sângele meu împărăția morții nu-i va încape morții mei din fund de mare urcă pe zarea albastră și seamănă pâine în țară cu mine ci râd și plâng trăind în trăirile mele străbătând veșnicia cu toată țara” (Solo Juster, revista Punct, Nr. 40, mai 2007, pag.7) Stimate Domnule, Solo Juster, de ziua dumneavoastră aniversară, 01 octombrie 2012, vă urez din partea mea, a stimatului scriitor și
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
duce la cucerirea bogățiilor lumii. De va fi ajuns după moarte în raiul bunului Dumnezeu sau de va fi nimerit de cealaltă parte a gardului, la zaiafet cu seniorul Scaraoțchi, ca Ivan Turbincă, Moș Creangă cel răspopit trebuie să fi rîs cu lacrimi la gîndul de a fi lăsat moștenire culegerilor de lectură pentru copii istoria vigurosului galinaceu! Din același spirit burlesc vine și altă ingeniozitate a fostului diacon - de data asta inocentă. Oricît de hazliu ar părea, Povestea lui Stan Pățitul
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
ETERNA FEMEIE Așadar, astăzi e iar Ziua Femeii Prilej de aducere aminte pentru bărbați Oglindă, oglinjoară, care e cel mai... bărbat din țară? Poate râdeți. Poate doar surâdeți. Sau, poate, cine știe ce gânduri vă mai trec prin cap. Ce are Ziua Femeii cu oglinda, vă întrebați. Și mai ales pentru bărbați. Ei, bine, are. Lua-ți-vă inima-n dinți și apropiați-vă de oglinda din
Agenda2004-10-04-femeia () [Corola-journal/Journalistic/282144_a_283473]
-
cât s-a putut: om, familist, tată, actor, prieten, coleg“, avea, la rându-i, să rememoreze, cu neeconomisită afecțiune, scriitorul Ion Arieșanu. Un actor deloc grăbit Dacă-l întrebi de elixirul tinereții, pe care clar că-l deține, Daniel Petrescu râde cu poftă și clipește pișicher: „ce tinerețe, iubita mea, că nici frumos n-am fost, nici june-prim n-am jucat, da-mi priește aerul de la teatru, pesemne“... Sigur e că, de regretat, nu regretă nimic: nici agronomia, nici că n-
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
Petrescu știe că profet la el acasă nimeni nu-i, așa că... „nu regret nimic din ce-am făcut, îmi pare rău doar de ce n-am ajuns să fac“. Dar mai e vreme, îi zic, iar bunul și atoaterăbdătorul Daniel Petrescu râde blajin: „sigur, iubita mea, n-au intrat zilele în trapă“... Căci sfios, de-un bun simț incomensurabil, Daniel Petrescu a păstrat înlăuntrul său un sâmbure tare din moștenirea oltenească: „să nu te lași, orice-ar fi, să faci haz de
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
rând, în suflete. Pluta se dovedește a fi, chiar și numai la jumătatea distanței pe care noi, cei șapte, ne-am propus s-o străbatem, un captator de suflete. Nimeni din cei care o văd nu poate rămâne indiferent. Unii râd de neașteptata arătare, alții se minunează, alții ne cer să-i acceptăm măcar câteva ore la bord. Pluta trezește nostalgia după starea de grație în care eram în armonie cu natura. Dacă o sfidezi cu tehnica, natura se zburlește îndărăt
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
Nu e permisă greșeala. Ca în junglă, mereu ne pândește cineva. Trebuie să plătim mereu pentru încercarea de a trăi autentic și viu. Servitorii ne îndeasă trăirile în conserve fabricate de ei. Mă îngrozește faptul că ei nu știu să râdă. Impecabili, perfecți ca niște blocuri mari de gheață. Spectacolul meu invită la întâlnirea dintre foc și gheață. O lumânare aprinsă într-un frigider“, își deconspiră parțial demersul directorul de scenă. S. P. Artiști plastici timișoreni, la Budapesta l Eveniment cultural
Agenda2003-46-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281706_a_283035]